Cum au primit colegii Mihaelei Ursuleasa vestea morţii pianistei

"Ne exprimăm tristeţea profundă faţă de moartea ei subită. Gândurile noastre sunt alături de fiica ei şi de mama ei", se spune în anunţul postat pe site-ul ursuleasa.com şi semnat de echipa EAS Musikmanagement, din care pianista Mihaela Ursuleasa făcea parte.

Pianista română Mihaela Ursuleasa a fost găsită decedată în apartamentul ei din Viena, pe 2 august, la vârsta de numai 33 de ani, se mai spune în anunţul de pe site-ul dedicat artistei.

"Am pierdut nu numai o persoană minunată, ci şi pe unul dintre cei mai mari artişti pe care lumea noastră muzicală internaţională i-a cunoscut", mai afirmă colegii pianistei române.

Potrivit anunţului, pe site-ul ursuleasa.com vor fi disponibile în curând informaţii legate de un cont în care se vor putea face donaţii.

Din echipa EAS Musikmanagement fac parte pianistele Elisabeth Leonskaja, Polina Leschenko, Plamena Mangova, pianistul Alfredo Perl, violonistele Vilde Frang şi Natalia Prishepenko, dar şi Doric String Quartet, St. Lawrence String Quartet şi alţii.

Vestea morţii pianistei s-a răspândit joi pe Facebook, anunţul iniţial fiind făcut de Paavo Jarvi, un colaborator al artistei, potrivit Gândul.

Citeşte şi: Pianista Mihaela Ursuleasa a murit. Artista avea 33 de ani

Mihaela Ursuleasa trebuia să susţină două concerte la Bucureşti, cu Orchestra Naţională de Tineret, care au fost anulate din cauza stării de sănătate a artistei.

Ea avea programate numeroase concerte în acest an, respectiv pe 18 şi 19 august la Eisenstadt, Germania, pe 29 august la Varşovia, Polonia. Acestora li se adaugă un turneu pe care pianista română îl avea programat în mai multe oraşe din Brazilia, între 29 septembrie şi 9 octombrie. De asemenea, Mihaela Ursuleasa avea programate concerte şi pe 19 octombrie la Mainz, Germania, pe 24 octombrie la Berna, Elveţia, pe 12 noiembrie la München, Germania, pe 13 decembrie la Amsterdam, Olanda, şi pe 16 decembrie Kempen, Germania, potrivit site-ului EAS Musikmanagement.

Mihaela Ursuleasa a avut şansa, la vârsta de 13 ani, să fie ascultată de celebrul dirijor Claudio Abbado, care i-a oferit posibilitatea de a-şi construi întreaga pregătire muzicală printr-o bursă de studii la Viena, la clasa profesorului Heinz Medjimorec. Momentul decisiv al carierei sale a fost câştigarea marelui premiu la una dintre cele mai importante competiţii internaţionale, "Clara Haskil", din Elveţia - în 1999. Au urmat apariţii sub bagheta lui Claudio Abbado la Viena, la Festivalul de la Sankt Petersburg şi München, recitaluri la Roma, Frankfurt, Davos, Festivalul Schleswig-Holstein.

Mihaela Ursuleasa a concertat regulat alături de Filarmonicile din Hamburg, Köln, Bamberg, Rotterdam, Dresda şi orchestrele Wiener Symphoniker, Concertgebouw din Amsterdam, Tonhalle din Zürich, Cincinatti Symphony Orchestra, de orchestrele radio din Viena, Varşovia, Berlin. A avut apariţii încununate de succes la Carnegie Hall, Royal Symphony Hall.

Printre dirijorii cu care a colaborat se numără maeştri de seamă ai baghetei, ca Wolfgang Sawallisch, Paavo Järvi, Gerd Albrecht, Kurt Sanderling, Sir Neville Marriner şi Dennis Russel Davies.

De un real succes s-au bucurat recitalurile ei din China, Japonia (cel de la Tokyo fiind inclus în ciclul "Pianişti ai anului 2001") sau debutul londonez, în martie 2002, în Seria Internaţională de Recitaluri Harrods, la complexul South Bank. Ecourile excelente ale recitalului de debut în Canada (august 2005) i-au adus artistei noi invitaţii pentru anul 2006 - recitaluri şi concert cu Orchestra Simfonică din Montreal.

Parteneră rafinată în muzica de cameră, Mihaela Ursuleasa a apărut adesea la cele mai prestigioase festivaluri europene, îndeosebi alături de violonista Patricia Kopacinskaia.

În anul 2006, San Francisco Chronicle spunea despre Mihaela Ursuleasa că este "un fel de Beethoven".

Pe parcursul carierei sale, Mihaela Ursuleasa a lansat două albume, în 2010, "Piano & Forte" (Beethoven, Brahms, Ravel, Ginastera, Constantinescu; Berlin Classics), şi în 2011, "Romanian Rhapsody" ("Rapsodia Română nr. 1" a lui George Enescu, "Suita pentru pian" a lui Paul Constantinescu, două dansuri populare româneşti de Béla Bartók şi trei piese de Franz Schubert).