Cristian Tudor Popescu, în dialog cu cititorii, la lansarea volumului "Luxul morţii"

"Această carte nu exista în urmă cu 25 de zile, m-am trezit într-o dimineaţă şi m-a încercat un sentiment de revoltă, muncesc la moara asta de oase a gazetăriei, ca să mă înjure unii şi alţii, să dau explicaţii, să trebuiască să scriu despre persoanaje care nu mă interesează. Aşa se întâmplă cu gazetăria asta de linii, oricâtă experienţă ai avea, te blochezi, şi ţi se pare totul perfect inutil, tot ce ai scris au rămas nişte vorbe pe hârtie, şi-ţi vine să te ridici şi să pleci acasă. Dar înainte de a mă duce definitiv acasă, am avut această tresărire, cartea", a spus Cristian Tudor Popescu.

Directorul ziarului Gândul a povestit despre activitatea sa din ultimii doi ani, despre crearea ziarului "din iarbă", un efort infernal în 34 de zile, adăugând: "nu-mi mai rămâne decât să fac acest ziar să meargă şi fără mine, să mă întorc la ceea ce am fost înainte de a fi gazetar, pentru că nu vreau să ies la pensie şi să nici să mor gazetar".

"Luxul morţii" conţine editoriale despre personaje politice "la zi", ca Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu sau Ion Iliescu, dar autorul a spus că sunt texte din exteriorul său, pe care este "silit" să le scrie, însă aceste persoane nu-l mai interesează, pentru că sunt "oameni goliţi de sens", care "nu mai pot oferi nimic".

Jurnalistul a vorbit şi despre generaţia de jurnalişti de 30-40 de ani, din care, în opinia sa, nu se vor remarca "vârfuri", aceştia fiind caracterizaţi "de un soi de mediocritate consolidată". "Aceşti băieţi s-au afirmat cu grupul în presă, este o generaţie de gazetari foarte subţire, n-au osânză culturală, generaţia de mijloc nu are nici o apăsare în direcţia asta, consideră că trebuie să ai tupeu, să sari la gât", a spus C.T. Popescu, adăugând că are, în schimb, aşteptări de la jurnaliştii şi viitorii jurnalişti de 18-20 de ani, "copii ai revoluţiei".

Preşedintele Clubului Român de Presă a criticat situaţia actuală a presei româneşti, în care jurnaliştii sunt "piese de schimb", "mercenari", din cauza sumelor mari de bani intrate în presă din altă parte, din petrol sau din bursă, motiv pentru care nu se mai poate construi un spaţiu etic în presă.

Despre votul uninominal, Cristian Tudor Popescu a spus că a scris pentru prima dată, în presa românească, în februarie 1990, la Tineretul liber, fără să cunoască conceptul, doar arătând că i se părea normal ca, după perioada comunistă, oamenii să voteze persoane, şi nu platforme politice. "Acum gândesc altfel, fie el votul uninominal al lui Băsescu sau de tip mixt, fie pe liste, nu poate să corecteze un sistem de valori", a spus jurnalistul. El a mai adăugat că nu crede în votul uninominal, dar va merge să voteze, şi a prezis că, dacă se va alege prin acest sistem, partidele poltice vor începe să racoleze persoane agreate de public pentru a le pune pe liste, şi că vom ajunge să o găsim pe Oana Zăvoranu în toate camerele Parlamentului.

"Redefinirea sistemului de valori ar trebui să înceapă de la cota zero, din viaţa intrauterină", a spus Cristian Tudor Popescu, şi să se facă prin educţia din familie şi şcoală. El a arătat că sistemul de valori din România s-a răsturnat, nu mai există nici măcar umor, ci doar "un soi de râs nervos, băşcălie".

Ideea centrală a cărţii sale, aceea că "moartea e un lux", i-a venit la festivalul CineMa Iubit, când a văzut o secvenţă într-un scurtmetraj cu o fată care-şi plimba o lamă de ras pe încheieturi, ideea rămându-i ca o "gâlmă, un embrion" în cap, care l-au făcut să ajungă la concluzia că merită să moară doar oamenii cu sufletul curat.

Cristian Tudor Popescu şi-a exprimat dorinţa de a renunţa la gazetărie şi de a se întoarce la ce a fost înainte de a intra în presă, de a scrie scenarii de film, arătând că cel mai frumos lucru din activitatea sa actuală este activitatea didactică de la UNATC, unde predă un curs de cinematografie.