Facebook vs Nobel – Poezia aduce internetul la temperatura de fierbere

Pentru a înţelege decizia juriului Premiului Nobel pentru literatură de anul acesta, trebuie, înainte de toate, să înţelegem sensul Premiului Nobel pentru literatură. Pentru a înţelege acest sens e necesar să înţelegem poezia, literatura. Pentru a înţelege poezia e necesar să definim poezia. Pentru a defini poezia e necesar să înţelegem muzica. Pentru a înţelege muzica, măcar un pic, ne-a ajutat şi Bob Dylan. Rar am întâlnit un visător genial de o asemenea forţă a expresivităţii creaţiilor sale. Daca aş fi membru al juriului Premiului Nobel pentru literatură, cel dintâi criteriu de vot al meu ar fi acesta: este sau nu poetul/scriitorul nominalizat un visător? A înţeles acesta că nu-şi scrie ci îşi cântă poeziile, romanele, dramele sau comediile? Dacă veţi fi atenţi şi veţi face un inventar sumar al laureaţilor Premiului Nobel pentru literatură, veţi observa simplitatea acestui adevăr: cu toţii şi-au cântat operele. Cuvintele lor au ţinut loc notelor muzicale. Doar atât. – Ioan Mihai Cochinescu, scriitor, muzician

E de aşteptat ca la anul Nobelul pentru literatură să-l ia Aznavour... sau Maradona. Pot avea toată stima pentru ce a făcut Bob Dylan la vremea lui… şi pentru atitudinea lui faţă de establishement... dar... vorbeam despre literatură. – Octavian Soviany, scriitor

De ce-a luat Bob Dylan Nobelu' pentru Literatură? The answer, my friend, is blowinʼ in the wind. – Ana Barton, scriitoare

Despre Bob Dylan am declarat că a fost premiată gândirea poetică, într-o lume în care genurile şi artele devin interşanjabile. Eu l-aş fi preferat pe Leonard Cohen, tradus minunat de Şerban Foarţă! – Dan Mircea Cipariu, scriitor

Nicolae Manolescu spune despre Nobelul 2016, acordat lui Bob Dylan, că ar fi o mizerie. Ceea ce, venind de la artizanul distrugerii unui mare premiu de poezie din România, sună a pasaj din „Ilf şi Petrov”, doi autori care nu au câştigat Nobelul. – Bogdan Alexandru Stănescu, scriitor, editor

Ar fi de preferat ca doamnele sau domnii care n-au citit Bob Dylan să renunţe la bancurile proaste cu Fuego, Bob Marley, Emil Bobu şi să nu-şi mai pună mîinile-n şolduri pe post de apărători ai literaturii. – Dan Iancu, scriitor, editor

Nu zice nimeni că Bob Dylan nu e poet. Şi nu zice nimeni că lyricsurile lui nu au fost fredonate de două, dacă nu de trei generaţii. şi că până şi cei care ironizează situaţia asta îl consideră un mare artist al ultimei jumătăţi de secol. Dar tocmai a luat premiul Nobel pentru literatură, despre care mulţi naivi au încă impresia, în ciuda tuturor chiflelor din istorie, că celebrează valoarea, aia cu V mare, ca la manelişti. că premiul ăsta te face nemuritor, te bagă-n istorie, îţi asigură postumitate şi viaţă de noapte, vorba altui poet. Chiar, Tudor Chirilă e sau nu e poet? Asta aşa, ca să mă lămuresc şi eu. Dar Brel? Zău că eu consider că Brel ar fi meritat Nobelul mai mult decât Le Clezio şi Modiano la un loc. dar, ca să revin la sujet, voi aţi citit roman de Bob Dylan („Tarantula”)? sau memoriile lui? Oare Patti Smith nu e îndreptăţită la Nobel, dacă tot? Sau Nick Cave? – Claudiu Komartin, scriitor, editor

Hopa!... Se pare că Festivalul de Muzică Uşoară de la Mamaia s-a mutat la Stockholm. Doar că i-au schimbat numele şi genul artistic. – Paul Vinicius, scriitor

