CRĂCIUNUL ÎN PRESA ULTIMULUI VEAC - de la sărbătoare "care şi-a pierdut caracterul" la "Moş Crăciun reabilitat" - FOTO

În ultimii 130 de ani, Crăciunul a găsit loc să zăbovească în presa românească, chiar dacă la începuturile acestei perioade a lipsit cu desăvârşire. A trecut de la o sărbătoare care şi-a "pierdut caracterul" la un moment care ocupa pagini întregi în publicaţiile vremii, ajungând, în 1990, la un "Moş Crăciun reabilitat".

Crăciunul, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, celebrează naşterea lui Iisus şi este prilej de a petrece în familie, lângă bradul împodobit, cu bucate tradiţionale, colinde şi daruri aşteptate atât de copii, cât şi de cei mari.

Sărbătoarea creştinătăţii a fost relatată în mod diferit în presa din ultimii aproximativ 130 de ani. Astfel, dacă, în 1883, ziarul Timpul nu prezenta deloc sărbătorile de Crăciun, în 1930, ziarele Adevărul şi Cuvântul dedicau spaţii ample Crăciunului. Tradiţia Crăciunului a continuat să fie abordată în presă, în ani precum 1930 - 1940, dar şi în 1989 şi 1990, după Revoluţia română.

- "Hoţiile de la Primărie" în loc de cadourile de sub brad, în 1883

Ziarul Timpul din 24 decembrie 1883 nu prezenta deloc sărbătorile de Crăciun. Oamenii puteau găsi titluri precum "Hoţiile de la Primărie", o căsuţă zilnică a publicaţiei. Cu o privire scurtă aruncată în paginile din urmă, niciun rând scris despre Crăciun, nici pe 20, 21, nici pe 22 decembrie.

În schimb, pe 20 decembrie, în filele ziarului se regăseau articole despre revocarea "presidentului" tribunalului din Bacău, informaţii venite de la Paris, Hamburg, Berlin, Londra, Bruxelles, Roma, Hong-Kong şi Agram. Cititorii puteau afla de recentele graţieri, despre inaugurarea liniei "Titu-Tergovişte", dar şi despre vacanţa Camerei, până pe 10 ianuarie, inclusiv, timp în care "cameriştii vor avea timp, pe la căminele lor, să cugete asupra proiectului de revisuire al d-nului C.A. Rosetti".

Cititorii aflau, pe 21 decembrie, tot despre "Hoţiile de la Primăria Capitalei", despre "cei doi Dumas", iar pe 22 şi 23 decembrie românii puteau citi despre "densitatea şi calitatea dinasciantismul roşu" şi despre "politica externă a acestui partid"

- Crăciunul în 1930, o sărbătoare care "şi-a cam pierdut caracterul", întrucât "lumea nu mai are vreme - şi nici bani, deci nici dispoziţie - pentru petrecere"

Sărbătoarea Crăciunului este relatată în ziarul Adevărul din 25 decembrie 1930 într-un mod foarte divers, care oscilează între religios, social şi satiric.

Astfel, pe prima pagină tronează un desen, cu versurile "Steaua sus răsare ca o taină mare...", în care nişte oameni se uită la un brad de Crăciun în vârful căruia este aşezată o stea pe care sunt scrise cuvintele "Viitorul Guvern". Tot pe prima pagină, chiar alături de titlul ziarului apare un scurt pamflet: "În ajunul Crăciunului, Camera a introdus lucrul de noapte, ca la brutării, şi a scos un buget... pâinea lui Dumnezeu!".

În aceeaşi notă, ziarul Adevărul din 25 decembrie 1930 prezintă mai multe fotografii cu oameni cu probleme de sărbători, între care una în cadrul unui material cu titlul "'Clubul' şomerilor... Viaţa de câine a celor fără Crăciun, O raită pe sub podurile Dâmboviţei".

Totodată, pe prima pagină a ziarului apare o poezie intitulată "De Crăciun" de Emil Isac, în a cărei primă strofă se spune: "Copii săraci, care nu aveţi nici jucării, nici brad,/ O, simt cum lacrămile voastre grele cad./ Şi cum aţi cere şi voi dragoste şi jucării/ Şi cum v-aţi bucura şi voi cu ceilalţi fericiţi copii!".

