Cum e să fii preşedintele filosofilor lumii? Mircea Dumitru: "Şi pentru mine a venit ca o foarte mare surpriză. Nu pot să ascund că e o mare cinste care mi s-a făcut"

Săptămâna viitoare acesta va lua în primire mandatul de lider al Institutului Internaţional de Filosofie cu sediul la Paris, funcţie în care a fost ales cu majoritate de voturi, datorită recunoaşterii şi reputaţiei de care se bucură. „Nu pot să ascund faptul că este o mare onoare, o mare cinste care mi s-a făcut şi mie şi, într-un fel şi şcolii din care provin eu", a declarat Dumitru pentru Gândul.

Săptămâna viitoare, la Paris, rectorul Universităţii din Bucureşti, Mircea Dumitru, urmează să preia, de la o prestigioasă profesoară din Turcia, mandatul de preşedinte al Institutului Internaţional de Filosofie.

„În luna august, vă spun sincer, când am fost ales, am simţit aşa un sentiment de împlinire profesională, ar putea să fie chiar un moment de vârf, de culme al carierei mele şi, încă o dată, nu socotesc neapărat, aşa cum s-ar putea spune, că sunt şeful tuturor filosofilor, pentru că sunt foarte mulţi filosofi extraordinar de cunoscuţi şi de puternici în ceea ce scriu şi argumentează care nu sunt membri ai Institutului şi cariera lor academică nu depinde de apartenenţa la acest Institut.

Dar recunoaşterea aceasta şi alegerea ta de către egalii tăi, de către colegi care sunt profesioniştii domeniului, sigur că reprezintă un moment de mare satisfacţie. Fără să pierdem, totuşi, măsura lucrurilor, adică rămânem în continuare lipsiţi de aroganţă şi cu o bună modestie intelectuală, dar în acelaşi timp trebuie să recunoaştem că este o reuşită deosebită, totuşi, şi pentru mediul cultural românesc şi, în mod special pentru Universitatea din Bucureşti, reprezintă un moment fast, cu siguranţă", a explicat Mircea Dumitru, care spune că parcursul său ca membru al Institutului a început acum aproximativ nouă ani.

De atunci a avut o activitate susţinută, organizând chiar şi la Bucureşti o conferinţă internaţională cu participarea mai multor membri ai acestui Institut, întâlnire care a avut drept temă centrală adevărul, una „foarte caldă şi foarte incitantă, mai ales când astăzi se vorbeşte despre post-adevăr, despre fapte alternative, despre astfel de chestiuni care aş zice că sunt grave, dacă n-ar fi chiar ridicole, de fapt".

Mai mult decât atât, adevărului filosofic i-a fost consacrat şi un volum, numit în engleză „Truth", realizat alături de profesorul de origine română Gabriel Sandu, care a ales, însă, să-şi construiască în Helsinki cariera ştiinţifică, dar care a colaborat cu Mircea Dumitru la această lucrare. Toate acestea i-au adus, treptat, rectorului Universităţii, recunoaşterea, aprecierea şi încrederea celorlalţi academicieni ai instituţiei.

„Acum un an am fost invitat de către doamna care a fost preşedinte până în această toamnă, o distinsă profesoară din Turcia, să susţin o conferinţă la Istanbul despre drepturile omului, despre aceasta am vorbit atunci la Istanbul, despre nevoia de învăţământ umanist pentru a-i sensibiliza pe politicieni cu privire la drepturile pe care le au cetăţenii, indivizii şi mai ales drepturile minorităţilor.

Iar anul acesta, pentru că au fost alegeri generale, am fost întrebat de către mai mulţi reprezentanţi, nu numai din Franţa, ci şi din ţările nordice, din Norvegia, din Suedia, dacă n-aş dori să candidez pentru o funcţie executivă. Nici nu mă gândeam că aş putea fi propus chiar pentru funcţia de preşedinte, asta şi pentru mine a venit ca o foarte plăcută şi mare surpriză. Însă acest profesor PASCAL ANGEL a insistat că aş putea face o foarte bună echipă cu domnia sa şi, dacă accept să fiu nominalizat, domnia sa mă propune Adunării Generale. Şi asta s-a întâmplat, m-a propus şi am fost ales cu un număr suficient de mare de voturi ca să nu fie nevoie de turul al doilea, de balotaj sau de alte proceduri", a adăugat Mircea Dumitru.

Alegerile au avut loc în luna august în Croaţia, la Dubrovnik, iar mandatul durează trei ani, Mircea Dumitru fiind propus pentru această funcţie chiar de către Secretarul General al Institutului, un reputat profesor francez, iar rectorul UB a ţinut să precizeze că în acest proces contează mai puţin naţionalitatea şi mai mult reputaţia şi personalitatea ştiinţifică a fiecăruia, şcoala pe care reprezintă: „noi am reuşit în ultimii ani la Universitatea din Bucureşti să arătăm că Şcoala de Filosofie este alcătuită din oameni competenţi, oameni care urmăresc criterii profesionale, deci o anumită recunoaştere, o anumită reputaţie de care mă bucur şi nu pot să ascund faptul că este o mare onoare, o mare cinste care mi s-a făcut şi mie şi, într-un fel şi şcolii din care provin eu".

