Sute de afişe, scrisori, manuscrise, fotografii, videoclipuri şi chiar şi celebra sa rochie neagră se numără printre obiectele incluse în expoziţie.
„Piaf”, expoziţia care a fost vernisată marţi, recreează traseul cântăreţei, de la originile sale modeste la momentele în care a atins celebritatea mondială.
Expoziţia este deschisă până pe 23 august.
Edith Piaf, supranumită „La Môme”, este o veritabilă legendă culturală a Franţei, iar piesele ei sunt cântate şi în zilele noastre pe străzile din Paris.
Cântăreaţa franceză Edith Piaf (1915 – 1963) a consacrat genul şansonetă. Numele adevărat al artistei era Édith Gassion, însă şi-a luat pseudonimul „Piaf” (în argoul parizian înseamnă „vrabie”) cu ocazia debutului, în anul 1935. Înzestrată cu o voce capabilă de nuanţe infinite şi plină de dramatism, Édith Piaf a anticipat cu un deceniu sensul de rebeliune şi nelinişte care-i va caracteriza pe artiştii intelectuali de pe „Rive gauche”, din care vor face parte Juliette Greco, Boris Vian, Roger Vadim.
Edith Piaf a interpretat şi roluri în câteva filme, dar succesul său s-a datorat în special cântecelor rămase nemuritoare, ca „Milord”, „Hymne à l’amour”, „Les amants d’un jour”, „La vie en rose”. După o perioadă de depresie, provocată de moartea iubitului său, pugilistul Marcel Cerdan, cântăreaţa a devenit celebră pe plan mondial, graţie cântecului „Non, je ne regrette rien”.
O serie întreagă de reprezentanţi celebri ai genului muzical, precum Yves Montand, Charles Aznavour, Eddie Constantine, Georges Moustaki, au fost descoperiţi şi lansaţi de Edith Piaf.
Viaţa ei a fost subiectul filmului „La vie en rose/ La môme”, regizat de Olivier Dahan în 2007, care i-a adus franţuzoaicei Marion Cotillard, în anul următor, premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă.