"Culorile rândunicii", un puzzle alcătuit din poveşti din România şi Elveţia, publicat la Polirom. FRAGMENT din roman

Traducerea din limba franceză a volumului "Culorile rândunicii" a fost realizată de Simona Modreanu. Volumul a fost publicat în colecţia "Biblioteca Polirom" şi este disponibil în librăriile din Bucureşti, iar, începând de luni, va fi disponibil în librăriile din toată ţara, potrivit reprezentanţilor editurii Polirom.

După succesul romanului său de debut, "Simfonia lupului", distins cu premiul Robert Walser în 2008, Marius Daniel Popescu revine cu "Culorile rândunicii" (premiul federal pentru literatură, 2012; Prix de l'Inaperçu, 2012; premiul special al juriului la Grand Prix Littéraire du Web, 2012) la tematica şi stilul care l-au consacrat ca prozator. Naraţiune fragmentară cu accente autobiografice, "Culorile rândunicii" este construit ca un puzzle identitar alcătuit din locuri, oameni, gesturi şi poveşti, în care România şi Elveţia apar, simultan, ca "ţara de aici" şi "ţara de acolo". Alternând voci, spaţii, perspective şi epoci, "Culorile rândunicii" este nu doar o cartografiere a identităţii pulverizate a scriitorului migrant, ci şi o meditaţie despre natura şi rostul literaturii, despre libertate şi constrângere de ambele părţi ale Cortinei de Fier, informează un comunicat remis MEDIAFAX.

"Pentru Marius Daniel Popescu, totul este materie literară: căderea unui tiran, dar şi cardul de fidelitate de la supermarket, care îl răsplăteşte pe vajnicul cumpărător cu un set de douăzeci de cratiţe: «Ies mereu în lume, unde subiectele nu lipsesc niciodată. Marea luptă a scriitorului ţine de stil»", scrie publicaţia La Liberté.

Marius Daniel Popescu s-a născut la Craiova, în 1963. A făcut parte din Grupul de la Braşov, alături de Alexandru Muşina, Andrei Bodiu, Marius Oprea, Caius Dobrescu şi Simona Popescu. În 1990, s-a îndrăgostit de o elveţiancă aflată în vizită în România şi a emigrat în Elveţia. Cinci ani mai târziu, a publicat primul volum de poeme, scris direct în limba franceză: "4 x 4, poeme cu tracţiune integrală". În anul 2004 a devenit directorul ziarului Le persil (pătrunjelul). În aceeaşi perioadă a frecventat o închisoare din Elveţia, unde le-a vorbit deţinuţilor despre literatură. Debutul în proză, cu romanul "Simfonia lupului", i-a adus şi prima distincţie literară, premiul Robert Walser, în 2008.

Fragment din romanul "Culorile rândunicii":