Ce presupune o astfel de funcţie? Concret, nu doar reprezentare, ci şi activitate propriu-zisă, mai ales că Mircea Dumitru îşi propune ca mesele rotunde, colocviile şi conferinţele organizate sub coordonarea să atragă la dezbateri un public mai larg, nu doar profesorii universitari care se ocupă ce aria filosofiei.

„E credinţa mea că filosofia poate să joace un rol foarte important în marile dezbateri ale lumii contemporane, în marile dezbateri legate de mediu, dezbateri legate de multiculturalism, de chestiunile care ţin acum de drepturile migranţilor, ciocnirile culturale şi religioase care se pot produce odată cu deplasările acestea masive de populaţii care provin din ţări diferite, cu tradiţii, culturi diferite, cu apartenenţe religioase diferite. Deci cred că filosofia poate să fie un mediator foarte bun pentru a discuta pe supoziţiile dezbaterilor, de ce oamenii uneori nu se înţeleg între ei, cum ar putea înţelege să fie mai toleranţi, să înţeleagă şi puncte de vedere alternative, să-şi exercite gândirea critică atunci când li se prezintă diferite opţiuni politice. Deci filosofia ar putea fi un instrument foarte bun de analiză, de dialog şi de dezbatere", explică rectorul UB rolul pe care această disciplină îl poate avea în societatea contemporană.

Una dintre mizele candidaturii lui Mircea Dumitru este şi rolul pe care acest Institut îl poate avea pentru viaţa academică a României, drumurile pe care le poate deschide profesorilor de la universităţile din ţară şi încrederea pe care le-o poate da pentru a deveni mai vizibili la nivel internaţional şi prezenţe mult mai active la evenimentele care au loc peste hotare.

„Eu asta îmi doresc, este o parte a mizei şi este şi ceea ce m-a motivat să candidez, să şi accept realmente o funcţie care, totuşi, cere un anumit timp de lucru, iar eu am destul de multe lucruri de făcut şi la Universitate. Şi anume, aş vrea să antrenez cât mai mulţi colegi de la universităţile din ţară, nu neapărat filosofi, pot fi şi istorici, şi sociologi, şi literaţi, adică oameni care sunt dispuşi să aibă o minte deschisă către acest gen de dialog public şi constructiv şi cred că în felul acesta vor fi mai bine cunoscuţi şi colegii noştri de la universităţile din România în aceste întâlniri internaţionale. Pe nedrept de multe ori, aceşti oameni foarte talentaţi, foarte competenţi, foarte cultivaţi sunt mai puţin cunoscuţi şi din cauza aceasta poate că şi dânşii sunt mai timizi uneori să se manifeste. Dacă ar fi mai prezenţi la aceste întâlniri internaţionale, cu siguranţă că ar fi mai bine cunoscuţi şi mai bine apreciaţi", a conchis Dumitru.

Ce este Institutul Internaţional de Filosofie

Institutul Internaţional de Filosofie a fost înfiinţat în 1937, la iniţiativa Guvernului Franţei în colaborare cu Casa Regală Suedeză. În 1937, la Paris, a avut loc o conferinţă internaţională foarte importantă în care au celebrat 300 de ani de la apariţia lucrării fundamentale a lui René Descartes, „Discurs asupra metodei", care constituie un fel de manifest al modernităţii, se consideră, din punct de vedere cultural, ştiinţific, că acela ar fi actul de naştere al epocii moderne.

Franţa a participat, în primul rând, pentru că René Descartes este francez şi este un fel de simbol al raţionalismului francez, al spiritului ştiinţific raţional care e caracteristic pentru cultura franceză, cel puţin pentru cea modernă, dacă nu şi pentru cea contemporană, iar Suedia pentru că Descartes a trăit ultimii ani ai vieţii la Curtea Reginei Cristina a Suediei. Regina Cristina a fost o personalitate foarte puternică, a modernizat ţara: „Vă puteţi imagina, o femeie regină într-o lume totală a bărbaţilor, a militarilor, a soldaţilor, a politicienilor bărbaţi în secolul 17. Era foarte impresionată, de-a dreptul fascinată de personalitatea lui Descartes pe care l-a invitat la curtea sa, Descartes a acceptat. Din păcate pentru el, condiţiile foarte dure care au fost impuse de către Regina - se scula în fiecare noapte la ora 5 ca să-i explice Majestăţii Sale sistemul său filosofic, în ce constă metoda ştiinţei - , asta nu i-a priit sănătăţii şi în câţiva ani a şi murit, înainte de a împlini 55 de ani".

Institutul are acum o istorie de 80 de ani, iar singurul român despre care se ştie sigur că a mai fost membru al prestigioasei instituţii înainte de 1990 este Grigore Moisil. În acest moment, instituţia are membri din peste 100 de ţări, cu toţii cercetători şi profesori care activează în domeniul filosofiei. 

Citeşte şi: ANM: Ciclonul polar Olaf ajunge, duminică, în România. Precipitaţiile se vor transforma în ninsoare

Citeşte şi: Ora la care începe Black Friday 2017 la eMag. Ce spune şeful eMag, Iulian Stanciu