Pe prima pagină apare şi un material intitulat "Petrecerea de sărbători", care demonstrează că în 1930 lucrurile nu stăteau foarte diferit de perioada actuală.

"Pe vremuri, când viaţa era mai uşoară, când timpul nu lipsea, când oamenii lucrau mai izolaţi, când căminul - cu bucatele şi cu vinurile lui - avea o însemnătate de căpetenie... sărbătorile, mai ales cele de Crăciun, dădeau cel mai bun prilej neamurilor şi prietenilor să se întâlnească la un pahar de vin, după o recoltă şi în aşteptarea cele viitoare. Astăzi însă sărbătorile şi-au cam pierdut caracterul. Lumea nu mai are vreme - şi nici bani, deci nici dispoziţie - pentru petrecere. Căminul s'a ruinat. Soţul şi soţia sunt la lucru - la biurou, la catedră sau în laborator. Se întâlnesc la mese şi seara, târziu. Gospodina nu mai are ştiinţa, şi nici nu găseşte timp, să întindă foile de plăcintă pe mobile. Cofetăria îi stă la dispoziţie. Şi nici curcanul nu se mai rumeneşte în cuptorul căminului - subt privegherea copiilor cu botişor sensibil - ci vine de-agata dela bucătărie şi dela restaurant (...)", se spune în materialul respectiv.

De asemenea, se face referire la faptul că, "luaţi de zarva şi de tempo viu al afacerilor, oamenii n'au nici timpul să mediteze, să-şi treacă pe dinainte amintirile, să se înduioşeze". "N'au vreme să-şi cerceteze suportul moral (...) În zilele de sărbătoare, oamenii de-abea ar avea vreme să se odihnească pentru un an de muncă şi să facă cunoştinţă cu copiii - lăsaţi de capul lor (...) În familii, de Crăciun oamenii se pot judeca bine, se pot certa cumse cade - lucru ce, în timpul anului, este aproape imposibil (...) Sărbătorile dau femeii ocazia unei şedinţe furtunoase în parlamentul familial - o ocazie unică pe an, care n'ar trebui scăpată: inculpatul e de faţă, şi-l poţi ţinea legat la stâlpul infamiei cinci zile şi cinci nopţi - cu intermitenţă... Din acest punct de vedere, chefurile cu musafirii, petrecerile în localuri, etc. - nu fac doi bani. Sărbătorile trebuesc benchetuite acasă în tête-à-tête - cu amintiri, cu reproşuri, cu zâmbete, lacrimi şi cu scandal. Altfel sărbătorile n'au nici un rost".

Publicaţia cuprinde în numărul de Crăciun şi materiale religioase, reunite sub titluri "Steaua lui Hristos", "Pacea lui Iisus", dar şi altele cu tentă socială "Crăciun de sacrificiu" şi "Plecarea Regelui la Sinaia", în care se spune că Regele Carol a plecat din Gara de Nord cu un tren special la Sinaia, unde va petrece sărbătorile.

Şi ziarul Cuvântul din 25 decembrie 1930 dedică prima pagină sărbătorii Crăciunului, având în centrul acesteia pe "Maica Domnului", imaginea unei icoane păstrate într-o biserică din Rusia. Tradiţia spune că această icoană "a fost aflată animată 'ntr'un copac dintr'o pădure în 1383", iar autorul e necunoscut.

Tot pe prima pagină apare şi materialul "Minunea din Bethleem", dar şi "Să nu le mai daţi bună ziua!" - Poveste de Crăciun. Ediţia cuprinde şi alte materiale dedicate sărbătorilor, între care un Colind de Mircea Vulcănescu: "Colind sărac/ suflet sărac./ Să pot, m'aşi fi făcut colac./ Şi'n miez de nucă aş fi vrut să mă prefac, / dar n'am putut,/ căci nu-i pe plac.(...)".

- "Anchete" din halele cu "alimente eftine, dar lipsă de cumpărători" în ajun de sărbători, în 1931

În apropierea Crăciunului anului 1931, ziariştii de la Curentul se concentrează pe semantica acestui cuvânt. Astfel, cititorii descoperă că "devine interesant când afli că în nici o limbă a popoarelor creştine această zi nu se cheamă ca în româneşte, afară de cea ungară care incontestabil a luat pe «Karacsony» dela noi cari eram de mult creştini la venirea lor".

