Fostul dictator chilian Augusto Pinochet avea o bibliotecă secretă cu peste 50.000 de volume

Cartea-anchetă "Viaţa literară secretă a lui Augusto Pinochet", scrisă de jurnalistul Juan Cristobal Peña, a devenit deja un bestseller, la puţin timp de la apariţia pe piaţă. În volum, Peña povesteşte că generalul colecţiona cărţi într-un mod compulsiv şi astfel a ajuns să aibă în propria bibliotecă peste 50.000 de volume.

Fostul dictator nu prefera nici poezia, nici proza de ficţiune, ci era mai degrabă un pasionat al cărţilor de istorie, geografie şi marxism, ideologie pe care încerca să o stârpească prin una dintre cele mai brutale represiuni, în anii cât a fost la conducerea ţării, între 1973 şi 1990.

Colecţia monumentală "era un mijloc prin care Pinochet putea juca rolul de persoană cultivată", spune Peña într-un interviu pentru AFP, deoarece "avea, în sinea sa, conştiinţa mediocrităţii sale intelectuale".

Situată într-un spaţiu care nu era frecvent locuit de Pinochet, biblioteca a devenit cunoscută în 2004, în paralel cu descoperirea unei averi deţinute de acesta în bănci din Statele Unite ale Americii, estimată la 20 de milioane de dolari.

"Este stupefiant cum un asemenea personaj, care nu citea nimic sau citea foarte puţin, un incult în aparenţă, era posesorul unei biblioteci private care este probabil cea mai importantă din Chile sau chiar din America latină", a subliniat autorul cărţii, care a adăugat că valoarea acestor volume este estimată la trei milioane de dolari.

Cea mai mare parte a operelor a fost cumpărată de Pinochet din diferite anticariate din Santiago.

Printre operele cele mai preţioase deţinute de Pinochet figurează "Istoria Regatului Chile", scrisă de Alonso de Ovalle în secolul al XVII-lea, şi două exemplare, din 1733, respectiv 1776, din "La Araucana", un poem epic despre cum au cucerit spaniolii Chile, scris de Alonso de Ercilla.

Biblioteca conţine enciclopedii, dicţionare, dar şi multe cărţi în limba franceză despre marxism şi despre Napoleon, idolul lui Pinochet.

Experţii care au examinat biblioteca au găsit rafturi întregi cu cărţi care nu au fost deschise, opere amestecate între ele şi "mii de cărţi rare într-un amestec de bibelouri, suveniruri, tablete de ciocolată şi obiecte personale", mai scrie în carte.

Potrivit autorului cărţii, Pinochet colecţiona volume într-o manieră compulsivă şi estimează că este aproape imposibil să le fi citit pe toate. Dictatorul nu împrumuta niciuna din cărţile sale şi, mai mult, nu lăsa pe nimeni să se atingă de bibliotecă.

Această obsesie se explică printr-un complex de inferioritate, potrivit autorului: "Singur a recunoscut că i-a fost greu să înveţe. A picat de două ori examenul de intrare la şcoala militară şi avea migrene când citea prea mult".

Prin contrast, câţiva dintre colegii săi de studii, precum generalul Carlos Prats, predecesorul său în fruntea armatei chiliene, asasinat de poliţia secretă a dictaturii, erau nişte minţi strălucite şi admirate.

"Pinochet ştia că este subiect de glumă pentru colegii săi. Când a preluat puterea (după lovitura de stat de la 11 septembrie 1973), s-a ocupat să îi elimine pe cei care l-ar fi putut pune în umbră", a declarat jurnalistul.

Câteva dintre volumele confiscate de dictatură au căzut în mâinile librarilor care ulterior le-au vândut lui Pinochet, "lucru care explică de ce o parte importantă a colecţiei conţine cărţi de stânga".

Pinochet nu a avut niciodată un catalog al bibliotecii sale, iar expertiza juridică a fost limitată la un eşantion din bibliotecă.. "Nu o să ştim niciodată câte cărţi erau exact în biblioteca lui Pinochet", a declarat jurnalistul.