COMENTARIU Lelia MUNTEANU: To beeeeeee or not to beeeeeee

Un singur personaj atrage atenţia până la fascinaţie, în acest Executiv pe ducă: mioriticul ministru al Agriculturii.

Se împlinesc şapte ani de când am scris despre el şi, dezhumat din groapa comună a netului, textul îmi pare mai viu ca niciodată.

O să mă ierte că-l imnoportunez – că îl inoportunez cu acest imn – folosind cuvintele de atunci. Altele nici că s-au mai inventat.  

„Bust de copil” sculptat de Constantin Brâncuși, adus în siguranță la Muzeul Național Brukenthal

Festivalul de la Avignon, 2025: „Împreună” pentru soluții noi unei lumi aflate în criză

În 2017, Petre Daea (foto – uriaşul din stânga) ocupa aceeaşi funcţie şi era la fel: singurul pasionat din strunga guvernamentală.

Cine îl ia peste gumari greşeşte. Mult zice duios şi astăzi.

Cum unii iubesc libertatea, alţii Rapidul, Daea iubeşte sincer oaia.

Deosebeşte orzul de grâu, grebla de coasă, cultura întâi de cultura a doua, cunoaşte ca nimeni altul metodologia praşilei („două praşile fac cât o udare” – Gh. Ionescu-Şişeşti). Din oaie însă şi-a făcut chip cioplit: „oaia este o statuie vie”.

În tot ce-i mai frumos pe lume, el vede oaia. Până şi-ntr-un lan de lobodă aude un behăit discret. 

Vorbeşte despre oaie ca Heidegger despre Dasein: „Oaia a unit generaţii, oaia a populat muntele. Oaia a dat mâncare şi ne-a îmbrăcat, oaia a dezvoltat industria lânii, oaia a creat localităţi, a generat comune (…) a sudat generaţiile, tata cu fiul, bunicul cu nepotul. Mărginimea Sibiului este construită din lâna oii, din brânza oii, din mielul oii. Astăzi, sigur că oaia are doar dorinţa de a fi înţeleasă de toţi”.

Am simţit mereu că oaia vrea să ne vorbească. Şi nu-i clar ce ne-ar spune? „To beeeeeee or not to beeeeeee”.