CT Popescu: Contribuţia lui Ion Hobana la dezvoltarea literaturii SF din România este majoră

Cristian Tudor Popescu îşi aminteşte că l-a cunoscut bine pe Ion Hobana, în anii '80, când jurnalistul era prezent în cenaclurile de SF. Totodată, Popescu mărturiseşte că nu îi place denumirea "Science Fiction" şi mult mai corectă i se pare cea de "Ficţiune Speculativă".

"În anii '80, aceste cenacluri erau în număr impresionant, câteva zeci, şi reprezentau un fenomen sociologic, dincolo de cel literar. Ion Hobana a avut un rol foarte important în această mişcare SF, cum era numită, pentru că, având o vârstă considerabil mai mare decât noi şi fiind secretarul general al Uniunii Scriitorilor, trebuia să facă un balet deosebit de dificil între această calitate oficială a dânsului şi încercarea de a ne sprijini pe noi cei tineri din cenacluri. De ce? Pentru că, de fapt, în spatele încurajării cenaclurilor de anticipaţie, cum se numeau ele, stătea ideea aparatului de partid comunist de a submina uniunile profesionale de creaţie şi, în primul rând, Uniunea Scriitorilor, deci ideea că oricine poate să fie scriitor, un muncitor, un ţăran cu dragoste de carte, un student, nu trebuie să fie neapărat legitimat, membru al Uniunii Scriitorilor, profesionist. Dar viaţa a făcut să fie depăşită această idee a aparatcik-ilor şi un rol extrem de important în asta l-a avut Ion Hobana", a declarat Cristian Tudor Popescu.

Potrivit acestuia, contribuţia lui Ion Hobana la dezvoltarea literaturii de ficţiune speculativă din România este majoră, pe mai multe planuri.

"Ion Hobana a făcut o muncă de cercetare, foarte importantă, în istoria literaturii române, unde a identificat - în opera clasicilor sau a unor autori vechi de secol 19 - povestiri, motive, pasaje SF, pe care le-a grupat în antologii. De pildă, identifica SF la Caragiale - acolo am luat eu contact cu oraşul Tâmpitopole, cum se numea Bucureştiul în anul 3000 şi ceva, în povestirea lui Caragiale. În opera lui Macedonski a găsit SF Ion Hobana. Au fost foarte importante aceste antologii", spune Cristian Tudor Popescu.

Totodată, Popescu face trimitere la antologiile de traduceri din autori străini de SF ale lui Ion Hobana, "foarte utile pentru cultura noastră ca autori şi iubitori de SF".

"Îmi amintesc, de pildă, o excepţională antologie, intitulată «Fantascienza», alcătuită împreună cu Gianfranco de Turris, cu texte deosebite, remarcabile din SF-ul italian, sau «Vârsta de aur a anticipaţiei» sau "Odiseea marţiană", toate antologii alcătuite de Ion Hobana, care erau devorate pe nerăsuflate în acei ani. Spaţiul francez, de pildă, de SF a fost iarăşi foarte bine adus în România şi făcut cunoscut de către Ion Hobana", spune Cristian Tudor Popescu.

În plus, potrivit lui Popescu, opera lui Ion Hobana ca scriitor propriu-zis se grupează în volumul "Oameni şi stele", "care la vremea respectivă a însemnat un pas în dezvoltarea genului".

"Ion Hobana a fost şi probabil cel mai important promotor al ufologiei în România, al cercetării fenomenelor numite obiecte zburătoare neidentificate (...) A încercat să studieze foarte serios fenomenul, încercând să-l debaraseze de senzaţional, de aspectele astea spectaculoase, dar puţin documentate şi puţin justificate, încercând să ne comunice dacă chiar există o civilizaţie extraterestră acolo, care vizitează Pământul", a mai spus Cristian Tudor Popescu.

El a precizat că, în momentul de faţă, nu lucrează la nicio carte SF, dar este posibil să revină la starea care l-a făcut să scrie SF. "E posibil ca până mor, câtă vreme trăiesc, să revin la starea care m-a făcut să scriu SF, pe vremea când Ion Hobana, Adrian Rogoz, Vladimir Colin trăiau şi erau maeştrii noştri", a mai spus Cristian Tudor Popescu.

Ion Hobana a murit marţi seară, la Spitalul Colţea din Capitală, după o lungă suferinţă, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX de fiul scriitorului, Ion Sorin Hobana.

Ion Hobana s-a născut pe 25 ianuarie 1931, la Sânnicolaul Mare, judeţul Timiş. A fost scriitor, ziarist, editor, secretar al Uniunii Scriitorilor. În ultimii ani, el a condus secţia de literatură pentru copii şi tineret a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, fiind şi membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România. A publicat cinci volume de versuri pentru copii şi un roman, "Sfârşitul vacanţei", înainte de a se consacra, cu precădere, literaturii SF. Debutul în literatura de gen datează din 1955, cu povestirea "Glasul mării". Au urmat nuvela "Ultimul văl" (1957), volumele de povestiri "Oameni şi stele" (1963), "Un fel de spaţiu" (1988) şi "Timp pentru dragoste" (2009), versiunea teatrală a "Omului invizibil", după H. G. Wells, pusă în scenă la Bucureşti (1974), Braşov (1976) şi Iaşi (2008).