CRONICA FNT: "Fresca" lui Angelin Preljocaj - lecţie de pictură chineză şi coregrafie. Dansul ca metaforă - FOTO, VIDEO

Sala Mare a TNB cu scaunele roşii capitonate s-a dovedit neîncăpătoare pentru spectatorii prezenţi, la final de săptămână, la Festivalul Naţional de Teatru, pentru a vedea unul din evenimentele culturale majore ale toamnei: „Fresca” desenată cu mişcări de dans, cu măiestrie, graţie şi sudoare de cei zece dansatori ai Companiei Ballet Preljocaj.

Miraculos, arhetipal, într-o transgresiune a spaţiului şi a timpului, povestea ţesută din vis şi din metaforă a coregrafului francez de origine albaneză Angelin Preljocaj a alcătuit unul din cele mai bune spectacole puse pe scena TNB din ultimii ani.

O poveste complexă de o oră şi jumătate a purtat spectatorii între tărâmuri suprapuse, realul distorsionat în fantastic, mişcarea preschimbată în desen, mergând pe firul basmului chinezesc, muzica devenită tuşă în această mare pânză/ frescă/ crochiu/ acuarelă a creatorului Angelin Preljocaj.

Povestea coregrafului a fost spusă în tablouri de dansatorii care stăpânesc tehnica mişcării şi o preschimbă în graţie: Clara Freschel, Nuriya Nagimova, Nagisa Shirai, Anna Tatarova, Yurié Tsugawa, Sergi Amoros Aparicio, Marius Delcourt, Antoine Dubois, Jean-Charles Jousni, Fran Sanchez.

Mergând pe firul poveştii orientale, arta devine mijlocul de a pătrunde în supranatural - eroul basmului chinezesc poate pătrunde în mediul picturii, el devine parte a poveştii, realizează imposibilul prin fantezie - o aventură extraordinară („La Fresque – L’Extraordinaire Aventure”, traducerea în franceză a basmului): se iubeşte cu fecioara dintr-o frescă, îi devine soţ (de aici şi tabloul final al basmului dansa(n)t când tânăra femeie reprezentată pe pânză nu îşi mai poartă pletele liber, ci strânse şi cu giuvaeruri în păr, marcă a statutului de femeie), dar zeităţile îl alungă, nu aparţine dimensiunii de dincolo, spaţiul nemuririi (artei).

Istorisirea este una complexă, creată din metafore şi simboluri, din jocul dintre mediile diferite ale artei (muzică-pictură-dans) într-o scenografie minimalistă, joc de lumini, pânze şi proiecţii magnifice prin simplitate şi rafinament.

În coregrafia lui Preljocaj, orice detaliu este de extremă importanţă, de la părul lăsat liber al dansatoarelor, părul - element obsesiv, fetişizat, izvor al erotismului - la culorile rochiilor şi straturile transparente ale cortinelor/ pânză. Totul capătă valenţe duble, iar muzica compozitorului Nicolas Godin, unul din membrii faimosului grup „Air”, sprijină şi ancorează în contemporan povestea pe suport sonor inspirat fie din sunetele naturii, la jazz, ritmuri extrem orientale, sau din muzică clasică prelucrată electronic sau rock.

Angelin Preljocaj ţine minte lecţia picturii chineze: imaginea se află înăuntrul pictorului. Limbajul pictural chinezesc spune că supremul scop al artei este „calitatea sufletească” („yi jng”) şi „rezonanţa divină” („shen yong”), idee ce intră în consonanţă cu călătoria eroului basmului - Pictorul, iniţiatul. Pictura chineză este marcată de spiritualitate, ea este un „microcosmos, un spaţiu deschis în care e posibilă o viaţă adevărată.”, potrivit lui Francois Cheng.

Scenografia - un alt punct forte al spectacolului lui Preljocaj, dincolo de ramele de tablou unde se desfăşurau anumite dansuri efectuate în chenare, decupaje, părţi ale scenei, într-un joc de lumină-umbră (tabloul în care eroul basmului este azvârlit de către cele trei zeităţi), straturi de transparenţă şi suprapuneri de pânze (ridicate sau coborâte în funcţie de nevoia de a marca separaţia planurilor real-fantastic).

În plus, unul din elementele-cheie ale spectacolului, de o rară subtilitate, au fost acele tuşe desenate de o mână nevăzută, mâna Pictorului-Creator, tuşe care imprimau sens poveştii personajelor, evocând pe alocuri personaje fantastice şi fantasmatice. Tabloul/ Fresca este nu doar creaţie estetică, ci organică, angajând artistul, pictorul cu totul, cu „partea sa conştientă şi cu subconştientul său”. Astfel sensul călătoriei eroului basmului este de a finaliza tabloul, de a-l crea, călătoria sa desenează pletele iubitei, iar tuşele continue din fundalul acestui desen compus prin mişcări de dans resemnifică şi refac gesturile Creaţiei.

