"Craii de Curtea-Veche", în traducere spaniolă, elogiat în El Pais

Traducerea în spaniolă a romanului "Craii de Curtea-Veche" de Mateiu Caragiale a fost publicată, cu titlul "Los depravados príncipes de la vieja corte", la editura El Nadir din Valencia, cu sprijinul programului Translation and Publication Support (TPS), derulat de Institutul Cultural Român, potrivit unui comunicat.

Cronica, apărută în suplimentul cultural El Babelia, poartă semnătura scriitorului şi publicistului Ignacio Vidal-Folch, ce remarcă performanţa celor doi traducători, Rafael Pisot şi Cristina Sava, confruntaţi cu un text apreciat de cronicar drept "o minunăţie de ingeniozitate, de ambuscade sintactice, de construcţii lingvistice aproape imposibil de tradus".

"Fiul unui scriitor foarte bine cotat, Mateiu Caragiale a fost şi el un foarte bun romancier care aparţine impresionantei pleiade de autori români interbelici, dar şi un dandy afectat, obsedat de blazoane, de heraldică şi de accederea la o înaltă poziţie socială, scop pe care l-a atins datorită unui mariaj norocos, care i-a permis să se retragă la moşia sa de la ţară, să înalţe pe conacul său propriul steag şi să uite, câtuşi de puţin, în acea lume agitată şi pe punctul de a naufragia în război, tot ce nu însemna repetarea anotimpurilor, semănatul şi recoltarea. Caragiale avea o faţă cu o expresie arogantă, un gât lung şi rigid şi o mustaţă răsucită în sus, pe care îţi venea s-o smulgi dintr-o mişcare", se arată în cronică.

"«Craii de Curtea-Veche», urmărind trei holtei libertini, putrezi de talent, dar împinşi de o pulsiune autodistructivă în cea mai extremă şi degradată boemă prin tavernele de la periferia Bucureştiului, prin localuri unde urşii dansează, bărbaţii beau cu fanatism, ţiganii cântă la acordeon şi fetele le transmit gonoreea amanţilor pasageri, relatează (ca Bearn, ca Ghepardul) despre declinul unei aristocraţii şi acapararea locului şi privilegiilor acesteia de către burghezie, reprezentată în ochii lui Mateiu Caragiale de un parvenit lipsit de scrupule, fără pic de decenţă şi valoare. Roman scurt de atmosferă sumbră, ritm alert şi inspiraţie simbolistă, cu pagini nervoase, (...) în România este considerat o bijuterie a patrimoniului literar naţional", încheie Vidal-Folch.

Început în 1916 şi finalizat în 1928, romanul "Craii de Curtea-Veche" reconstituie proiecţia autorului asupra societăţii bucureştene a primului deceniu al secolului trecut sau, mai cuprinzător, a celei româneşti de dinaintea primului război mondial.