Pe 25 decembrie, publicaţia prezintă "Sărbătorile fără veselie ale deţinuţilor; Un popas, de Crăciun, printre pensionarii «cetăţilor ispăşirii»", un reportaj despre serbările de Crăciun ale deţinuţilor din închisoare Văcăreşti. "Dar cine poate imagina formidabila vibraţe sufletească a celor închişi, la gândul că zilele Crăciunului nu sunt acelea în care îşi va putea revedea în tihnă pe cei iubiţi de dincolo de ziduri", fac parte din articolul din Curentul.

Ziariştii "anchetează" pieţe şi hale în ajun de sărbători, iar "informaţiile" sunt prezentate pe 25 decembrie şi se învârt în jurul sintagmei "Alimente ...eftine, dar lipsă de cumpărători. "O raită prin pieţe în ajun de sărbători dă prilejul să constatăm că efectele crizei sunt mult mai mari decât se poate închipui. (...) O pereche de pui cu 60-65 de lei, o pereche de curcani cu 250- 300 de lei, iată preţuri cari convin consumatorului, nu însă şi negustorului. În hala de peşte, linişte. (...) Pe platoul din strada Halelor, munţi de brazi, cari aşteaptă în zadar cumpărători. (...)".

- Scrisoare deschisă pentru Moş Crăciun în 1937, ultima zi de "propagandă electorală" şi "obiceiu" românilor de Sărbători

"Minciuna lui Moş Crăciun a învins veacurile. E acelaşi şi astăzi. Numai Moşul s'a schimbat. Vremurile au trecut peste el, silindu-l să se adapteze lor. Copiii de azi ştiu că după cum ei n'au fost aduşi de barză, nici Moş Crăciun nu e decât un unchi, «tăticu» sau un vânzător de magazin cu jucării. Halatul roşu nu e decât un accesoriu inutil, barba nişte câlţi cari se deslipesc. Esenţialul rămâne coşul cu daruri", scriau ziariştii de la Timpul în materialul "În vitrinele magazinelor, daruri de Crăciun", din 20 decembrie 1937.

Crăciunul din 1937 a fost şi unul politic, pe 22 decembrie fiind organizate alegerile generale. Acestea au fost şi ultimele alegeri ale României înainte ca Regele Carol al II-lea să dizolve Parlamentul şi să instaureze o dictatură regală în februarie. "În ultima zi de propagandă electorală: încăerări, schimgiuiri, telegrame de protest către Suveran, scrisori între şefii de partide" este materialul care anunţă ziua votului.

Şi chiar şi aşa, cu alegerile generale, pe 25 decembrie, Timpul deschide ziarul cu un brad mare şi o povestire de Grigore Gafencu, director al publicaţiei.

Cititorilor, ziarul Timpul le transmitea "cele mai bune gânduri de sănătate, belşug şi pace". "Când mâine, clopotele vor suna, dela un capăt al globului pămânesc la celalt lumea întreagă, prinsă în vâltoarea unor cumplite frământări va tresări de îngrijorare: - Ce înseamnă vuetul de clopot? Sună a alarmă? A sosit ziua mult temută a sângeroasei încăerări? Nu. Nu a sosit decât Crăciunul - ziua Păcei. Şi a sosit pe neaşteptate, pe furiş. Niciun semn prevestitor nu a ajuns până la noi: afară nu a căzut nici un fulg de zăpadă, înăuntrul sufletelor noastre nu a răsunat nici un avânt împăciuitor", scria Gafencu, în ediţia din 25 decembrie.

"Aproape nu există eveniment mai de seamă legat de viaţă, pentru care Românul să nu aibă o datină sau un obiceiu. Fiecare sărbătoare, fiecare anotimp, fiecare vârstă îşi au obiceiurile lor, în care sufletul omului se aşează, după anumite ritualuri statornice din străbuni. (...) Nicăieri, ca la ţară şi niciodată mai bine ca la Crăciun - nu se poate simţi mai profund adevărul celor afirmate", se preciza în articolul "Frumoasele noastre obiceiuri de Sf. Sărbători ale Crăciunului".