Facts: Bob Dylan e cântăreţ, compozitor ŞI scriitor. A publicat nişte cărţi. Nu multe. De prin ʼ96 tot e propus pentru premiul ăsta de l-a luat azi. Mai mult, în unele universităţi de prin SUA îi sunt studiate poeziile. Dar na, cum tot românul se crede poet, dar nu tot românul le are cu cântatul, trăieşte cu impresia că unul care cântă nu poate fi şi poet. Daʼ de Cohen ce ziceţi, fraţilor? Că şi ăla cântă. Şi... surprise, surprise!, e şi poet! Ba cică mai e şi romancier. Eat this! Şi cum de l-am uitat eu pe Vîsoţki? Nici ăla nu-i poet? – Alexandra Mihalcea, scriitoare

Acuma, ce să fac!? Io i-am spus de mult lui Mircea Cărtărescu să se apuce de cântat! – Tudor Călin Zarojanu, scriitor, jurnalist

Aflu că Bob Dylan a luat premiul Nobel pentru literatură. Demult nu am mai auzit de el .Ce mă bucur că am multe discuri de muzică cu el. Îmi lipseşte un picap. Poate găsesc la gunoi un picap. Astea recente sunt infernal de scumpe. Vivat Bob Dylan! – Vasile Mureşan (Murivale), artist plastic

Mi-am şters prima postare, făcută la mare surpriză. Poate-o s-o şterg şi pe-asta, că nu mi-am revenit din şoc şi încă vorbesc aiurea... Nu cred că Dylan avea nevoie de premiul ăsta; până la urmă, totuşi, de ce nu? Nimeni nu contestă că e un geniu muzical şi un mare poet (eu l-am şi tradus) Dar mi-e atat de milă de scriitorii adevăraţi, Adonis, Ngugi, DeLillo şi alţi 2-3 care aproape că aveau premiul în buzunar! Cum naiba s-or simţi acum? Şi-mi pare atât de rău pentru marii scriitori care îmbătrânesc la coadă, maeştrii şi favoriţii mei: Pynchon, Lobo Antunes, Amos Oz, John Ashberry, Vila-Matas… Ne-a făcut-o comitetul Nobel de data asta! – Mircea Cartarescu, scriitor

Îmi place Bob Dylan dar cred că este complet imbecil să dai un premiu pentru literatură cuiva care nu are tangenţă cu literatura. Judecând aşa, Eminescu ar fi trebuit să ia Nobelul pentru fizica: „La steaua care-a răsărit/ E-o cale atât de lungă/ Că mii de ani i-au trebuit/ Luminii să ne-ajungă”. Nu e fizică ce zice omul? E! Atunci?Murakami pe care eu pariez de ani de zile nu merita, cum nu au meritat, nici tura asta, Roth sau Oz. Dar, în fine, Churchill a luat Nobelul pentru literatură în loc sa-l ia pentru Whisky şi pentru Malta. – Iulian Anghel, jurnalist

Aproape ca pariasem (apropiaţii pot să confirme) că în anul alegerilor cu candidat Trump, Nobelul literar va merge spre un american. Politic ca întotdeauna, nu mă aşteptam însă ca acest premiu să facă un rapel cu spiritul rebel-contestatar al anilor ʼ60 (chiar dacă de mult „estetizat” şi „moralizat” – sau poate cu atât mai mult). Eu, unul, am înţeles clar (r)apelul. Un premiu născut din conştiinţa scindat-încărcată, pentru a şi-o răscumpăra în eternitate, a dinamitatului Nobel, nu poate decât să reprezinte ambivalenţa, schizoidia, complicitatea morală a epocii moderne în ansamblul ei. Bine că nu i l-au dat lui Moş Martin Heidegger, în pomul copiilor un copil-frigider (dupa atâta căldură de cuptor)! – Bogdan Ghiu, scriitor

Tot e bine că poezia, chiar dacă e pe o partitură de muzică folk ia premiul Nobel. Bravo Bob Dylan! – George G Asztalos, scriitor

