După primele zile, competiţia oficială de la Cannes - mai solidă decât în ceilalţi ani

"Abonaţii" festivalului, termen pe care delegatul general al Festivalului de Film de la Cannes, Thierry Frémaux, îl combate cum poate, au venit cu lecţiile bine făcute, chiar dacă presa speculase înainte de începerea evenimentului pe marginea faptului că multe dintre producţiile care concurează pentru Palme d'Or sunt filme de gen.

Park Chan-wook a produs, ce-i drept, o melodramă cu vampiri, "Thirst", dar una spectaculoasă, parodică, autoreferenţială, intens erotică şi profund metafizică. Un film frumos şi visceral, deşi scăpat la un moment dat din mână.

Jacques Audiard, unul dintre cei patru francezi din competiţia oficială, a prezentat sâmbătă "Un Prophète", care nu este doar un film dur despre un delincvent maghrebian şi lumea interlopă din închisorile franceze, ci, ca de obicei în filmele lui Audiard, un film despre uciderea simbolică a tatălui şi ieşirea la lumină (lansând un candidat puternic la premiul pentru interpretare, pe tânărul Tahar Rahim.). Ambele filme au plăcut jurnaliştilor, care şi-au amânat ieşirea înainte de final - pentru a prinde locuri la calculatoare - numai pentru a vedea sfârşitul. Astfel, "Un Prophète" s-a şi instalat în fruntea topului alcătuit de zece critici străini în revista Screendaily (cu apariţii zilnice consacrate festivalului). El are 3,4 puncte, cu 0,1 mai multe decât filmul lui Jane Campion. Cu "Bright Star", australianca reînnoadă legătura cu filmul de epocă. Este adevărat că povestea de dragoste dintre poetul John Keats şi vecina lui fascinată nu de poezie, cât de modă, are o frumuseţe plastică ce îl apropie de "Pianul", dar prea desele momente când eroii îşi recită versuri sfârşesc prin a plictisi spectatorul.

Ang Lee, autorul lui "Brokeback Mountain", respectiv "Tigru şi dragon", a venit la Cannes cu un film superb, "Taking Woodstock", care a plăcut mai puţin criticilor americani şi mai mult celor europeni. Relatând istoria reală a împrejurărilor prin care s-a organizat, în 1969, concertul de la Woodstock, Ang Lee face cel mai frumos, din punct de vedere vizual, film proictat până în prezent în competiţia oficială a Cannes-ului din acest an, dar şi cel mai bine legat. Un film despre maturizare şi eliberare, turnat în culori calde ce devin fabuloase în cursul experimentării de către erou a LSD-ului. "Cea mai mare provocare a filmului a fost să orchestrez ansamblul actorilor, majoritatea figuranţi", a spus Ang Lee la conferinţa de presă. "Tinerii din ziua de azi arată altfel decât tinerii de odinioară. A fost o provocare interesantă", a declarat regizorul, care a creat cu ajutorul a sute de tineri figuranţi secvenţe demne de un film documentar. Acurateţea detaliilor, simplitatea poveştii, umorul unor personaje, regia delicată, dar fermă fac din "Taking Woodstock" un film care are de ce spera la un premiu Palme d'Or.

Cel mai puţin inspirat film proiectat până în prezent în competiţia oficială este "Kinatay", de Brillante Mendoza. Anul trecut, columbianul a fost inclus în competiţie cu "Serbis", un film la fel de violent din punct de vedere auditiv şi la fel de debil în privinţa calităţilor estetice, dar recomandat de sămânţa de scandal dată de secvenţele erotice. Anul acesta, Mendoza parcă a văzut "Poliţist, adjectiv" (al lui Corneliu Porumboiu) înainte şi s-a decis să atace un subiect asemănător. Aproape tot filmul înfăţişează călătoria unui tânăr de la şcoala de poliţie din Manila alături de poliţişti cu experienţă, pentru a vedea cum este pedepsită o stripteuză care n-a furnizat informaţiile dorite. Mendoza are o idee vagă despre cum ar trebui să facă cinema, dar el nu face film. "Kinatay" e "ceva" în care totul huruie, scârţâie, agresează auzul, dar care plictiseşte din primul sfert de oră. Filmul e cu mult în urma lui "Poliţist, adjectiv", a cărui inteligenţă e egalată de eleganţa construcţiei şi a regiei. Greu de înţeles de ce "Kinatay" a fost preferat în competiţia oficială lui "Poliţist, adjectiv".

Filmul lui Corneliu Porumboiu a avut sâmbătă cea de-a doua proiecţie oficială, urmând să mai aibă câteva în Marché du Film. Regizorul nu a mai prezentat filmul înainte de proiecţia de sâmbătă, actorii Ioan Stoica şi Irina Săulescu fiind oricum deja plecaţi în România.

Dar cineastul, care în timpul proiecţiei a stat la standul României, dând interviuri sau întreţinându-se cu alţi romani, a avut parte de o mare surpriză. Tatăl său, Adrian Porumboiu, a venit neanunţat pe Croazetă. "Nu ştiam că vine, de aceea nici nu aveam invitaţie pregătită pentru el. Producătoarea Marcela Ursu s-a dus cu el şi cu badge-ul meu ca să îl ducă în sală", a declarat Corneliu Porumboiu pentru MEDIAFAX, adăugând că, spre deosebire de tatăl său, mama sa a văzut deja filmul de vreo patru ori.

După cronicile elogioase din Variety şi Screen International, duminică a venit rândul revistei The Hollywood Reporter să scrie despre "Poliţist, adjectiv". Deborah Young e de părere că filmul înfăţişează o procedură judiciară "sofisticată din punct de vedere cinematografic, dar lentă", considerând că filmul ar trebui să-i "farmece" pe critici şi mai puţin pe spectatorii plătitori de bilet. Deborah Young a apreciat cel mai mult secvenţa-cheie a filmului, când menirea legii, existenţa legii morale şi puterea Academiei Române de a hotărî corecţii ale limbii "sunt strălucit expuse", chiar dacă îţi ia ceva timp până să ajungi acolo. Criticul american vede filmul mai mult ca pe un "studiu de caractere". Prin "stilul necăutat, dialogul esenţial şi descrierea subtilă a societăţii în tranziţie", al doilea lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu se leagă, în opinia revistei The Hollywood Reporter de precedentul său film, "A fost sau n-a fost?", recompensat în 2006 cu Premiul Caméra d'Or la Cannes. Există unele zvonuri potrivit cărora "Poliţist, adjectiv" ar fi candidatul principal la premiul secţiunii Un Certain Regard, al cărui juriu e prezidat de cineastul italian Paolo Sorrentino.

La Festivalul de Film de la Cannes a sosit şi ministrul Culturii, Theodor Paleologu, care va petrece în oraş câteva zile, el urmând să participe şi la hramul bisericii româneşti din Nisa.

(Material realizat de trimisul MEDIAFAX la Cannes, Iulia Blaga; life@mediafax.ro)