În urmă cu 77 de ani, colindele surprindeau prin alte versuri precum "Daţi-ne un colac bun/ Bună dimineaţa la Moş Ajun/ Dă-mi un covrig/ Că mor de frig" şi "Făşeţel în foi de măr/ De când Domnul s'a născut/ Văi adânci au isvorît/ Crâng uscat frunză i-a dat/ Câmp pârlit a înverzit".

Tot pe 25 decembrie, apare o "scrisoare deschisă" adresată lui Moş Crăciun. "Onorate Moş Crăciun/ Iartă-mă că îţi scriu la ziar/ Dar adresa d-tale n'am găsit'o în anuar/ Timpul fiind o gazetă de tiraj, nu e aşa/ mi-am închipuit, fireşte, c'o ci teşti şi d-ta/ Astfel vei avea plăcerea ca să-ţi a minteşti de mine/ De copilul de-odinioară care te-aş tepta pe tine. (...) Ba ceva mai mult: acuma faci şi pe politicianu!/ Să nu-mi spui că e calomnie! Am martor: Dinu Brătianu/ S' a jurat omul pe barbă, pe şefie şi diurne,/ Cum că te-a văzut pe tine cum controboiai prin urne/ Si-asta-i foarte explicabil: după-a coperiş socot/ Tu intraşi prin coşul sobei drept în localul de vot/ Dar ce căutai acolo, Moş Crăciune, poăi să spui/ Cine te-a rugat lui Guţă alte voturi să-i mai pui?/ Ai să-mi spui Dinu Brătianu, pentru că mi te-a trădat? (...) Iar tu vrând să faci glume de senil spiritual/ Îl scoseşi din sac pe Guţă cu partidul liberal/ Chestia asta Moş Crăciune, dacă-aş reclama-o'n cer/ Ţi se'nfundă rău, dar nu vreau om bătrân s'ajung/ În sfârşit mai am cu tine înc'o răfuială mare/ Bre, afară de sarmale nu mai ştii altă mâncare?/ (...) Înainte de încheierea, onorate Moş Crăciun/ Te rog ia'n consideraţie toate câte ţi le spun/ Fiindcă zău îmi este milă când te văd om în etate/ Umblând pe acoperişuri, haida-ha cu sacu'n spate.../ Tu de când faci slujba asta, n'ai avansat pe pământ/ Ai rămas tot "Moş" Crăciunul, n' ai ajuns la rang de sfânt/ Şi dacă mai faci năzbâtii, cerul se scandaliează/ Şi te pomeneşti de odată că pe loc te deblochează", de N. Constantinescu.

În ziarul Timpul, Moş Crăciun a fost şi în lumea vedetelor de cinema, dar a realizat şi un material cu recomandări pentru masa de sărbători. Astfel, gospodinele nu trebuiau să-şi facă prea multe griji, editorii publicând şi reţetele. Astfel, pentru prima zi este recomandat crap cu smântână, sarmale cu mămăliguţă, friptură de curcan cu salată, tort cu cremă de cafea, fructe, a doua zi ar fi potrivită o salată franţuzească, caltaboşi, raţă umplută, tort de migdale, iar a treia zi pate de ficat de gâscă, ciorbă de potroace, purcel de lapte pe varză, salată de fructe cu frişcă.

Timpul publica "Colinda sufletelor, da ziua datinelor, la Palat, la Patriarhie şi la ateneu, mişcătoare festivităţi, la care a asistat şi Suveranul", "Sus boieri nu mai dormiţi", un material de Cezar Petrescu, şi un material scris de regina Maria, intitulat "Picături de negreală deasupra Londrei", un articol ce prezintă o poveste de Crăciun.

- Crăciunul în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial: încă se invocă "bogăţia unei specifice vieţi spirituale" a poporului român şi "farmecul de nedescris" al sărbătorilor creştineşti"

În ciuda conflictului mondial, România îşi menţinea încă neutralitatea şi continua să acorde o importanţă mare sărbătorilor de Crăciun.

