Dublă aniversare: Gustav Mahler, un "răsfăţat" al orchestrelor, celebrat în 2010 şi 2011

Potrivit AFP, lumea muzicală va sărbători, miercuri, 150 de ani de la naşterea acestui compozitor postromantic ce a lăsat în urma lui un repertoriu considerabil pentru marile orchestre (nouă simfonii complete şi o zecea neterminată).

Mahler va reveni în atenţia melomanilor pentru a doua oară, pe 18 mai 2011, ziua în care se comemorează centenarul morţii sale.

Această dublă aniversare nu a scăpat atenţiei marilor case de discuri, precum Deutsche Grammophon, Universal şi EMI, care au reeditat integrala Mahler, dar nici companiilor producătoare de concerte.

La Paris, în următorul sezon, melomanii pasionaţi de compoziţiile lui Gustav Mahler vor avea toate motivele pentru a se simţi "răsfăţaţi", deoarece la Sala Pleyel, Valery Gergiev va dirija toate simfoniile mahleriene cu ambele orchestre pe care le conduce - Symphonique din Londra şi Marrinski. Mahler va fi prezent şi în programul Théâtre des Champs-Elysées, unde vor susţine concerte orchestre prestigioase, precum Philharmonia din Londra şi Radio Bavaria. La rândul ei, L'Orchestre National de France va susţine o serie de concerte dedicate compozitorului austriac la teatrul Châtelet din Paris.

Henry-Louis de La Grange, biograf al compozitorului, este de părere că "o bulă Mahler" prosperă în această perioadă în Europa, America de Nord şi în Asia.

"Nu am crezut niciodată că voi trăi pentru a asista la aşa ceva", a declarat acest muzicolog, care a avut şansa să asculte "Simfonia Nr. 9" de Mahler sub bagheta dirijorului Bruno Walter, în 1945, la New York, un eveniment care s-a dovedit hotărâtor în alegerea viitoarei sale profesii.

"S-a făcut dreptate. Mahler este unul dintre puţinii compozitori ai epocii sale care au avut cu adevărat o dimensiune profundă. Oamenii nu l-au înţeles timp de mulţi ani", a declarat Henry-Louis de La Grange.

"Va veni şi timpul meu!", obişnuia să spună compozitorul austriac. Şi timpul său a venit, într-adevăr, începând din anii 1960-1970, graţie unor dirijori de renume, precum Leonard Bernstein şi Bernard Haitink, iar acest lucru nu s-a datorat exclusiv popularităţii ariei "Adagietto" din "Simfonia Nr. 5", făcută celebră de filmul "Moarte la Veneţia", regizat de celebrul Luchino Visconti în 1971.

"Astăzi, am impresia că Mahler a luat locul pe care-l ocupa Beethoven în urmă cu 40 de ani: pentru a dovedi că eşti un mare dirijor de orchestră simfonică trebuie să dirijezi operele sale, pentru a arăta lumii din ce aluat eşti făcut", a declarat, la rândul său, Christian Merlin, criticul muzical al publicaţiei Le Figaro.