Actul de a desena înseamnă a reface gesturile Creaţiei. În acest dialog al planurilor creaţiei intră însuşi spectatorul, privitorul, el este entitatea finală căreia îi este destinată „Fresca”. Tuşele ce dănţuiesc pe fundalul pânzei lui Angelin Preljocaj, trasează „spiritul lucrurilor”; surprinse de mâna potrivită, ele devin „reprezentarea Adevărului.”

„Fresca este o comandă primită din partea lui Emmanuel Demarcy-Mota, directorul Théatre de la Ville din Paris , care mi-a propus să fac un spectacol dedicat publicului tânăr. Astfel că am început să citesc basme din întreaga lume: din Oceania, din Africa, din America de Sud, din Japonia... şi m-am oprit asupra acestei poveşti chinezeşti din secolul al XIII-lea, pe care o găsesc de-a dreptul tulburătoare. Elementul cel mai atipic al acestui spectacol este părul personajelor. Căci în basm, tânărul protagonist se îndrăgosteşte de imaginea dintr-o frescă a unei fete al cărei par nu este desenat – simbol al femeilor necăsătorite, al femeilor libere. (...) Fresca – O aventură extraordinară, ne povesteşte despre o călătorie într-o altă dimensiune, în care pictura devine un loc de transcendenţă, iar fiinţele fizice intră în relaţie cu desenul. Pictura devine centrul investigaţiei noastre. Ea evocă şi peştera lui Platon, cu umbrele sale, care ne pun existenţa sub semnul întrebării. Baletul explorează relaţia misterioasă dintre reprezentare şi realitate, acolo unde dansul face legătura dintre imaginea fixă şi mişcare, instantaneu şi durată, dintre insufleţit şi inert. Metafora aceasta ce răzbate din întregul basm conduce către chestiunea reprezentării din civilizaţia noastră. Ne vorbeşte despre locul artei în societatea contemporană.”, mărturisea Angelin Preljocaj cu privire la spectacolul său.

În dialogul tuşelor, al texturilor şi al transparenţelor, pe firul mitului, basmul chinezesc este adus de Angelin Prejlocaj în contemporan, devenind un spectacol cu multiple valenţe simbolice, dedicat publicului tânăr, cu firul narativ într-un spaţiu la intersecţia mai multor culturi, o meditaţie adresată spectatorului asupra existenţei şi a Artei.

Începând cu mijlocul anilor ’80, Angelin Preljocaj a realizat coregrafia a peste 50 de spectacole, creaţii prezentate şi reluate pe cele mai importante scene ale lumii, de la New York Ballet – la Bolshoi Teatr din Moscova, de la Opera Garnier din Paris – la Scala din Milano. Recompensat cu unele dintre cele mai importante distincţii în întreaga lume, astăzi el este director artistic al „Pavilionului Negru” din Aix-en-Provence – un centru coregrafic conceput şi destinat special marelui artist de către arhitectul Rudy Riciotti, un spaţiu inaugurat în 2006 şi unde maestrul Preljocaj coordonează o trupa de 24 de dansatori.

Spectacole de dans contemporan- unul din punctele centrale de interes ale celei de-a 26-a ediţii a FNT, se regăsesc pe agenda festivalului şi zilele următoare.

Marţi, 25 octombrie, de la orele 21.00, Sala Studio a Teatrului Naţional din Bucureşti va găzdui în cadrul FNT spectacolul „Short Stories” (Immersion, Burning, Li) / „Scurte povestiri” (Imersiune, Ardere, Li) al coregrafaei şi dansatoarei Carolyn Carlson – „o pionieră a scenei coregrafice contemporane” – dupa cum o descrie publicaţia Le Monde.

În 27 octombrie, de la orele 21.00, aceeaşi Sală Studio a Teatrului Naţional din Bucureşti va găzdui în cadrul FNT spectacolul „Now”/ „Acum” – care a avut premiera în 6 noiembrie 2014 la Théâtre National de la Danse Chaillot din Paris – şi care este un spectacol puternic influenţat de opera lui Gaston Bachelard „Poetica spaţiului”.

FNT continuă până pe 30 octombrie cu spectacole de teatru, lansări de carte şi expoziţii. Programul complet al evenimentului poate fi consultat la pagina: http://www.fnt.ro/Program/ sau pe http://www.fnt.ro/noutati87/programul-fnt-2016/.