Astfel, ziarul Curentul din 25 decembrie 1940 are întreaga primă pagină dedicată sărbătoriilor de iarnă, pe aceasta fiind publicată o imagine color cu Moş Crăciun, peste care sunt suprapuse patru desene mai mici cu diferite obiceiuri specifice sărbătorilor, respectiv împodobitul pomului, mersul cu Steaua, colindatul şi Magii de la răsărit.

Spre deosebire de alte publicaţii socialiste din acea perioadă, Curentul dedică întreaga sa ediţie din 25 decembrie 1940 unor materiale despre sărbători, precum "Naşterea Domnului Iisus Hristos în lumina celor mai noui cercetări", "Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu", "Crăciunul străbun", "Chemarea primilor fulgi"

În materialul "Crăciunul străbun" se spune că "I-a fost dat neamului nostru, dela Dumnezeu poate, să trăiască din plin bogăţia unei specifice vieţi spirituale. N'am vrea, prin aceasta, să contestăm spiritualitatea unor alte naţiuni, dar nimeni nu va putea tăgădui nouă vreodată farmecul de nedescris şi de nepătruns, cu care ştim noi poporul român să ne trăim înălţătoarele zile ale sărbătorilor creştineşti". Materialul face referire şi la versurile lui George Coşbuc "Afară ninge liniştit/ Şi'n casă arde focul, / Iar noi pe lângă mama stând/ De mult uitarăm jocul".

- Crăciunul din perspectiva artiştilor celebri ai anilor 1940: De la Mihai Popescu la Ion Dacian şi Dina Cocea

Un "interview-anchetă în lumea teatrală" din ziarul Curentul din 25 decembrie 1940, intitulat "Moş Crăciun printre actori", prezintă perspectiva unor artişti celebri ai perioadei respective, între care au răspuns Mihai Popescu, Ion Dacian şi Dina Cocea.

"Luat din scurt, d. Mihai Popescu crede în Moş Crăciun: ' fiindcă n'a uitat niciodată să vină, încă de când eram copil. Întotdeauna m'a vizitat şi nu s'a desminţit niciodată. N'am niciun motiv să mă'ndoiesc şi acum de el şi mi-ar părea chiar mai rău decât în copilărie, dacă n'ar veni (...)".

Ion Dacian, la momentul respectiv director al teatrului Alhambra: "Fiind de neam de preoţi din Ardeal, - chiar tatăl meu e popă într'un pitoresc orăşel din Târnava Mare - am fost crescut cu credinţa şi frica lui Dumnezeu, aşa că e firesc să cred în Moş Crăciun, şi iată cum: odinioară mi-l închipuiam ca pe un moş bun, cu barba colilie, care răsplăteşte pe copilul cuminte şi nu dă atenţie celui rău. Azi, cred în Moş Crăciun, ca într'un simbol al existenţei unei puteri divine, diriguitoare a destinelor omului. Spiritualiceşte vorbind, Moş Crăciun, şi azi nu poate aduce bucurie, decât celor care se comportă potrivit principiilor etice. Pentru că pe un fond sufletesc stricat, nu se poate altoi o idee generoasă".

La rândul său, Dina Cocea spunea: "Cred în Moş Crăciun dacă e gentil".

- Crăciunul socialist cumpătat: "militantul socialist trăieşte zi de zi această aspră viaţă a norodului"

Libertatea - ziar de informaţie şi luptă socialistă - din 24 decembrie 1944 are un material pe prima pagină, intitulat "Sărbătorile noastre": "Anul acesta, poporul nostru va prăznui sărbătorile, altădată îmbelşugate, cu multă cumpătare. Militantul socialist trăieşte zi de zi această aspră viaţă a norodului (...) Nu are dreptul militantul socialist, în aceste vremuri grele, să evadeze, să părăsească corabia socială. Furtuna va trece (...) Norodul muncitor trece prin cele mai grele clipe ale luptei sale împotriva opresiunei. Hitlerismul face ultimele sale sforţări ca să se cramponeze de câte-un colţ de stâncă".