"E unul dintre prietenii tăi, sînteţi aşezaţi amîndoi la masă, staţi de vorbă şi beţi vin alb. Ospătăriţa vă cunoaşte de mult, el îţi spune că a petrecut week‑endul la prietena lui, care e actriţă ca el. Îi povesteşti ziua ta de muncă, îi spui că atunci cînd plouă e mai greu să lipeşti afişe pe panourile de afişaj din oraş, el îţi vorbeşte despre problemele lui financiare, spune că ar vrea să‑i împrumuţi nişte bani, îi spui că îi poţi împrumuta o sumă mică, îi spui că nici tu nu ai economii la bancă. Are aproape vîrsta ta, sînteţi prieteni buni de cîţiva ani, îţi vorbeşte despre tatăl lui, care are nouăzeci şi doi de ani nu mai are mult de trăit. Toarnă vin alb în pahare, o cheamă pe ospătăriţă, îi spune „încă o jumătate de Calamin, vă rog“. Tu te gîndeşti la suma de bani pe care i‑o poţi împrumuta, faci socoteli în minte, „două sute de franci, poate trei sute pînă la sfîrşitul lunii“, priveşti prin geamul restaurantului, vezi picăturile de ploaie care cad, le priveşti în lumina becurilor mari ale felinarelor, ospătăriţa pune pe masă carafa plină cu vin alb. Prietenul tău îţi spune că zilele astea repetă pentru rolul său dintr‑o piesă ce va fi jucată într‑unul din teatrele oraşului, spune „e personajul principal şi va sfîrşi prin a se sinucide“, tu îl întrebi „cum se sinucide ? !“, el îţi răspunde „se spînzură, în cele din urmă“, tu ridici paharul şi spui „noroc !“. Îşi ridică el paharul, îl atinge de al tău, spune „noroc !“, îşi apropie paharul de buze şi bea tot vinul din el. Ospătăriţa ia comanda de la masa celor patru tineri care vor să mănînce, îşi notează în carneţel ce‑i spun tinerii, vor să bea „o bere la halbă, o carafă de vin roşu şi un ceai de muşeţel“, îl priveşti în ochi pe acest prieten care are nevoie de bani, îl auzi spunînd „îmi trebuie două mii de franci, am de plătit chiria de luna trecută cîteva facturi restante“. Pentru zilele ploioase ai o haină cerată albă pe care ţi‑a dat‑o şeful tău, o pui peste hainele obişnuite de lucru şi devii un lipitor de afişe gata să înfrunte intemperiile, te protejezi pe tine, dar trebuie să ai grijă şi să nu uzi afişele pe care urmează să le lipeşti în interiorul panourilor de afişaj protejate de geamuri transparente. Spui „e de mirare că n‑au inventat încă geamuri colorate pentru panourile de afişaj, ar putea instala geamuri colorate în albastru sau în roşu sau în galben“, el spune „ar putea pune geamuri verzi, geamuri colorate în portocaliu“. Îţi spune că are vîrsta pe care o avea tatăl lui cînd s‑a născut el, spune că nu crede că va avea copii. Îi vorbeşti despre fiica ta care are zece ani şi jumătate, „inventează jocuri, ieri după‑amiază a inventat un joc în care ea era chelneriţă într‑un bar, a creat băuturi pentru clienţi, am fost clientul ei o jumătate de oră, scrisese numele băuturilor ei pe pătrăţele de hîrtie albă“. Îi spui că nu e niciodată prea tîrziu să faci copii. Bagă mîna dreaptă în buzunarul hainei negre, spune „o să‑ţi dăruiesc ceva“, îi vezi mîna ieşind din buzunar, mîna lui e deasupra mesei, strînge ceva între degetele mîinii drepte, îşi desface degetele deasupra mesei şi vezi mai multe ştechere care cad din mîna lui pe faţa de masă, lîngă paharele voastre cu vin alb. Îl întrebi „ce‑i asta ? !“, îţi răspunde „e un cadou pentru tine !“ tu începi să rîzi, iar el zice „deocamdată n‑am altceva să‑ţi ofer !“. Iei acele obiecte de pe masă, îţi spui că în germană fiecare dintre ele se numeşte stecker, nu ştii cum se cheamă în franceză acele capete de fire electrice care ies dintr‑o veioză, dintr‑un calculator sau dintr‑un televizor, spui „mulţumesc pentru cadou, e foarte original“, pui acele obiecte în buzunarul drept al hainei tale, te gîndeşti „FIŞĂ : electr. Fişă mascul. Dispozitiv adaptat la un fir electric, prevăzut în gen. cu două (sau mai multe) tije sau contacte de alamă care se înfig în alveolele corespunzătoare ale unei prize de curent (sau ale unui dispozitiv de acelaşi tip). Fişă femelă. Dispozitiv corespunzînd unei fişe mascul, dar cu alveole în care se introduc contactele din fişa mascul. Firul care ajunge la această dulie se termină printr‑o fişă mascul care va fi racordată la fişa femelă plasată la intrarea curentului. Fişă(‑)banană. Fişă cilindrică unipolară cu un singur contact (sau o singură alveolă). Pe partea stîngă a unei cutii fixaţi două fişe banană femele care pot primi extremitatea unui conductor de la întrerupătorul alarmă. Pe partea dreaptă fixaţi o fişă femelă standard, care va primi fişa mascul a aparatelor alese (lămpi, aparate electrice, cafetieră)“.