Fragmente din vechiul castru al Legiunii a XIII-a Gemina, descoperite în Cetatea din Alba Iulia

Directorul adjunct al Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, Constantin Inel, a declarat, duminică, pentru corespondentul MEDIAFAX, că arheologii muzeului monitorizează lucrările de infrastructură care se desfăşoară în interiorul Cetăţii Vauban din Alba Iulia şi au descoperit mai multe fragmente din vechiul castru roman.

Inel a spus că prima descoperire a fost făcută în apropierea Porţii a III-a a cetăţii, unde a fost găsită fundaţia uneia dintre barăcile soldaţilor romani din Legiunea a XIII-a Gemina.

El a explicat că baraca are o lăţime de 22 de metri şi în ea locuiau aproximativ 200 de soldaţi romani.

"Aceste barăci erau construite din lemn pe fundaţie din piatră. Erau camerele unde locuiau soldaţii romani şi reprezintă un element foarte important pentru determinarea planimetriei castrului, deoarece arată axele perfecte în care era organizat spaţiul din interiorul castrului roman", a spus Inel.

Potrivit acestuia, o altă descoperire importantă a arheologilor a fost făcută în zona Porţii a IV-a a cetăţii, unde săpăturile de cercetare au scos la iveală un altar din perioada romană.

Constantin Inel a spus că se presupune că acesta ar face parte dintr-un templu, iar în funcţie de descoperirile ulterioare arheologii vor stabili dacă poate fi conservat "in situ".

Cetatea din Alba Iulia a fost construită la începutul secolului al XVIII-lea, între anii 1714-1738, fiind considerată cea mai reprezentativă fortificaţie bastionară de tip Vauban din România. Planul cetăţii a fost întocmit de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti, sub conducerea generalului Ştefan de Steinville, completat apoi de generalul Weiss.

Lucrările propriu-zise la fortificaţia de la Alba Iulia au început la 4 noiembrie 1715, când s-a pus piatra de temelie a bastionului Carol, dedicat împăratului şi situat pe latura de nord a cetăţii.

Centru militar al Transilvaniei şi depozit general pentru armament pe acea vreme, cetatea are valoare arhitecturală datorită lucrărilor în piatră realizate de sculptori italieni în urmă cu 300 de ani. Perimetrul zidurilor este de aproximativ 12 kilometri, acestea fiind ridicate cu ajutorul a 20.000 de iobagi.

Înainte de a se ridica fortificaţia de tip Vauban, pe acest loc a existat un castru roman, iar apoi o cetate medievală.