Editura Mediafax lansează „Căderea lui Ceauşescu”, o carte scrisă de Radu Portocală

„Toamna lui 1989. Era ceva ireal în prăbuşirea, unul după altul, a regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est, ceva cu totul de neînţeles în faptul că Uniunea Sovietică asista absolut inertă la pierderea, bucată cu bucată, a întinsului ei imperiu exterior. Toate acele dictaturi violente, combătute fără niciun succes decenii de-a rîndul, păreau a se topi dintr-odată în faţa unor manifestaţii pe care, cu doar un an în urmă, le-ar fi spulberat în chipul cel mai necruţător. Brusc, dictaturile paralizaseră”, scrie Radu Portocală.

„Căderea lui Ceauşescu” (titlu original: „La chute de Ceausescu“, octombrie 2019, Édition Kryos) este volumul în care Radu Portocală rememorează dramaticele evenimente petrecute în România la finele lui decembrie1989. Treizeci de ani au trecut, iată, de când am fost spectatori, mai mult ori mai puţin implicaţi, la inaugurarea unui nou gen jurnalistic: „Revoluţia în direct“, un jurnalism marcat de idei radicale, de teroarea imediatului, de dezminţiri de nimeni băgate în seamă, au remarcat cei de la editura MEDIAFAX.

„Revoluţie? Termenul e impropriu, oricât de mult ar ţine românii la acesta. O definiţie mai corectă ar fi următoarea: o revoltă populară stimulată şi manipulată de forţe externe“ notează autorul.

Autorul rememorează evenimentele petrecute în România la finele lui 89. Treizeci de ani au trecut de când am fost spectatori, mai mult ori mai puţin implicaţi, la inaugurarea unui nou gen jurnalistic: „Revoluţia în direct“, un jurnalism marcat de idei radicale, de teroarea imediatului, de dezminţiri, arată editorii.

„De mai multe ori, în ultima vreme, am citit comparaţii între Macron şi Ceauşescu. Încet, încet, cultul personalităţii devine aici o realitate greu de suportat pentru cel care a trăit experienţa românească. În acest domeniu, am impresia că francezii nu realizează încă foarte bine cît de departe poate merge această aberaţie. Cea mai mare eroare strategică a lui Emmanuel Macron a fost să promită prea multe lucruri, schimbări prea radicale, pe care nu avea cum să le ducă la bun sfârşit – mai ales înconjurat de o echipă în care câţiva trădători veniţi din alte partide se pierd într-o masă considerabilă de începători incompetenţi. Când aşteptările sunt exagerat de mari, decepţia e pe măsură. Printre purtătorii vestelor galbene, nu puţini au votat pentru el!”, mărturisea Radu Portocală într-un interviu pentru MEDIAFAX.

„Au trecut treizeci de ani de la aceste întâmplări. Lumea întreagă a asistat, îngrozindu-se şi minunându-se, la nenumăratele întorsături ale acestei „revoluţii în direct“, suportând pasiv, fără posibilitatea verificării, toate minciunile şi toată confuzia acelor zile. [...] Revoluţie? Termenul e impropriu, oricât de mult ar ţine românii la acesta. O definiţie mai corectă ar fi următoarea: o revoltă populară stimulată şi manipulată de forţe externe, lipsită de conducători şi de strategie, dar care a slujit şi a justificat o lovitură de stat organizată din interiorul sistemului. Revoluţia presupune existenţa unui proiect. N-a existat nimic de acest fel în evenimentele din decembrie 1989. Cel puţin, nu în rândul acelora care, dând ascultare doar propriei disperări, au umplut străzile, fără să ştie încotro să o apuce şi ce să facă. A existat un plan, desigur, dar el a fost conceput altundeva, în birourile de strategie de la Moscova, de către cei care, fără să o facă din generozitate, au decis să se descotorosească de coloniile europene ale imperiului sovietic. Oamenii din stradă – la Timişoara, dar şi la Bucureşti, Leipzig, Praga şi Varşovia – au fost simpli actori într-un scenariu complex, iar nu iniţiatorii săi. Mai mult decât vecinii lor, românii au avut de îndurat grozăviile spaimei, doliul şi distrugerile – toate acestea, fiindcă cineva a decis să scape de dictator, iar această repudiere trebuia să fie un spectacol grandios şi sângeros al eliberării. Dar nu suntem oare convinşi, în zilele noastre, că o ţară întreagă poate fi pustiită pentru a da la o parte un tiran? Şi acest lucru nu se face, oare, la fel ca în cazul lui Ceauşescu, pe baza unor informaţii fabricate?”, explică Radu Portocală.

Cartea va putea fi achiziţionată în librăriile Cărtureşti, Librarium şi Cartepedia. 

Radu Portocală este autor, diplomat, eseist, jurnalist, om de cultură, publicist şi scriitor contemporan. Anticomunist convins, opozant al regimului comunist şi al conducerii lui Nicolae Ceauşescu, Radu Portocală a fost persecutat şi mai apoi inculpat, în 1977, pentru înaltă trădare contra orânduirii socialiste. Exilat în Grecia, după un simulacru de proces, a plecat în Franţa, în 1982, unde trăieşte în prezent.

A început să practice jurnalismul în 1985, mai întâi la diferite posturi de radio (RFI, Vocea Americii şi BBC), iar apoi în presa scrisă franceză (Le Point, Le Quotidien de Paris, Liberation). După 1990, a publicat editoriale şi comentarii şi în presa română. Numit director al Institutului Cultural Roman din Paris în decembrie 2005, demisionează în decembrie 2006.