FOCUS Mâine începe Şcoala, sună clopoţelul. Filme despre Elevi, Profesori şi Politicieni - FOTO

"Elections/ Alegerile" (1999), de Alexander Payne: Când politicienii au fost şcolari: O comedie electorală hollywoodiană cu Reese Witherspoon.

Filmul este despre tocilara gen vulpiţă de liceu, Tracy Flick, care vânează note & popularitate. Tipa candidează pentru titlul de conducător al senatului elevilor. Eleva model, cu zâmbet hollywoodian perfect, manipulează furnicarul de elevi în uniformă. Comedia reflectă, de fapt, în manieră pueril-satirică, situaţia poltică din SUA. Deşi cu adolescenţi americani, deşi despre lupta "politică" dintr-un liceu între o fată ambiţioasă şi un băiat popular, dar nu foarte bătăios, filmul e relevant (oh, cât de relevant) pentru România de azi.

Cine nu-şi aduce aminte de liceanul cu mânuţa în permanenţă pe sus în clasă, tipul de copilandru deştept, care pare să nu-şi ţină niciodată mâinile în buzunare, nepăsător, fără să vâneze note? El ştie răspunsurile la toate întrebările. El e şnapanu' clasei. Ei bine, comedia americană "Alegerile" ne arată că oamenii politici, de gen masculin sau feminin, au fost şi ei adolescenţi, cu ambâţ şi spirit competitiv.

În filmul "Alegerile" (1999), regizat de Alexander Payne, e vorba de versiunea feminină a tipologiei tocilarului vedetă. Tracy Flick e jucată de Reese Wtiherspoon, cu figura implacabilă, de fată sociopată, populară şi ambiţioasă până în pânzele albe. Îşi doreşte cu toată râvna să fie fie senatoare peste adolescenţi, aşa că în campanie, coace 480 de cupcakes pentru electoratul de puberi.

Totuşi, chiar şi pentru Tracy există un contracandidat. Paul Metzler, căpitanul echipei de fotbal a liceului, mânat de un prof care are un dinte împotriva lui Tracy, candidează şi el. În plină criză de furie, Tracy, cu buclele aranjate la milimetru, cu temperamentul ei vulcanic sub masca jovialităţii care atrage liceenii cum cheamă cu momeli pescarul peştii, va distruge, va face ferfeniţă posterele cu chipul sportivului nu foarte inteligent, care câştigă teren în sondaje. Nimeni nu se poate pune împotriva amazoanceii ce-şi doreşte jilţul de membru al senatului, nici măcar conducătorul ultrapopular, dar blegoman, al echipei de fotbal.

Bineînţeles, Tracy Flick este un soi de avatar adolescentin al politicianului. Fără nicio semnificaţie insidioasă: Lupta politică acerbă e ilustrată în comedia americană "Alegerile", iar filmul ar putea delecta oamenii cu scaun la cap şi cu simţul umorului. De fiecare dată când sunt alegeri, înfruntarea politică e înverşunată şi tragi-comică. Iar alegerile încep din şcoală.

Trailerul filmului

„Rushmore” (1998) Regia: Wes Anderson. Cu: Jason Schwartzman, Bill Murray Coming-of-age “in reverse” pe soundtrack cu derbedeii din British Invasion

Max Fischer e jocheul de 15 ani din Academia Rushmore, genul de puber cu ADHD care pune piuneze pe scaunul profesoarei de la catedră. Are note proaste la şcoală, însă face o groază de chestii extracurriculare, ca un Speedy Gonzales cu sprâncene groase & ochelari cu rame negre de corn & vestonul-uniformă cu dungi colorate, tipic colegiilor britanice: regizează piese de teatru, editează revista şcolii, e şefu’ elevilor la cluburile de scrimă, de apicultură, karate, franceză.

Max se va împrieteni cu un ştab de 50 de ani. Hermann Blume e un mare mahăr, cinic, în plină “middle-life crisis”. Bea whisky cu gheaţă în boxerii hawaieni, în şezlong, lângă piscină, în timp ce o vede pe nevastă-sa cum face ochii dulci unor tipi. Blume plonjează în piscină şi soundtrack-ul pe secvenţa subacvatică din bazin se petrece pe melodia “Nothin’ in the World Can Stop Me Worryin’ ‘bout the Girl” de la The Kinks. Mogulul Max e în poziţie fetală în piscină, ca un nene care îşi doreşte să apese “pause” pe telecomanda ce controlează timpu’ vieţii. Max, puştiul “over-achiever” e grangur-wannabe. Beleaua e că el şi Blume (jucat de Bill Murray, cu meclă saturniană & burtică de bărbat scăpătat, ce trăieşte în huzur) se vor amoreza de o tanti profă de română de la liceul Rushmore, Rosemary Cross, matură emotional, cu glas de mămică înţeleaptă care trebuie să-şi potolească odorii, pe Max & Hermann.

Filmul e un coming-of-age “in reverse”: Închipuiţi-vă, un băieţandru de 15 ani are un crush pentru o dăscăliţă sexy. Ăştia doi, adolescentul de 15 şi masculul în toată firea, de 50, îşi vor face şicane ca să căştige inimoara doamnei de inimă neagră (căci dânsa era văduvă), pe soundtrack ales la ţanc de regizorul Wes Andreson: numa’ trupe britanice, din gaşca de golani neastâmpăraţi & ludici, unde intră zăpăciţii carismatici, de la Beatleşi la Stoneşi. Desigur, e The British Invasion, fenomenul muzical. Hermann şi Max vor să-i intre în graţii profesoarei şi se sabotează unul pe celălalt. Ca într-o luptă de cocoşi. Pe fundal, animăluţele rebele & tinere din U.K. cântă pop & rock.