Muzeograful Ana Maria Gruia a declarat, miercuri, presei, că în vechile farmacii cu cât erau medicamente mai exotice, cu atît se vindeau mai bine, transmite corespondentul MEDIAFAX.
„Am deschis în cadrul Colecţiei de Istorie a Farmaciei a Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei (MNIT) expoziţia temporară
Potrivit acesteia, alte ingrediente folosite ca leacuri în trecut sunt bezoarele, pietre din stomacul rumegătoarelor, al caprelor, care erau pisate şi folosite în vindecarea unor boli de stomac, dar şi ca tratament în caz de otrăvire.
„Se folosea ca pudră, dar şi ca pietre întregi pentru detectarea otrăvurilor. Sunt pocale cu un loc pentru aceste pietre, montate în lucrătură de aur, despre care se credea că neutralizează otrăvurile. Mai avem ca ingrediente ochiul de rac, care este, de fapt, un depozit de calciu, rezultat din schimbarea exo-scheletului racilor de râu. Era sursă de calciu şi se folosea şi împotriva hiperacidităţii gastrice. Mai avem osul de sepie care se folosea ca supliment de calciu”, a explicat muzeograful MNIT.
Ana Maria Gruia a adăugat că, în cazul unui alt leac, preparat dintr-o specie de şopârlă din zona Mediteranei, efectele curative erau contradictorii.
„Scheletul şopârlei se pisa şi se distribuia sub formă de pulbere. Unii susţineau că este afrodisiac, iar alţii îl recomandau ca un diuretic puternic. Un alt medicament este Theriaca Veneta, care avea până la 64 de ingrediente, printre care carnea de viperă, şi se folosea sub formă de pudră, ca antidot pentru muşcătura de viperă. Cornul de cerb era dat pe răzătoare sau pisat şi era folosit împotriva leşinului, iar sângele de capră, probabil coagulat, se folosea împotriva retenţiei de apă în ţesuturi”, a spus Gruia.
Expoziţia Colecţiei de Istorie a Farmaciei este deschisă până la sfârşitul lunii iunie, iar materialele explicative sunt bilingve, în limbile română şi engleză.