După moartea reginei Elizabeth a II-a, se încheie o epocă de pace şi prosperitate

8 septembrie 2022 - Moartea reginei Elizabeth a II-a la vârsta de 96 ani marchează sfârşitul unei îndelungate epoci de pace şi prosperitate de 70 ani

Elizabeth a venit la tronul Marii Britanii în 1952, la 7 ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, chiar în plină desfăşurate a Războiului Rece şi a Războiului din Coreea şi Crizei Suezului. 

Dar în mare parte, Marea Britanie, şi mai ales Occidentul, a avut parte de o îndelungată epocă de pace. Forţele militare britanice s-au implicat în războaie locale precum Războiul Malvinelor, Războaiele Codului, Războiul din Golf, precum şi în operaţiunile militare din Afganistan, Irak, Siria şi Libia. Nu s-au mai purtat însă războaie între marile puteri. 

A doua epocă elisabetană, care a durat 70 ani, cu toate că a fost marcată de intervenţii militare externe, conflicte politice între laburişti şi conservatori, recesiuni, pandemiile de SIDA, Gripa Aviară şi COVID, de atacurile teroriste, de problemele cauzate de ieşirea  Marii Britanii din Uniunea Europeană, de pierderea multor colonii şi prăbuşirea Imperiului Britanic,a fost totuşi o epocă frumoasă ce ar putea fi comparabilă cu Epoca Victoriană. 

A fost un boom economic, o creştere a nivelului de trai pentru britanicii de rând (dar şi pentru occidentali) cum nu s-a mai văzut niciodată în istorie, s-au înregistrat progrese masive în tehnologie şi educaţie, au fost şi britanici care au ajuns în spaţiu (Helen Sharman, chimist) şi a fost o înflorire culturală şi artistică dacă observăm formaţiile muzicale de la The Beatles la QUEEN. Pentru prima oară, homosexualii au drepturi şi se pot căsători fără să fie persecutaţi de autorităţi, imigranţii şi cetăţenii de alte etnii se pot bucura de drepturi, femeile s-au emancipat şi au fost deja trei prim-miniştrii de sex feminin. 

Marea Britanie şi-a pierdut statutul de mare imperiu, dar a devenit o putere nucleară şi membru al Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite.

Moartea reginei la 96 ani s-a întâmplat să se petreacă în cel mai dramatic moment din epoca postbelică a Marii Britanii, încă afectată de BREXIT, de pandemia de COVID, de războiul Ucrainei cu Rusia, de criza energetică, de criza mărfurilor, de problemele ce ţin de imigraţie, conflictele politice fiind doar vârful icebergului. 

La fel ca în 1901, după ce a murit regina Victoria, vine un rege în vârstă pe tron care şi-a trăit cea mai parte a vieţii ca prinţ. 

Edward al VII-lea avea 59 ani când a devenit rege. 

Charles al III-lea a devenit rege la 73 ani! 

Poate că este prea devreme să fie comparaţi, dar contextul se aseamănă - Occidentul este într-o incertitudine privind direcţia sa, marile puteri se înarmează şi îşi încordează muşchii, iar sistemul economic şi clasele politice nu mai fac faţă condiţilor actuale, aşa cum multe s-au schimbat în timpul celei de-a doua revoluţii industriale în timpu epocii victoriene, la fel de multe s-au schimbat în cea de-a patra revoluţie industrială în timpul celei de-a doua epoci elisabetane. 

Cel puţin, Victoria când a murit, era încă pace între marile puteri mondiale, când Marea Britanie era implicată în al Doilea Război al Burilor din Africa de Sud.

Elizabeth a II-a a murit în plin război proxy dintre NATO şi Federaţia Rusă, desfăşurat momentan în Ucraina, căpătând caracteristici de război economic şi cibernetic la nivel global, şi care oricând poate escalada într-un război nuclear. 

În acelaşi timp, sunt şi alte puteri care îşi încordează muşchii - China cu Taiwan, Coreea de Nord cu Coreea de Sud şi Japonia, Turcia cu Siria, populaţia kurdă, Cipru şi Grecia, Israel cu Iranul după 70 ani de conflicte cu vecinii musulmani, pare şi că prietenia americano-saudită se încheie, în contextul în care SUA riscă să piardă supremaţia globală şi hegemonia după retragerea dezastruoasă din Afganistan. 

Chiar dacă nu începe un Al Treilea Război Mondial, vine o perioadă plină de turbulenţe pentru regele Charles al III-lea, dar şi pentru viitorul rege William al V-lea. 

22 ianuarie 1901 - Moare regina Victoria la 81 ani, la Osborne House

Regina Victoria îşi jelea al doilea fiu, pe Alfred, care a murit în vara anului 1900. 

Şi-a petrecut ultimul Crăciun la Osborne House, în insula Wight. Suferea de cataractă, epuizare şi de reumatism. La mijlocul lunii ianuarie se raportase că era confuză, somnoroasă şi ameţită.  

A murit pe 22 ianuarie, anul 1901, la ora şase seara, în prezenţa prinţului Edward şi a kaiserului german, Wilhelm al II-lea. Pomeranianul ei favorit, Turi, stătea pe patul de moarte lângă corpul neînsufleţit al reginei.  Fiul ei, Edward al VII-lea, a fost proclamat rege. Înmormântarea de stat a reginei Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei, respectiv Împărăteasa Indiei , a avut loc la 2 februarie 1901 şi au venit multe capete încoronate care să asiste alături de familia regală britanică la funeralii - Regele Greciei, prinţii moştenitori din Danemarca, Suedia şi Norvegia, arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, Marele Duce Mihai Alexandrovici al Rusiei, Ducele de Aosta, Prinţul moştenitor al Siamului, Ducele de Saxonia, Prinţul Mohammed Ali Tewfik al Egiptului şi Sudanului, dar şi Prinţul Leopold de Hohenzollern.   

Domnia ei de 63 ani, marcată de războaie în Asia şi Africa, Războiul Crimeii, de luptele politice dintre conservatori şi liberali, de marea foamete irlandeză  dar şi de cea de-a doua Revoluţie Industrială, de romantism, de misticism şi progresul ştiinţific, a rămas în istorie ca Epoca Victoriană. Dacă pe parcursul domniei reginei Victoria, Marea Britanie nu a fost implicată în niciun conflict armat cu o altă putere majoră. 

Edward a guvernat doar nouă ani, murind în 1910. Din 1910 până în 1952, Marea Britanie, condusă de doi regi (George al V-lea şi George al VI-lea, fără a-l menţiona pe George al VI-lea care a stat la tron aproape un an) a fost devastată de crize politice, de Marea Depresiune Economică şi a fost implicată în cele Două Războaie Mondiale cu Germania. În 1940, Londra a fost bombardată de aeronavele naziste. 

24 martie 1558 - Elizabeth I, regina Angliei şi a Irlandei, moare la 69 ani, la Palatul Richmond 

Elizabeth s-a îmbolnăvit din cauza melancoliei de la începutul lunii martie şi a stat nemişcată pe o pernă ore în şir. A murit pe la 3 dimineaţa. James al VI-lea, regele Scoţiei, care îi era văr, a devenit regele Angliei cu numele de James I, regina neavând urmaşi ereditari. 

Sicriul reginei a fost dus noaptea în aval până la Whitehall, pe o barjă luminată cu torţe. La înmormântarea ei din 28 aprilie, sicriul a fost dus la Westminster Abbey cu un car funicular tras de patru cai. Cronicarul John Stow a scris Westminster a fost aglomerat de mulţimi de tot felul de oameni pe străzile, casele, ferestrele, plumburile şi jgheaburile lor, care au ieşit să vadă regina, şi când i-au văzut statuia întinsă pe sicriu, s-a auzit un oftat, geamăt şi plânsete aşa cum nu au mai fost văzute sau cunoscute în memoria omului. 

Elizabeth a fost înmormântată în Westminster Abbey, într-un mormânt comun cu sora ei vitregă, Maria I, iar o inscripţie latină de pe mormintele lor transmite e mormântul lor,  „Consorţi in tărâm şi mormânt, aici dormim, noi, Elisabeta şi Maria, surori, în nădejdea învierii”. 

Elizabeth I a domnit 45 ani şi a fost remarcată pentru curajul, tenacitatea şi atitudinea ei precaută în relaţiile cu marile puteri de atunci, Franţa şi Spania, ducând Regatul Englez spre măreţie şi glorie. Între 21 iulie şi august 1588, a mobilizat flota navală militară să apere Anglia de Armada Spaniolă  a regelui spaniol Filip al II-lea, obţinând o victorie memorabilă. A învins toate comploturile datorită serviciului ei secret condus de Francis Walsingham. În 1602, ea a sprijinit cauza Ţărilor de Jos în războiul cu Portugalia. 

Perioada domniei sale, cunoscută pentru înflorirea literaturii engleze mulţumită dramaturgului William Shakespeare şi prosperitatea comercială şi navală cu englezi ca Francis Drake la cârmă, a rămas numită drept Epoca Elisabetană în istorie. 

După moartea reginei, a început o epocă sumbră, marcată de eşuate, faliment, războiul religios de 30 ani de pe continentul european, un război civil englez încheiat cu execuţia regelui Charles I şi instaurarea republicii, de trei războaie anglo-olandeze,  fiind un ciclu de dezastre încheiat cu o epidemie de ciumă şi marele incendiu al Londrei din 1666.