Directorii de teatre aprobă legea instituţiilor de spectacole, dar nu în formula propusă de MCC

Normele metodologice de aplicare a Legii 353/2007, propuse de Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC), sunt respinse categoric de sindicatele angajaţilor din instituţiile de spectacole, care au anunţat noi proteste la expirarea perioadei de negocieri cu MCC (2 septembrie - 2 octombrie).

Legea, care presupune un nou sistem de salarizare, în funcţie de performanţele angajaţilor din instituţiile de spectacol, dar şi o mai mare mobilitate a acestora prin încheierea de contracte de angajare pe proiect, trebuia să fi intrat în vigoare la începutul noii stagiuni, însă ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, a spus că nu o va înainta în şedinţă de Guvern fără a negocia normele metodologice cu sindicatele.

Sindicatele au acuzat, printre altele, faptul că aplicarea acestei legi ar da puteri discreţionare directorilor instituţiilor de spectacole, care ar stabili salariile angajaţilor, pe care ar putea să îi păstreze sau să îi dea afară, în urma fiecărei evaluări.

Directorii nu se văd, însă, în postura de a avea această libertate, pe care o consideră, totuşi, compatibilă cu răspunderea lor, ca manageri de instituţii culturale.

"Managerul, numit pe termen limitat, îşi asumă întreaga răspundere şi nu poate fi ţinut sub controlul consiliului de administraţie, care nu poate evolua performanţele artistice, şi al consiliului artistic, care are rol consultativ, dar nu poate stabili salariile", a declarat directorul Teatrului Naţional, Ion Caramitru.

"Noi (directorii de teatru, n.r.) suntem manageri şi trebuie să avem libertatea de a decide ce salariu are fiecare actor în parte", a spus Mihai Mălaimare, directorul Teatrului Masca.

Este şi părerea lui Alexandru Darie, directorul Teatrului Bulandra, care a precizat că directorul de teatru ar trebui să aibă la dispoziţie un anumit buget şi să stabilească astfel salariile angajaţilor în funcţie de performanţele individuale şi de bugetul acordat. În condiţiile legii însă, există o grilă de salarizare pentru toţi angajaţii instituţiilor de spectacole.

"Eu nu pot să fac decât să îi dau artistului care merită mai mult o categorie mai înaltă, nişte ore suplimentare - frecţie la picior de lemn", a declarat Darie.

În opinia sa, problema este că legea face toate teatrele egale, ceea nu este în regulă, în condiţiile în care sunt teatre în care se munceşte mai mult decât în altele, iar angajaţii celor dintâi ar trebui şi să aibă salarii mai mari. Un tehnician angajat la un teatru unde se produc spectacole complexe, cu multe efecte speciale, munceşte mai mult, pe acelaşi salariu, comparativ cu unul de la un alt teatru unde nu se cer aceleaşi eforturi, a exemplificat Darie.

Iar dacă legea permite mobilitatea angajaţilor, care nu vor mai fi legaţi prin contract de o anumită instituţie, tehnicianul care munceşte mai mult într-un teatru va prefera să se ducă la un altul, unde primeşte acelaşi salariu şi este solicitat mai puţin.

"Peste tot în Europa teatrele au o anumită calificare. Una e să joci un rol principal la Bulandra şi alta e să joci acelaşi rol la un teatru anonim. Oamenii din teatrele mari ar trebui să fie mai bine plătiţi", a mai spus Darie. În plus, dacă teatrele ar fi, ca în vestul Europei, fundaţii sau SRL-uri, iar directorul ar beneficia de un anumit buget, el şi-ar putea plăti angajaţii corespunzător, a adăugat directorul Teatrului Bulandra.

"Dar în România, nu se apucă taurul de coarne, se face un soi de struţo-cămilă", a conchis Darie.