Protestele din Tunisia, vehiculate de mass-media, îi inspiră pe ceilalţi arabi

„Revolta tunisiană inspiră celelalte popoare arabe, iar mass-media, în special posturile de televiziune prin satelit ca Al-Jazeera şi Al-Arabiya, joacă un rol în acest sens”, a declarat un profesor universitar din Emiratele Arabe Unite (EAU), Abdel Khaleq Abdallah.

Prin acoperirea evenimentului, „mass-media încurajează arabii care aspiră la reforme şi sunt exasperaţi de nedreptate”, factori simptomatici ai problemelor sociale, economice şi politice, aflate la originea revoltei din Tunisia, a adăugat el.

„Dar inspiraţia nu înseamnă contagiune”, subliniază acest expert, după îndepărtarea de la putere a preşedintelui Zine El Abidine Ben Ali, în pofida asemănărilor între Tunisia şi alte ţări arabe care „se confruntă cu şomaj, corupţie şi presiuni securitare”.

Din cei 300 de milioane de locuitori, cât înregistrează lumea arabă, aproximativ 50 de milioane se confruntă cu şomajul, un flagel care l-a determinat pe tânărul tunisian Mohamed Bouazizi să se autoincendieze, la 17 decembrie, la Sidi Bouzid (centru), declanşând revolta, a avertizat el.

Acest tânăr şomer tunisian, al cărui act de disperare a fost intens mediatizat pe Internet, „a creat o lume de protest care, vehiculată de mass-media, a fost imediat urmată, şi anume în Algeria, în Egipt şi în Mauritania”, a declarat analistul saudit Jamal Khashoqgi.

Un semn al rolului jucat de presă este faptul că, în primele zile ale revoltei, regimul lui Ben Ali a acuzat presa străină, inclusiv al-Jazeera, că exagerează mişcarea socială în Tunisia.

„Tunisienii, a căror furie a condus la o explozie, continuă să utilizeze reţelele sociale pe Internet şi mass-media pentru a obţine o desfiinţare a Adunării Constituţionale Democratice (RCD), partidul lui Ben Ali”, cu scopul de a se despărţi de trecut, a adăugat el.

Temându-se de impactul acestei revolte, anumite regimuri arabe încearcă, de-acum, să deschidă canale de comunicare cu opoziţia lor, a anunţat el, dând exemplul Yemenului, unde s-au multiplicat manifestaţiile de solidaritate cu poporul tunisian.

Expertul tunisian în comunicare Larbi Chouikha subliniază rolul primordial jucat de reţelele sociale, ca Facebook şi Twitter.

Graţie acestor reţele „tineri din Tunisia şi diaspora au reuşit, pentru prima dată, să îndrepte Tunisia închisă sub regimul lui Ben Ali către o altă Tunisie, şi anume Tunisia reală”, a declarat el.

Până la înlăturarea lui Ben Ali, la 14 ianuarie, „posturile de televiziune prin satelit şi-au luat informaţiile şi înregistrările video din reţeaua Facebook, lucru care a declanşat un contact direct şi a favorizat circulaţia informaţiei” asupra mişcării sociale, a continuat acesta.

„Al-Jazeera şi Al-Arabiya, posturile de televiziune cele mai urmărite din lume, vehiculează acest mesaj, şi anume că popoarele îşi asumă destinul pe cale paşnică”, a apreciat el.

Dar, în opinia profesorului universitar algerian Sadok Rabah, stabilit în Emiratele Arabe Unite, cele două posturi de televiziune au „linii editoriale diferite”, care se exprimă în modul de acoperire a evenimentelor din Tunisia.

Prima este „acuzată că este o portavoce a islamiştilor”, iar „Al-Arabiya nu este foarte apreciată, pentru că a fost lansată (în 2003) pentru a contracara Al-Jazeera”, după şapte ani de la apariţia postului qatariot, a precizat Rabah, denunţând „o dramatizare” a actualităţii de anumite instituţii mass-media „pentru a vinde”.