Dan C. Mihăilescu: Şcoala sufocă, societatea putrezeşte, televiziunea tâmpeşte

Dan C. Mihăilescu spune că "numai plăcerea scrisului şi nesaţiul histrionic" îi concurează patima cititului, trăgând nădejde să nu fie obosit de lectură nici pe patul de moarte.

El spune, în interviul pentru Pro TV Magazin, că i s-a întâmplat de mai multe ori să fie nevoit să îşi amâne pasiunile pentru că trebuie să termine de citit, mai întâi, cărţile pe care le are de prezentat în emisiune.

"De ani şi ani îmi amân pasiunile şi-mi las lecturile de suflet şi dichis pentru august şi ianuarie. De pildă, când aş fi avut eu vreme să forfotesc prin corespondenţa lui Céline, editată în Pléiade, de nu în săptămâna petrecută vara asta la Şimon-Bran?!", spune Dan C. Mihăilescu.

Întrebat câţi dintre telespectatorii care îl opresc pe stradă au şi citit cărţile recomandate de el în emisiune, Dan C. Mihăilescu spune:

"Bună întrebare. Să ştiţi că nu foarte mulţi. Aud frecvent variante ale formulei «aşa mai ştim şi noi ce se publică prin lume, altminteri, nu prea intrăm în librării». Între altele, am aflat că sunt ascultat «câtă vreme fac sandvişurile pentru copii», că «parcă spuneţi poveşti, ca bunicul» ori că «de multe ori, mă uit la dumneavoastră ca la un spectacol şi habar n-am despre ce carte aţi vorbit». Ca să nu mai spun de scrisorile admirative ale unor deţinuţi din Piteşti şi Bucureşti, care-mi cer «Papillon», cartele telefonice şi lame de ras şi care numai la librărie n-au cum să ajungă...".

El spune că se bucură că ţinta emisiunii sale sunt cititorii şi nu scriitorii. "Dinspre breaslă: ură, invidie, dispreţ, în cel mai bun caz indiferenţă şi tăcere. Slavă Domnului că ţinta mea sunt cititorii, nu scriitorii", spune Dan C. Mihăilescu.

El spune că nu se vede ca un om de televiziune, rămânând "legat de condei ca viţa de arac". "Dar ce a făcut Pro TV-ul din viaţa mea e curată alchimie", mai spune Dan C. Mihăilescu.

Pe de altă parte, întrebat dacă nu a fost tentat niciodată de profesia de dascăl, Dan C. Mihăilescu a răspuns:

"La bâlbâiala mea?!? Mă rog, să ştiţi că la «practică pedagogică» am avut 10. Am predat în 1976, la «Sf. Sava», psalmii lui Arghezi cu Biblia alături, de-am înmuiat găliganii. Pentru mine, în forjarea personalităţii, familia e totul. Mai ales bunicii şi învăţătoarea, modelele «fermecătoare» ale primei copilării. În rest, şcoala sufocă, societatea putrezeşte, televiziunea tâmpeşte, Biserica îndepărtează şi totul dezumanizează".