Faţă de 99% din poezia mainstream – de valori variabile, dar sterilă şi autosuficientă – care se scrie azi, îi prefer oricând pe excelenţii „textieri” (în realitate: poeţi adevăraţi) Bob Dylan, Jim Morisson, Tom Waits, Leonard Cohen sau Nick Cave. Pe lângă faptul că refac legătura directă, emoţională cu publicul de pretutindeni, ei refac, de fapt, dinspre zona culturii pop-rock, legătura, pierdută în modernitate, cu marea tradiţie poetică a trubadurilor & truverilor şi, mai înainte, a aezilor care, nu-i aşa, „cintau” tot felul de lucruri. Orfeu şi Homer, nişte bieţi textieri acolo, şi ei... Mărtuirisesc că dispreţul unor scriitori faţă de asocierea poezie-muzică mă surprinde, mai ales când vine de la adepţi (în teorie...) ai fuziunii dintre cult şi popular, dintre genurile artistice ş.a.m.d. – Paul Cernat, critic literar

În ziua în care a murit Dario Fo, laureatul premiului Nobel pentru... literatură în 1997, acest premiu, deja mort şi el, îl primeşte Bob Dylan care, din câte se ştie, ca şi Dario Fo, are prea puţin în comun cu literatura propriu-zisă, de valoare. Păi bine, premiului Nobel murise mai demult... Amin! Şi încă ceva: acest fost premiu pare a se fi născut mort, odată ce, în 1901, la debutul său, a fost acordat francezului René Armand François Prudhomme (cine mai ştie azi de atare poet?!), în timp ce era în viaţă şi triumfa, zguduia opinia publică un Lev Tolstoi, să zicem (a murit în 1910, în noiembrie!). Probabil, după asta, Haruki Murakami, Adonis, Ngugi wa Thiong’o şi ceilalţi candidaţi serioşi la Mortul Nobel vor începe să cânte la chitară sau la muzicuţă. – Leo Butnaru, scriitor

Îmi pare rău că, luat cu treburile slujbei, n-am putut urmări convulsiile posesive ale publicului avid de literatură, care se propune – cu dubioasă generozitate – să se substituie juriului fundaţiei Nobel ce a acordat anul acesta premiul pentru literatură lui Bob Dylan. Îmi cer, aşadar, scuze tuturor că nu-s la curent cu argumentele şi obiecţiile celor care contestă această alegere. Evident că toată lumea are dreptul să-şi dea cu părerea, dar nu toată lumea e obligată să aibă dreptate. Nici măcar juriul premiului Nobel, care ar fi avut probabil toate motivele să acorde acest premiu lui Boris Vian, de pildă, dacă distinsul predecesor nu s-ar fi jucat de-a sinuciderea. Ceea ce nu pare a fi limpede celor ce-i contestă lui Bob Dylan legitimitatea premiului este că premiul Nobel e un premiu de impact public şi social. Iar Bob Dylan îndeplineşte cu prisosinţă această condiţie, căci cinci-şase generaţii i-au murmurat versurile şi încă câteva zeci (dacă nu sute) de milioane de oameni continuă s-o facă, fără să ştie neapărat că sunt ale lui. Oricui dintre cei ce strâmbă din nas pentru această nobelizare îi recomand să se cântărească dacă nu cumva ştie pe dinafară mai multe versuri de-ale lui Dylan, decât din Eminescu şi Arghezi la un loc. Poate ar fi cazul să nu mai fim provinciali şi, măcar uneori, să nu mai confundăm premiile Nobel cu Cântarea României. – Dinu Adam, scriitor

Premiile – moartea literaturii. Pe bune. Singurul premiu e plăcerea cititorului. – Florin Iaru, scriitor, jurnalist

S-a anunţat, în sfârşit, numele premiatului Nobel pentru literatură pe 2016: Victor Socaciu! Motivaţia juriului: ,,pentru ampla respiraţie a inspiraţiei sale, prin care îndeamnă la iubire universală, cosmică, adresându-se mai ales celor care nu au acces direct la ea, dar pe care vrea sa-i ajute pe cale orală.” – Pavel Şuşară, scriitor, critic de artă

Nu cred că literatura e într-o criză aşa de mare cum sugerează juriul Nobel. – Alex Goldiş, critic literar