Documentarul "Şi s-au dus ca vântul..." de Radu Gabrea, prezentat marţi la Teatrul Evreiesc de Stat

Evenimentul va avea loc marţi, de la ora 19.00, fiind dedicat aniversării a 70 de ani de la înfiinţarea Teatrului Baraşeum, strămoşul actualului Teatru Evreiesc de Stat, şi a 75 de ani de existenţă a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România.

Filmul documentar "Şi s-au dus ca vântul...", realizat de Radu Gabrea şi Costel Safirman, rememorează istoria Teatrului Baraşeum, un teatru celebru în Bucureştii anilor '40 şi un fenomen unic în istoria teatrală internaţională.

În România anilor 1941-1944, într-o perioadă de restrişte pentru populaţia evreiască, în plină epocă de persecuţii şi violenţă, un grup de artişti evrei, actori, compozitori şi muzicieni, eliminaţi din teatrele româneşti, au reuşit să creeze un teatru unic în felul său: "Baraşeum". Cei mai importanţi artişti evrei au dat naştere aici unui spaţiu unic al frumosului şi al încrederii în viaţă, în acelaşi timp în care în alte părţi ale României, violenţa antisemită îşi urma cursul inexorabil.

Atunci, în Bucureştiul cartierelor evreieşti, în jurul tradiţionalei "Căi Văcăreşti", pe strada purtând numele doctorului şi savantului evreu Iuliu Barasch, a fost înfiinţat acest teatru care a devenit, în scurt timp, unul din punctele de atracţie ale culturii în Bucureştiul anilor de război: în primul rând pentru populaţia evreiască, care îşi regăsea demnitatea şi viaţa, dar şi pentru locuitorii creştini ai Bucureştiului, pentru care "Baraşeum" devenise un punct de atracţie culturală. Între anii 1941 - 1944 pe scena teatrului Baraşeum au apărut figuri legendare ale teatrului românesc, precum Beate Fredanov, Jeny Shmilovici, Agnia Bogoslava, surorile Gamberto, N. Stroe, Al. Finţi, Moni Ghelerter.

Premiera israeliană a documentarului a avut loc în cadrul Festivalului Internaţional de Film Evreiesc de la Ierusalim (decembrie 2010), cu sprijinul Institutului Cultural Român de la Tel Aviv.

Considerat unul dintre cei mai importanţi regizori români, Radu Gabrea a debutat cu lungmetrajele "Prea mic pentru un război atât de mare" şi "Dincolo de nisipuri", ambele prezentate la Festivalul de Film de la Cannes. Ca reacţie la îngrădirea activităţii sale din cauza cenzurii comuniste, el a reuşit să plece în Germania, în 1974, unde a realizat în special producţii de televiziune.

În anul 1986 şi-a susţinut teza de doctorat, despre Werner Herzog, la Universitatea Louvain. După întoarcerea lui în România, în 1997, Gabrea a fost numit preşedintele Oficiului Naţional al Cinematografiei. A desfăşurat în continuare o activitate bogată de producător, regizor şi autor. Prin ecranizarea celor două romane ale lui Eginald Schlattner a contribuit în mod hotărâtor la răspândirea literaturii de limbă germană din România. Radu Gabrea predă la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I. L. Caragiale" din Bucureşti.

Radu Gabrea, unul dintre cei mai prolifici regizori români, a realizat filme precum "Mănuşile roşii" (2010), "Călătoria lui Gruber" (2009), "Cocoşul decapitat" (2008), "România! România! II" (2008), "Struma" (2001), "Rosenemil" (1993).

În luna februarie, Radu Gabrea a fost decorat cu Crucea de Cavaler a Ordinului pentru Merite al Republicii Germania, decernată de preşedintele Christian Wulff.