Mircea Ghiţulescu s-a născut pe 14 august 1945, în comuna Cuca, judeţul Argeş. El a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj (1964 – 1969). În perioada studenţiei şi după aceea a făcut parte din grupul literar din jurul revistei Echinox. A obţinut doctoratul în estetica teatrului cu teza „Direcţii estetice în comedia contemporană”, la Universitatea Naţională de Teatru şi Cinematografie din Bucureşti în 1995.
A fost profesor de limba şi literatura română la Liceul din Întorsura Buzăului, Covasna (1969 – 1970), ziarist la Cuvântul liber din Sfântu Gheorghe (1970), din nou profesor la Liceul din comuna Iara, Cluj (1970 – 1972), inspector al teatrelor la Comitetul de cultură al judeţului Cluj (1972 – 1978), director al Teatrului de Păpuşi din Cluj Napoca (1978 – 1980 şi 1991), redactor la revista Steaua din Cluj Napoca (1985 – 1989), director al Direcţiei teatrelor din Ministerul Culturii (1990 – 1992), director artistic al Teatrului Naţional din Cluj-Napoca (1992 – 1993), consilier al Directorului general al Televiziunii Romane (1993 – 1994), secretar al Uniunii Scriitorilor din România (2000 – 2005). A fost director fondator al revistei Drama din 2001.
Mircea Ghiţulescu a debutat în revista Echinox, în 1969, cu piesa de teatru într-un act „Strada teilor”, şi editorial cu volumul de povestiri „Oraşul fără somn” (Editura Dacia, 1978). Au urmat volumele „Alecsandri şi dublul său” – eseuri, Editura Albatros, 1980; „Omul de nisip” – roman, Dacia, 1982 (Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj); „O panoramă a literaturii dramatice române contemporane”- Albatros, 1984; „Oglinda lui Narcis” – roman, Dacia, 1986; „Wiener Walzer” – roman, Albatros, 1999 (Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti). Opera sa capitală este „Istoria literaturii dramatice române contemporane” (1900 – 2000) – Ed. Albatros, 2000. Pentru aceasta a primit premiul Uniunii Scriitorilor din România, premiul Secţiei Române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru-AICT, premiul Ministerului Culturii, premiul „I. L. Caragiale” al Academiei Române.
A mai publicat „Cartea cu artişti. Teatrul românesc contemporan”- 2004 (premiul Uniunii Scriitorilor din România). A publicat numeroase studii, eseuri, antologii şi un număr imens de cronici teatrale şi literare în cele mai importante publicaţii de cultură, a condus jurii de festivaluri teatrale în ţară şi în străinătate. A organizat festivaluri de teatru şi „Clubul dramaturgilor”, manifestare esenţială pentru dramaturgia contemporană.
Pe parcursul unei cariere de scriitor şi cronicar teatral de peste 40 de ani, Mircea Ghiţulescu a fost un neobosit susţinător al valorilor literare şi teatrale, al dramatrurgiei naţionale. S-a bucurat de aprecierea şi prietenia confraţilor, a regizorilor şi actorilor, a străbătut ţara şi lumea în căutarea teatrului de calitate, scriind despre el cu înaltă competenţă şi dăruire. Pentru activitatea sa exemplară a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de ofiţer.
„Prin dispariţia lui Mircea Ghiţulescu, literatura română, teatrul românesc şi lumea noastră literară suferă o grea, ireparabilă pierdere”, anunţă Uniunea Scriitorilor.