Cristi Puiu: Nu trebuie să ne imaginăm cinematografia ca pe o ţară. Există cinema punct

Regizorul a povestit, în timpul discuţiei cu publicul de la TIFF, despre felul în care au fost percepute filmele sale în străinătate, despre modul în care face film şi a explicat de ce, din punctul lui de vedere, nu există un "nou val al cinematografiei româneşti".

"La Viena, cu Lăzărescu, a fost nasol", a spus Puiu, povestind că, la o proiecţie în Austria, o româncă l-a certat că prezintă în filmul "Moartea domnului Lăzărescu" "mizerabilismul" românesc.

"Ea mă certa în română şi i-am zis să vorbească în engleză (...), la un moment dat, se certa sala cu ea, în engleză", a spus Puiu.

Regizorul a mai spus că, în unele filme est-europene, elementele de sărăcie sunt "ce sunt efectele speciale în filmele americane". "Dacă am avea numai filme cu apartamente cu lavabilă, cu parchet pe jos, un Mercedes la scară (...), ar fi acelaşi lucru cu propaganda", a declarat el, completând că niciodată nu a adăugat elemente care să hiperbolizeze mizeria sau sărăcia.

Puiu a mai povestit şi despre începuturile filmului "Moartea domnului Lăzărescu". "Era în perioada aia un serial la TV "ER" (...) din toată povestea aceasta lipsea imperfecţiunea", a spus regizorul.

Inspirat dintr-o întâmplare reală - un pacient a fost abandonat în stradă şi lăsat să moară, după ce a fost refuzat de mai multe spitale -, "Moartea domnului Lăzărescu" nu este un film despre un accident, potrivit lui Puiu, ci este unul despre un sistem.

"Pe mine nu mă interesează accidentele. Este imoral să faci un film despre un accident. Ce se întâmplă în mod frecvent este că suntem plimbaţi de la un ghişeu la altul. Este vorba de asumarea responsabilităţii", a spus Puiu.

Regizorul a adăugat că filmul care a câştigat, în 2005, premiul Un Certain Regard la Festivalul de Film de la Cannes "a fost mai degrabă un succes american decât un succes francez". La început, vânzarea filmului s-a dovedit a fi un proces greu, a povestit regizorul, amintindu-şi cum a plecat la Berlin cu 10 DVD-uri cu copii ale peliculei, pentru potenţialii distribuitori. Un reprezentant al unei mari case de distribuţie i-a spus, fără drept de apel: "Un film de două ore despre un bătrân care moare? Nu". "«Moartea domnului Lăzărescu» a fost un succes post-Cannes", a spus regizorul.

Întrebat dacă este sau nu un regizor dictator, Puiu şi-a amintit că actriţa Luminiţa Gheorghiu îi spunea, pe platou, Hitler.

"Sunt dictator aşa cum şoferul de taxi este dictator. El are volanul şi trebuie să ajungi acolo", a delarat regizorul. "Este simplu. Trebuie să tai în carne vie", a adăugat el.

"Sunt foarte centrat pe mine însumi. Fac filme despre modul în care văd eu lumea, dar nu e uşor (...) Cinema-ul, dacă nu e asta, nu e nimic. E o mărturisire, «Astea sunt lucrurile de la fereastra mea»", a spus Puiu. Şi tocmai de aceea, regizorul a mărturisit că, pentru el, documentarea este foarte importantă: "Eu stau călare pe doi cai: documentar şi ficţiune".

Referitor la relaţia scenariu-film, Puiu a spus că poveştile trebuie să fie vii, coerente, cu situaţia reală şi cu actorii, situaţia din film modificându-se în funcţie de context.

"Dacă un scenariu este foarte bun, îi pui două coperţi şi îl publici. Nu ştiu cum arată un scenariu al lui Aki Kaurismaki... cred că nu ar lua finanţare de la CNC (Centrul Naţional al Cinematografiei, n.r.)", a spus Puiu.

Întrebat dacă noul val al filmului românesc este "o sabie cu două tăişuri", Puiu a răspuns, în glumă: "Este un briceag elveţian". "Nu cred că există un nou val şi nu cred că există o estetică a noului val", a explicat acesta.

Joi seară, Cristi Puiu a fost prezent la un eveniment special, dedicat împlinirii a zece ani de la premiera lungmetrajului său de debut, "Marfa şi banii". Proiecţia a avut loc în prima zi a evenimentului "Zilele Filmului Românesc" de la TIFF. La eveniment au fost prezenţi, alături de regizor, actorii din distribuţia filmului - Ioana Flora, Dragoş Bucur, Alexandru Papadopol, Luminiţa Gheorghiu -, dar şi persoane din viaţa publică precum Mircea Geoană.

Festivalul Internaţional de Film Transilvania 2011 (TIFF) se desfăşoară între 3 şi 12 iunie, la Cluj-Napoca.

Premiat în 2005, la Festivalul de Film de la Cannes, cu trofeul secţiunii Un Certain Regard, pentru "Moartea domnului Lăzărescu", Cristi Puiu a adunat în lista sa de autor de scenarii de film ori regizor titluri precum "Aurora" (2010), "Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea" (2004), "Marfa şi banii" (2001), "Before breakfast" (1995), "25.12. Bucharest, North Railway Station" (1996), "13 - 19 iulie 1998, Craiova, Azilul de bătrâni" (1998).

Cristi Puiu a făcut pictură de la 10 ani. În 1990, după căderea regimului comunist, a participat la o expoziţie în Lausanne (Elveţia), împreună cu alţi tineri artişti români. Doi ani mai târziu, a trecut examenul de admitere la Ecole Superieure d'Arts Visuels în Geneva, departamentul de pictură. La finalul primului an, a abandonat cursurile de pictură, pentru a le începe pe cele de film, la aceeaşi şcoală.

"Before breakfast", un scurtmetraj de şcoală, a fost selecţionat în 1995 la Festivalul de Film de la Locarno. În 1996, Cristi Puiu şi-a luat diploma la Ecole Superieure d'Arts Visuels din Geneva, cu documentarul "25.12. Bucharest, North Railway Station". După ce s-a întors în România, în 1996, a continuat să picteze şi să facă filme: la început, documentare video, apoi primul său lungmetraj, "Marfa şi banii", pe care l-a regizat după ce a câştigat concursul organizat în 1999 de Oficiul Naţional al Cinematografiei.