Curtea Domnească din Iaşi: de la prima atestare scrisă, din 1434, până în prezent. Pe ruinele sale a fost construit Palatul Culturii

Ştiai că astăzi este o zi specială pentru Iaşi? Pe data de 8 octombrie 1408, oraşul a fost atestat pentru prima dată. În aceeaşi zi, 26 de ani mai târziu, este şi prima atestare scrisă a Curţii Domneşti. Sorin Iftimi, istoric, îţi spune că la aceea vreme domnitor era Alexandru cel Bun. Curtea Domnească a devenit mai importantă la 1564, când Iaşul a devenit capitala ţării, în timpul domniei lui Alexandru Lăpuşneanu. A fost distrusă în 1775, iar în locul ei domnitorul fanariot, Nicolae Moruzi, a construit un palat. Arhitectul I.D Berindey a fost cel care şi-a pus ultima dată amprenta asupra lui, iar astăzi ne mândrim cu Palatul Cuturii.

Sorin Iftimi: „Spuneam că domnul venea din când în când, pe vremea aceea nu se putea conduce ţara dintr-o singură reşedinţă. Făcea deplasări în diverse oraşe cu toată curtea după el. Era o curte mai mare în care puteau să intre curtenii care veneau la judecata domnească sau pentru diverse ceremonii, dar exista o incintă mai mică unde doar domnul putea să intre călare.”

În faţa fostei Curţi Domneşti erau judecaţi oamenii sau executaţi. Acum este una dintre cele mai frumoase zone din oraş, vin turişti, oamenii îşi dau întâlniri, se plimbă sau se relaxează.

Locul unde a fost înainte Curtea Domnească este acum punctul zero al oraşului. Ana-Maria Catană are 19 ani şi este studentă la medicină. Îţi spune că aici a trăit un moment emoţionant. Florin Ungureanu, are 49 de ani, este muzeograf şi curator de artă. Nu-l sperie istoria locului, ba chiar se amuza şi retrăieşte amintiri din copilărie.

Ana-Maria Catană, sudentă: „Fiind în contextul pandemiei noi nu am avut banchet sau curs festiv şi palatul a fost ultimul loc în care ne-am văzut toată generaţia. Am făcut pozele de final de an acolo. A fost finalul de care n-am avut parte, a fost un moment de suflet. Cam tot timpul ne învârtim pe aici.”

Florin Ungureanu, muzeograf: „E fain să ai parte de istorie, ar fi minunat dacă s-ar întoarce şi Vlad Ţepeş să facă curat. E fain să păşeşti pe locuri cu istorie.” Întrebat dacă are o amintire specială, acesta răspunde: „Da, da, da când eram mic veneam aici cu plăcere, chiar în dreapta era un dud frumos, cu bicicleta, dude. Fugeam de jur împrejur şi întâlniri romantice cu o domnişoară care studia violoncel.”