Cum arăta crucea romană pe care a fost răstignit Iisus Hristos?

Vinerea Mare – cea mai tristă zi a anului în calendarul creştin 

Iisus Christos este fondatorul şi figura centrală a creştinismului, considerat de majoritatea bisericilor creştine drept Fiul lui Dumnezeu şi Mesia.

Potrivit Evangheliei după Matei, el a fost condamnat la moarte prin răstignire de către guvernatorul roman Ponţiu Pilat, după ce a fost acuzat de blasfemie de către autorităţile iudaice. 

Crucificarea romană era o metodă de execuţie foarte dură şi umilitoare, folosită pentru sclavi, rebeli, bandiţi şi trădători.

Opt din 10 bucureșteni consideră că orașul nu este pregatit pentru un cutremur major

10:59

Războiul din Ucraina, ziua 1105. Trump suspendă toată asistența militară pentru Ucraina / Casa Albă ia în considerare relaxarea sancțiunilor împotriva Rusiei

10:37

Potrivit Evangheliilor, Iisus a fost biciuit de soldaţii romani înainte de a fi condus la răstignire.

Această biciuire era o practică obişnuită pentru cei condamnaţi la moarte prin crucificare, cu scopul de a-i slăbi şi umili.

Romanii foloseau pentru biciuire un instrument numit flagrum sau flagellum, care consta dintr-un mâner de lemn la care erau ataşate mai multe curele de piele cu bile metalice sau bucăţi de os la capete. Acestea provoacau răni adânci şi sângerări abundente. 

Condamnatul era biciuit cu lovituri violente, care îi sfâşiau pielea. 

Apoi era obligat să-şi poarte crucea sau doar braţul orizontal al acesteia până la locul răstignirii, care era de obicei în afara oraşului, pe un drum public sau pe un deal.

După ce şi-a cărat crucea, a fost răstignit între doi tâlhari pe dealul Golgota.

Acolo era dezbrăcat şi pironit pe cruce cu cuie de fier prin încheieturile mâinilor şi prin glezne sau prin tălpi. 

Deasupra capului său a fost înfipt un băţ într-o gaură din patibulum pe care era ataşat un panou din lemn pe care era inscripţionat  “Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum” (Isus din Nazaret, Regele Iudeilor).

Răstignirea sa a fost însoţită de un cutremur şi alte semne care sunt consemnate în Evanghelii, precum învierea unor morţi. 

Potrivit tradiţiei creştine, Iisus a murit după trei ore pe cruce şi a fost coborât şi înmormântat.

Potrivit Evangheliei după Ioan, Iisus a fost străpuns cu lancea în coasta sa dreaptă de către un soldat roman, numit Longinus, după ce a murit pe cruce.

Din rana lui Iisus a ieşit sânge şi apă, ceea ce este considerat un semn al morţii sale şi al naturii sale divine. Lancea cu care a fost străpuns Iisus este numită Lancea Sfântă sau Lancea Destinului şi este o relicvă foarte preţioasă pentru creştini.

Tâlharilor care au fost răstigniţi împreună cu Iisus le-a fost zdrobite picioarele de către soldaţii romani, pentru a grăbi moartea lor prin sufocare.

Această practică se numea crurifragium şi era aplicată de obicei celor condamnaţi la crucificare. Condamnaţii mureau pe cruce la câteva zile, de obicei de la asfixiere şi hemoragie.

Însă Iisus nu a avut nevoie de această procedură, deoarece a murit mai repede decât se aştepta.

Un motiv posibil pentru moartea sa rapidă ar fi fost şocul hemoragic provocat de flagelare şi pierderea masivă de sânge.

Moartea şi învierea sa sunt nucleul credinţei şi mântuirii creştine. Crucea este simbolul principal al creştinismului, reprezentând patima, moartea şi învierea Domnului. Creştinii se închină Sfintei Cruci ca semn al biruinţei lui Hristos asupra morţii şi păcatului. 

Ce era răstignirea? 

Răstignirea era o metodă de execuţie crudă şi umilitoare, folosită de romani pentru sclavi, criminali şi rebeli.

Ea presupunea fixarea victimei pe o cruce de lemn, prin cuie sau sfori, şi lăsarea condamnatului să moară lent prin asfixiere sau pierderea sângelui.

Ce formă avea crucea? 

Forma exactă a crucii folosite pentru Iisus este disputată, dar cele mai probabile variante sunt: 

• crux immissa   (+) – compusă din patibulum şi crux simplex, foarte des folosită în arta creştină, atât în catolicism şi protestantism, cât şi în ortodoxism. Crucea latină este o cruce formată dintr-un braţ orizontal mai scurt, care se intersectează la mijloc cu un braţ vertical mai lung. Crucea latină evocă forma crucifixului din tradiţia creştină. Forma crucii latine se regăseşte frecvent pe lăcaşurile de cult creştine.
• crux commissa (T) – cea mai realistică variantă din punct de vedere istoric şi arheologic 
• crux decussata (X) – precum crucea pe care a fost răstignit Sf. Apostol Andrei 
• crux simplex (I)  – fără patibulum, un simplu stâlp, după varianta Martorilor lui Iehova 

Crucea era iniţial un instrument de tortură şi moarte, dar creştinismul a transformat-o într-un obiect sfânt şi dătător de viaţă.

Crucea este un vechi simbol cosmic care reprezenta soarele şi armonia contrariilor. Punctul de întretăiere a braţelor ei simboliza centrul universului. Cele patru braţe indicau cele patru puncte cardinale.

Forma crucii în catolicism, protestantism şi ortodoxism poate varia în funcţie de tradiţie, cultură şi simbolism.

În general, se pot distinge următoarele tipuri de cruci:

• Crucea latină sau crux immissa: este cea mai răspândită formă de cruce în catolicism şi protestantism. Are un braţ vertical mai lung decât cel orizontal şi este asociată cu răstignirea lui Iisus pe o astfel de cruce. Este simbolul principal al creştinismului occidental şi al sacrificiului lui Iisus pentru mântuirea omenirii.
• Crucea greacă sau crux quadrata: este o cruce cu braţele egale, folosită în ortodoxism şi în alte biserici orientale. Este considerată o formă mai veche de cruce, care reprezintă cele patru puncte cardinale şi centrul universului. Este simbolul principal al creştinismului oriental şi al armoniei cosmice.
• Crucea bizantină sau crux orthodoxa: este o variantă a crucii greceşti, care are două braţe suplimentare: unul oblic, care reprezintă scândura pe care era scrisă acuzaţia adusă lui Iisus (INRI), şi altul orizontal, care reprezintă scara folosită pentru a-l coborî pe Iisus de pe cruce. Este folosită în special de Biserica Ortodoxă Rusă şi de alte biserici slave. Este simbolul suferinţei şi biruinţei lui Iisus asupra morţii.
• Crucea celtică sau crux celtica: este o cruce latină încadrată de un cerc, care reprezintă soarele sau eternitatea. Este folosită în special de Biserica Catolică din Irlanda şi de alte biserici celtice. Este simbolul sintezei dintre creştinism şi cultura celtică.
• Crucea luterană sau crux lutherana: este o cruce latină cu o rozetă în centrul ei, care reprezintă sigiliul lui Martin Luther şi cele cinci răni ale lui Iisus. Este folosită în special de Biserica Luterană şi de alte biserici protestante reformate. Este simbolul reformei protestante şi al doctrinei sola fide (prin credinţă singur).