În ediţia din 25 decembrie 1944 a ziarului Libertatea, pe prima pagină tronează un desen cu "omul socialist", alături de cuvântul "Muncă". "Trăiască Socialismul!", "Trăiască Libertatea!", sunt alte îndemnuri de pe prima pagină a publicaţiei, care include totuşi şi un material intitulat "Gânduri de Crăciun", ce se referă într-o manieră mai inedită la Fecioara Maria: "Crăciunul ar putea fi - văzut prin prisma ideilor desbărate de prejudecăţi - un omagiu adus femeii şi maternităţii. Copilul 'ce s'a zămislit' în pântecele fecioresc al Mariei - şi a cărui naştere avea să sguduie mai târziu, din temelii aşezările omeneşti - 's'a coborît' pe pământ, între noi toţi, cu o dragoste nesfârşită pentru făptura care l-a dăruit vieţii".

- Crăciunul după Al Doilea Război Mondial - o bucurie "inconceptibilă", "sub un cer de oţel"

"Ne am deprins de o viaţă întreagă să sărbătorim ziua Naşterii Domnului, - potrivit înţelesului acestei înalte sărbători - cu prealabilă şi bucuroasă pregătire. Dacă nu prea mulţi dintre noi erau în stare să urce cu mintea şi cu amintirile istorice, până la augusta înălţime a Bethleemului, lumea ceallată, amestecată şi numeroasă, se mulţumea cu ceva daruri pământeşti, cu o dimineaţă petrecută tradiţional la biserică şi cu desfătările mesei. Azi, sărbătoarea de iarnă a creştinătăţii vine spre căminele noastre sub un cer de oţel şi într-o atmosferă de tragedie. Nu ne tihneşte Crăciunul. Şi nu ştiu cum ar putea să-i tihnească fie şi celui mai adăpostit dintre noi. (...) Moldova este în ghiarele pieriei. La câţiva paşi de vitrinele din centrul nostru bucureşean, ard în umbră ochii de lup ai foamei, ai disperării şi ai descompunerii sociale. (...) Bucuria Crăciunului este inconceptibilă şi perimată dacă nu zmulgem fiecare, din sărăcie şi din puţinul nostru, o părticică pentru cei care nu mai au nimic. Daţi, bogaţilor. Milostiţi-vă! Muiaţi inimile voastre, cei care vă credeţii fiii Bisericii, în izvoarele dărniciei. (...) Hristos nu stă la masa de Crăciun a celui fără milă şi fără dărnicie", nota Gala Galaction, pe 24 decembrie, în Adeverul, în 1946.

Tot în Adeverul, B. Brănişteanu, directorul ziarului din acea perioadă, scrie un material intitulat "Să luăm aminte! Reflecţii de Crăciun". Atmosfera descrisă de Galaction continuă şi în rândurile lui Brănişteanu. "Trăim astăzi împrejurări tragice. Avem cuvânt să fim bucuroşi că am scăpat de coşmarul barbariei dictatoriale, că am văzut sfârşit groaznicul război, dar nu ne putem sărbătorii salvarea noastră, a ţării, a omenirii", scria directorul Adeverul.

În paginile ziarului apărea un anunţ privind "opera de ajutorare «Crăciunul săracului»", organizată de Partidul Naţional Liberal, în care au fost împărţite oamenilor îmbrăcăminte, alimente, dar şi bani.

- Crăciunul în 1947: "o sărbătoare cu suflet nou"

În Timpul - mare ziar de informaţie şi reportaj - din 24 decembrie 1947 apare un material cu titlul "În preajma Crăciunului", pe prima pagină, alături de "Investitura Noului Mitropolit al Moldovei şi a altor doi înalţi chiriarhi/ Solemnitatea dela Palatul Regal şi Cuvântarea M.S. Regelui", dar şi alături de "Mesagiul Mareşalului Tito către D. Prim Ministr. Dr. Petru Groza".

