Curtea de Justiţie a UE: Google nu a încălcat drepturile conferite de marcă

Persoanele care publică anunţuri, în schimb, nu pot determina afişarea de către Google, prin intermediul unor astfel de cuvinte-cheie, a anunţurilor care nu permit utilizatorilor de internet să înţeleagă cu uşurinţă de la ce întreprindere provin produsele sau serviciile vizate în anunţ.

Dreptul comunitar al mărcilor permite, în anumite condiţii, titularilor mărcilor să interzică terţilor utilizarea de semne identice sau similare cu mărcile lor pentru produse sau servicii echivalente cu cele pentru care au fost înregistrate mărcile respective.

Google gestionează un motor de căutare pe internet. Atunci când un utilizator de internet efectuează o căutare pornind de la unul sau de la mai multe cuvinte, motorul de căutare va afişa site-urile care par să corespundă cel mai bine acestor cuvinte în ordinea descrescătoare a relevanţei lor. Este vorba despre aşa-numitele rezultate "naturale" ale căutării, consemnează în decisia sa CJUE.

Pe de altă parte, Google oferă un serviciu de afiliere cu plată denumit "AdWords", care permite oricărui operator economic să determine, prin intermediul selectării unuia sau a mai multor cuvinte cheie, apariţia unui link promoţional către site-ul său, în cazul în care există o concordanţă între acest cuvânt sau aceste cuvinte şi cel sau cele cuprinse în căutarea introdusă de un utilizator de internet în motorul de căutare. Acest link promoţional apare la rubrica "legături sponsorizate" (sponsored links), care este afişată fie în partea dreaptă a ecranului, la dreapta rezultatelor naturale, fie în partea superioară a ecranului, deasupra rezultatelor menționate.

Vuitton, titulara mărcii comunitare "Vuitton" şi a mărcilor naţionale franceze "Louis Vuitton" şi "LV", Viaticum, titulara mărcilor franceze "Bourse des Vols", "Bourse des Voyages" şi "BDV", precum şi domnul Thonet, titularul mărcii franceze "Eurochallenges", au constatat că, la utilizarea motorului de căutare Google, introducerea termenilor din care sunt constituite mărcile vizate determină apariţia în cadrul rubricii "legături sponsorizate" a unor linkuri către site-urile concurenţilor Viaticum şi ai "Centre national de recherche en relations humaines". Aceştia au formulat împotriva societăţii Google o acţiune vizând constatarea atingerii aduse mărcilor lor.

Curtea de Casaţie din Franţa, ca instanţă de ultim grad în procedurile introduse de titularii mărcilor împotriva Google, a interpelat Curtea de Justiţie a UE cu privire la legalitatea utilizării, în calitate de cuvinte-cheie în cadrul unui serviciu de afiliere pe internet, a unor semne care corespund anumitor mărci, fără ca titularii acestora să îşi fi dat consimţământul.

Cu privire la utilizarea de cuvinte cheie care corespund mărcilor altuia în cadrul unui serviciu de afiliere pe internet, Curtea UE constată că, în măsura în care cumpără serviciul de afiliere şi alege în calitate de cuvânt-cheie un semn care corespunde unei mărci a altuia, în scopul de a propune utilizatorilor de anunţul utilizează acest semn pentru produse sau servicii. Nu aceasta este însă situaţia în ceea ce priveşte furnizorul serviciului de afiliere atunci când permite celor care publică anunţuri să selecteze în calitate de cuvinte-cheie semne identice cu mărcile, stochează respectivele semne şi afişează anunţurile clienţilor săi pornind de la acestea.

Curtea precizează că utilizarea de către un terţ a unui semn identic sau similar cu marca titularului implică cel puţin faptul că terţul utilizează semnul în cadrul propriei comunicări comerciale. În cazul furnizorului unui serviciu de afiliere, acesta permite clienţilor săi să utilizeze semne identice sau similare cu anumite mărci, fără a utiliza el însuşi semnele respective.

Aşadar, dacă o marcă a fost utilizată în calitate de cuvânt-cheie, titularul acesteia nu poate invoca, împotriva societăţii Google, dreptul exclusiv pe care i-l conferă marca. În schimb, acesta poate invoca dreptul menţionat împotriva celor care publică anunţuri şi care, prin intermediul cuvântului-cheie care corespunde mărcii sale, determină afişarea de către Google a unor anunţuri care nu permit sau permit numai cu dificultate utilizatorului de internet mediu să afle de la ce întreprindere provin produsele sau serviciile vizate în anunţ.

Astfel, într-o asemenea situaţie - caracterizată de împrejurarea că anunţul în discuţie apare imediat după ce marca este introdusă în calitate de cuvânt de căutare de către respectivul utilizator de internet şi este afişată la un moment în care marca, în calitatea sa de cuvânt de căutare, este indicată de asemenea pe ecran - utilizatorul de internet se poate înşela cu privire la originea produselor sau a serviciilor în discuţie. În acest caz se aduce atingere funcţiei mărcii ce constă în a garanta consumatorilor originea produsului sau a serviciului (funcţia de "indicare a originii"), explică CJCE.

Curtea de la Luxemburg subliniază însă faptul că revine instanţei naţionale obligaţia de a aprecia, de la caz la caz, dacă situaţia de fapt din litigiul cu care este sesizată se caracterizează printr-o atingere sau printr-un risc de atingere adusă funcţiei de indicare a originii.

În ceea ce priveşte utilizarea, de către cei care publică anunţuri pe internet, a semnului care corespunde mărcii altuia în calitate de cuvânt-cheie pentru afișarea de mesaje publicitare, Curtea consideră, de asemenea, că respectiva utilizare poate avea anumite repercusiuni asupra utilizării în scopuri publicitare a mărcii respective de către titularul său, precum şi asupra strategiei comerciale a acestuia. Totuşi, aceste repercusiuni ale utilizării de către terţi a semnului identic cu marca nu constituie în sine o atingere adusă "funcţiei de publicitate" a mărcii.

Cu privire la răspunderea furnizorului serviciului de afiliere, Curtea a fost interpelată, de asemenea, cu privire la responsabilitatea unui operator precum Google în legătură cu datele clienţilor săi, pe care le stochează pe server.

Aspectele legate de responsabilitate sunt reglementate de dreptul naţional. Cu toate acestea, dreptul Uniunii prevede limitări ale responsabilităţii în favoarea furnizorilor de servicii intermediari din societatea informaţională.

În ceea ce priveşte problema dacă un serviciu de afiliere pe internet precum "AdWords" constituie un serviciu al societăţii informaţionale ce constă în stocarea informaţiilor furnizate de cel care publică anunţul şi că, prin urmare, furnizorul serviciului de afiliere beneficiază de o limitare a responsabilităţii, Curtea arată că revine instanţei de trimitere obligaţia de a examina dacă rolul exercitat de furnizorul respectiv este neutru, întrucât comportamentul său este pur tehnic, automat şi pasiv, presupunând lipsa cunoaşterii sau a controlului datelor pe care le stochează.

În cazul în care se dovedeşte că nu a avut un rol activ, furnizorul respectiv nu poate fi ţinut răspunzător pentru datele pe care le-a stocat la cererea celui care publică anunţul, cu excepţia cazului în care, luând cunoştinţă de caracterul ilicit al acestor date sau de activităţile persoanei care publică anunţuri, acesta nu a acţionat prompt pentru înlăturarea ori pentru blocarea accesului la datele respective.