STUDIU   Egiptenii antici importau răşină din India şi Sri Lanka pentru mumificarea morţilor

31 de vase de ceramică au relevat noi informaţii despre procesul de mumificare

Mumificarea a fascinat dintotdeauna pasionaţii de istorie a Egiptului Antic, dar a ridicat semne de întrebare cum a fost realizat acest proces chimic într-un ritual religios, efectuat migălos.

Cercetătorii au reailizat analize arheologice, filologice şi organice ale reziduurilor găsite în 31 de vase de ceramică dintr-un atelier de îmbălsămare din Saqqara, ce datează din dinastia a 26-a, când Egiptul se afla sub stăpânire asiriană. 

Iar cercetarea lor a aruncat o lumină nouă asupra practicii îmbălsămării în Egiptul antic. Au fost identificate amestecuri specifice de uleiuri parfumate sau antiseptice, gudroane şi răşini provenite din Orientul Îndepărtat, folosite pentru îmbălsămare.

„Majoritatea substanţelor proveneau din afara Egiptului’’, a declarat arheologul Philipp Stockhammer, de la Universitatea Ludwig Maximilian din Munchen, Germania. 

Cum era realizată mumificarea în Egiptul Antic?

Egiptenii antici au dezvoltat o capacitate remarcabilă de a proteja corpul uman de descompunere după moarte, fiind motivaţi de credinţa că descompunerea cadavrului a reprezentat pentru sufletele egiptenilor decedaţi un obstacol fizic în calea atingerii vieţii de apoi, raportează publicaţia Nature.

Corpul decedatului era pus la uscat în natron (carbonat hidratat natural de sodiu) timp de 70 zile pentru a absorbi toată apa din organism. Organele interne precum intestinele, stomacul, plămânii şi ficatul erau scoase din corp, fiind la rândul lor conservate şi băgate în vase canopice.

Creierul era eliminat din craniu prin folosirea unui băţ încovoiat ce era introdus în nas.  Inima era mumificată, fiind singurul organ intern lăsat în corpul decedatului, căci era considerată locul unde sălăşluia sufletul.

Îndepărtau şi ochii, globurile oculare prăbuşite din cornee de pe urma decesului, şi le înlocuiau cu scoici, pânze sau cu cepe vopsite pe post de ochi artificiali pentru viaţa de apoi, precum un cyborg cu ochi bionici.

Această procedură de conservare, care ar putea dura până la 70 de zile, a asigurat transformarea unui corp vulnerabil la bacterii într-o mumie durabilă, sărată, aidoma cărnii afumate.

Corpului decedatului i se făcea masaj, apoi era uns cu răşină din producţia locală sau din import, tămâie şi smirnă,  apoi cu grăsime de bou, unguent şi uleiuri parfumate ca cel de cedru sau salcâm, iar ulterior era înfăşurat cu bandaje din in.

Amulete şi texte liturgice ce erau recitate erau introduse printre bandajele cu care era învelită mumia. În cazul faraonilor şi nobililor, pe feţele lor erau aşezate măşti de aur. Apoi, mumiile erau amplasate în sarcofage de aur şi piatră.

Vasele de ceramică sunt ca maşina timpului!

Potrivit AP News, multe borcane de ceramică ca cele de la Saqqara  sunt inscripţionate cu instrucţiuni precum „să se spele” sau „să se pună pe cap”.

Cercetătorii au descoperit noi detalii despre „reţetele” care au ajutat la conservarea cadavrelor, vreme de mii de ani.

„Este ca o maşină a timpului, într-adevăr”, a remarcat Joann Fletcher, un arheolog la Universitatea din York.

Aceste reţete au arătat că îmbălsămatorii au avut cunoştinţe profunde despre substanţele care i-au ajutat să-şi păstreze morţii conservaţi, a spus Fletcher, al cărui partener a fost co-autor al studiului.

Noile descoperiri au ajutat la rezolvarea cazului. Luaţi cuvântul „antiu”, care apare în multe texte egiptene, dar nu are o traducere directă, a spus Stockhammer. În noul studiu, oamenii de ştiinţă au descoperit că mai multe borcane etichetate ca „antiu” conţineau un amestec de diferite substanţe, precum grăsime animală, ulei de cedru şi răşină de ienupăr.

Aceste substanţe, împreună cu altele găsite în borcane, au proprietăţi cheie care ar ajuta la conservarea mumiilor, a declarat autorul principal Maxime Rageot, arheolog la Universitatea din Tubingen din Germania.

A fost depistat un tip de răşină provenit chiar din Sri Lanka şi India

Uleiurile vegetale au fost folosite pentru a proteja ficatul destinat să fie păstrat în vasul canopic cu capac ce avea chipul zeului Imsety şi pentru a trata bandajele ca să îndepărteze bacteriile şi ciupercile, lăsând în urmă un miros plăcut.

Materialele dure, cum ar fi ceara de albine, folosite pe stomac şi pe piele, ar putea ajuta la absorbţia de apă şi la etanşarea porilor.

Au fost depistate substanţe provenite de pe meleaguri străine, cum ar fi dammar şi elemi, tipuri de răşină care provin din pădurile tropicale din Asia de Sud-Est, în special din ţări ca India şi Sri Lanka de azi.

Aceste rezultate arată că egiptenii antici făceau comerţ în lung şi lat pentru a obţine cele mai eficiente ingrediente pentru a-şi mumifica morţii.