Expoziţie de fotografie ce reflectă cutremurul din 1977, la Muzeul Naţional de Istorie

MNIR anunţă inaugurarea expoziţiei temporare "35/77. 35 de ani de la cutremurul din 1977: fotografii inedite de ing. Marius Amarie", joi, la ora 12.00.

Printre martorii oculari la consecinţele seismului şi la eforturile depuse pentru salvarea supravieţuitorilor s-a numărat şi fotograful Marius Amarie, care, la vremea respectivă, avea 17 ani şi care a surprins, cu ajutorul aparatului său, ceea ce se întâmpla în Bucureşti.

Sunt imagini terifiante, pline de durere, dar şi imagini emoţionante, din care reies solidaritatea oamenilor şi speranţa că ceva sau cineva mai poate fi salvat. Fotografiile, făcute cu un aparat Zenit E şi pe care autorul le considera pierdute, au fost recent recuperate şi sunt pentru prima dată prezentate publicului, în expoziţia deschisă la MNIR.

Citeşte şi: REPORTAJ: "Memoria" clădirilor distruse în cutremurul din 4 martie, intactă şi după 35 de ani - GALERIE FOTO

Pe 4 martie 2012 s-au împlinit 35 de ani de la marele cutremur din 1977, un cataclism ale cărui consecinţe au fost teribile: 1.570 de morţi, 11.300 de răniţi, 32.900 de locuinţe prăbuşite sau grav avariate, 35.000 de familii sinistrate, 763 de unităţi economice afectate. Pagubele s-au ridicat la 10 miliarde de lei, echivalentul a peste 2 miliarde de dolari.

În Capitală au căzut sau au fost grav avariate 32 de blocuri şi clădiri mari. Alte peste 130 de clădiri au fost afectate. Mormane de ruine au ajuns construcţiile de la Lizeanu colţ cu Ştefan cel Mare, Continental - Colonadelor, Dunărea, Scala, Casata şi Nestor. Sub dărâmăturile blocului de la Colonadelor şi-au găsit sfârşitul: Toma Caragiu, Alexandru Bocăneţ, Doina Badea (împreună cu soţul şi cei doi copii), poeta Veronica Porumbacu, criticul Mihai Petroveanu, poetul Anatol E. Baconski şi soţia sa.

Citeşte şi: REPORTAJ - Mărturii şocante despre cutremurul din 4 martie 1977: Erau mormane de moloz şi oameni care scormoneau să scoată oameni

Marius Amarie lucrează la Muzeul Naţional de Istorie a României de 22 de ani. Profesionist desăvârşit, fotografiile sale au stat la baza realizării a zeci de cataloage ale unor expoziţii interne şi internaţionale, dintre care cele mai recente sunt "Aurul antic al României" (Roma, 2010 - 2011), "Arta neolitică în România" (Olten, Elveţia, 2008 - 2009), "The Lost World of Old Europe" (New York, 2010 - 2011), "Stindardul liturgic al lui Ştefan cel Mare" (Chişinău, 2011).

Citeşte şi: STUDIU - Care vor fi urmările unui seism precum cel din martie 1977: 44.600 de locuinţe ar putea suferi daune totale. Care sunt zonele cu cel mai mare risc la cutremur

MNIR mai anunţă continuarea seriei de evenimente reunite sub genericul "Exponatul lunii", dorind astfel să readucă în atenţia publicului o serie de bunuri culturale de patrimoniu de primă importanţă, prin valoare şi semnificaţie, păstrate în colecţiile sale.

Exponatul lunii martie este reprezentat de două capodopere ale artei preistorice cunoscute publicului drept "Gânditorul" şi "Femeie şezând".

Microexpoziţia se va deschide tot joi, de ora 12.00, şi va putea fi vizitată până la data de 18 aprilie.

Descoperirea, în anul 1956, în cursul cercetărilor conduse de profesorul Dumitru Berciu în necropola culturii Hamangia de lângă Cernavodă, a două statuete de lut ars, care făceau, foarte probabil, parte din inventarul funerar al unui mormânt, a intrat foarte repede în atenţia specialiştilor şi a marelui public din toată lumea.

Studiate, descrise, analizate şi nu în cele din urmă admirate, ele au devenit rapid un veritabil simbol nu numai al unei civilizaţii preistorice - Hamangia, ci şi, în egală măsură, al spiritualităţii umane ce străbate timpul. Piese unice în lume, ele îşi datorează notorietatea în primul rând datorită modului în care, cel pe care astăzi îl considerăm drept un veritabil artist, a înnobilat lutul creând o operă simbolică, reprezentativă pentru întreaga umanitate.

Prezentate de-a lungul timpului publicului din ţară şi mai ales, în ultimii ani, în multe ţări precum Suedia, Germania, Elveţia, Anglia, Grecia şi SUA, ele au atras atenţia încă o dată asupra patrimoniului cu valoare universală pe care îl găzduieşte în prezent MNIR.