"Crăciunul este, anul acesta, o sărbătoare cu suflet nou. Populaţia îl întâmpină eliberată de nelinişti şi de coşmaruri. Între Crăciunurile din anii din urmă, cu lipsurile şi tristeţile lor, şi cel de azi, munca categoriilor producătoare, efortul lor constructiv, au aşezat o piatră despărţitoare. Ţara are azi, dacă nu belşug, siguranţa celor de trebuinţă. Între timp, au fost reforma monetară şi recolta satisfăcătoare, la care spiritul de ordine şi de gospodărie în economie au adăugat un plus de condiţii favorabile. Roadele stabilizării am început să le culegem. Este evident că muncitorul, ţăranul, intelectualul sunt azi mai înlesniţi ca ieri. În magazine, în cele alimentare, în cele de confecţii, mişcarea e vie. Nu lipseşte carnea, nu lipsesc grăsimile, avem pâine (...) În ajunul Sărbătorilor, autorităţile au luat măsurile necesare de aprovizionare (...) De câte ori până acum Moş Crăciun, cel cu zâmbetul cald şi blajin în barba lui de zăpadă, n'a fost întâmpinat de mulţimea celor nevoiaşi cu maxilarele strânse şi cu privirea sleită de neputinţă! Mai sunt desigur şi azi destui neajutaţi. Mai puţin neajutaţi ca altădată; cei mai mulţi însă anul acesta întâmpină Crăciunul într-o dispoziţie nouă, cu altă stare de spirit şi cu multe, foarte multe nădejdi în viitorul apropiat".

Totodată, ziarul Timpul a avut pe 25 decembrie 1947 un număr special de Crăciun. Pe prima pagină a acestui număr apare un editorial, intitulat "Crăciunul 1947", în care se spune printre altele că "Sărbătorile oferă popasuri de reculegere şi de reevaluare a patrimoniului credinţei; ele obligă la o decantare a sentimentului religios de acele impurităţi pe care viaţa de toate zilele le introduce în sufletul credinciosului". Totuşi, materialul se referă şi la faptul că "Sărbătorile, atât cât prilejuiesc desfătări spirituale pentru credincioşi, stimulează şi înclinările de opulenţă ale acestora care, după ce au reuşit să-şi facă din viaţă o continuă serbare, alterează şi sensul sărbătorilor, amplificându-le la nişte întreceri de libaţiuni gastronomice în care 'sfânt' ar putea fi socotit doar egoismul lor!". Editorialul le recomandă totodată credincioşilor să rămână cu "credinţa nealterată de fast".

Ediţia de Crăciun a Timpul din 1947 mai cuprinde materiale precum "Crăciunul de odinioară", sfaturi referitoare la "Cum să primim musafirii", Colinde şi informaţii despre spectacolele de Crăciun şi programul de radio de sărbători, "Cum a fost vremea de Crăciun în ultimele trei sferturi de veac", dar şi "epigrame" reunite sub titlul "În prima zi de Crăciun mănânc la mama", însoţite de o caricatură cu un porc ce îşi aşteaptă tăierea.

- Crăciunul '89 - '90: de la naşterea Domnului, la naşterea Revoluţiei şi a libertăţii, continuând cu "Sacul lui Moş Crăciun"

Ziarul Tineretul Liber se deschidea, pe 28 decembrie 1989, cu o fotografie ce înfăţişeaza mai mulţi copii, sub care scrie "Abia din 22 decembrie, 1989, au început copiii noştri să aibă copilărie", iar pe pagina a doua era prezentat poemul "Crăciun sîngeros".

Pe 22 decembrie 1990, Tineretul Liber scria un material despre "Colindă internaţională de Crăciun", unde sunt prezentate mai multe acţiuni din lume precum "Bethleem fără ceremonii oficiale; Papa a cerut un Crăciun discret" şi "Daruri pentru americanii din Golf".

"Altădată, ca şi azi, sărbătorile erau somptuoase. În cinstea zeilor, nimeni nu se uita la cheltuială, băuturile alcoolizate care îi ajutau pe oameni să păstreze în suflet căldura care dispăruse din cer. (...) Nu se spunea «să ai noroc, se spunea să ai porc». (...) În ce priveşte ospăţul de Crăciun, el trebuie să înceapă o dată cu apariţia primei stele, stea care se presupune că a strălucit altădată deasupra Bethleemului, indicând drumul celor trei magi".

De asemenea, la un an de la evenintele din '89, în Tineretul Liber apărea "Colindă pentru copiii mei": "Timişoara, leagănul copilăriei mele, icoană în sufletul meu, cine ar fi cutezat să-mi spună c-o voi uda cu nesfărşite lacrimi amare, cîndva, în preajma Crăciunului, al Crăciunului 1989? Când el Crăciunul, începea după datina străbună cu «Bună dimineaţa la Moş Ajun». Ce mult e de atunci... Şi acum? Acum, iată-mă sfăşiată de durere".

