COMENTARIU Lelia Munteanu: Noua cenzură

„Îmi plac cărţile vechi, foarte rar mă uit la ştirile de la televizor, cu greu citesc ziarele, nu intru pe Twitter. Cred că, în vremea inundaţiei de informaţii, trebuie să citeşti poveşti lungi (…). N-aş recomanda tuturor oamenilor să n-o facă, e şi o chestiune legată de personalitatea fiecăruia. Majorităţii oamenilor nu le plac cărţile groase. Dacă eu aş vrea să înţeleg ce se petrece în Siria, mi-aş dori să am o carte de 500 de pagini care să discute despre istoria Siriei, despre sociologia societăţii siriene şi aşa mai departe. Nu-mi doresc o jumătate de pagină”.

Interlocutorul lui Harari vrea să afle dacă problema ar fi că ştirile încurajează o anumită mentalitate de grup.

„Aşa a fost mereu. În orice caz, lucrurile sunt acum mai bune decât la începutul secolului XX sau în Evul Mediu. Problema e această situaţie a unui flux de informaţii pe care mintea noastră e incapabilă să le proceseze. În trecut, principala modalitate de funcţionare cenzurii era blocarea informaţiei. Informaţiile erau rare, iar instituţiile puternice le deţineau şi permiteau prea puţin circulaţia lor liberă. Astăzi e exact invers. Cenzura funcţionează inundând oamenii cu cantităţi imense de informaţii, astfel încât aceştia să nu poată pricepe imaginea de ansamblu, nici chiar să facă judecăţi elementare, nu referitor la ce e adevărat sau fals, ci la ce e şi ce nu e important. Oamenii îşi pot petrece tot timpul cercetând, dezbătând şi investigând probleme secundare, fără să vadă vreodată aspectul relevant. Puterea astăzi nu e accesul la informaţii, nu e capacitatea de a le obţine; în realitate, [puterea] e capacitatea de a bloca şi a şti ce să ignori”.