- Recuperarea obiceiurilor tradiţionale de Crăciun, după Revoluţia din decembrie 1989 - Crăciunul, de la o sărbătoare somptuoasă până la un eveniment liber, sărbătorit în familie într-o stare de euforie, în jurul unui brad împodobit cu globuri, beteală, portocale şi bomboane

Ziarul România liberă din 22 decembrie 1990 are pe prima pagină un editorial, intitulat "Lasă-i, măi lasă-i, că-n moarte dorm", ilustrat cu imaginea unei icoane, şi un colind intitulat "Praznic luminos": "Praznic luminos/ Strălucind frumos,/ Astăzi ne-a sosit/ Şi ne-a 'nveselit/ Că mîntuitorul/ Şi izbăvitorul/ Cu trup a venit".

Pe pagina a patra, ziarul are mai multe materiale dedicate sărbătorilor, între care "Filmul şi Crăciunul", în care se spune că "sărbătorim Crăciunul, la Televiziunea noastră, pentru a doua oară de la înfiinţarea ei". "Încă pare incredibil. Şi totuşi... acum cîţiva ani, într-o emisiune de sîmbătă realizată de Tudor Vornicu, cu două zile înainte de Crăciun, la rubrica de desene animate ne erau oferite aventurile de Crăciun ale lui Donald Duck. La subtitrare, bineînţeles că era trecut în loc de Moş Crăciun Moş Gerilă, iar Crăciunul devenea Anul Nou, dar imaginea, sunetele lui 'Jingle Bells' au constituit un vesel şi duios colind dăruit de nişte oameni de suflet unui popor chinuit. Douăzeci de minute de disidenţă de neuitat".

Un alt material este "Semnificaţia obiceiurilor de Crăciun". "Odată cu libertatea noastră am dobîndit şi libertatea cuvîntului, libertatea de a spune adevărul. Epoca care a trecut ne-a făcut să îmbrăcăm acest adevăr în forme false, deformate sau să-l trecem într-un dicţionar al expresiilor tabuate de magia neagră a comunismului. Aşa s-a întîmplat şi cu obiceiurile tradiţionale de Crăciun", se spune în material care continuă cu definiţia Crăciunului şi cu o scurtă prezentare a obiceiurilor de la Crăciun până la Bobotează.

Şi pagina a cincea este dedicată sărbătorii religioase, prezentând un desen cu titlul "Hristor se naşte, slăviţi-L", dar şi materiale cu titlurile "Iisus Hristos, plinirea veacurilor" şi "Darurilor magilor şi ale noastre" şi colinde.

Pe de altă parte, ediţiile din 20 şi 21 decembrie 1990 ale ziarului Libertatea cuprind mai multe materiale despre diverse evenimente organizate cu prilejul sărbătorilor, între care "Un Moş Crăciun gratuit", în care 150 de elevi ai Liceului "Iulia Haşdeu" au primit daruri.

În ziarul Libertatea se remarcă şi editorialul "Sacul lui Moş Crăciun '90", care subliniază recuperarea sărbătorilor de Crăciun de către români. "De ani şi ani ne-a fost dor, am tînjit atîta după un Crăciun liber, sărbătorit în familie într-o stare de euforie, în jurul unui brad împodobit cu globuri, beteală, portocale, bomboane etc. de un An Nou pe care să-l întîmpinăm cu nedisimulată bucurie, plini de înălţătoare nădejdi. Şi, dacă reuşim să ne desprindem din starea de confuzie drăcească în care ne-au aruncat evenimentele, dacă ne putem rupe de viziunea tragică asupra vieţii, de tristeţea blestemată care urmăreşte încercatul nostru popor, atunci reuşim să ne regăsim pe noi înşine (...) Să-l cinstim deci, cum se cuvine pe Moş Crăciun '90, chiar dacă, săracul vine cu sacul aproape gol! (...) Deci să fim optimişti, să-l aşteptăm cu încredere pe... reabilitatul Moş Crăciun, pentru că din sacul lui miraculos tot va scoate el cîte ceva pentru a stîrni bucurie şi a face să izvorască lumini de speranţă şi fericire în ochii copiilor".