Harry S. Truman, singurul lider politic din istorie care a autorizat folosirea armelor nucleare. Istoria cursei înarmării

Singurul lider politic din istorie care a ordonat utilizarea armelor nucleare asura unor ţinte civile şi militare a fost Harry S. Truman, preşedintele Statelor Unite ale Americii între anii 1945 şi 1953. A lansat două bombe nucleare, denumite Little Boy şi Fat Man, asupra oraşelor japoneze Hiroshima şi Nagasaki, ducând la moartea a peste 226.000 de japonezi (20.000 de soldaţi şi 200.000 civili). Nu erau lovituri strategice însemnate, având ca scop intimidarea Imperiului Japonez şi oprirea definitivă a războiului în Pacific. 

Primele...şi singurele bombardamente nucleare din istorie asupra unor ţinte umane 

Războiul din Pacific, declanşat de atacul japonez asupra bazei militare navale de la Pearl Harbour din 1941, a dus la lupte sângeroase între americanii care voiau să-şi apere insulele şi statele aliate din Pacific,  şi japonezii agresori care le atacaseră. De partea Statelor Unite au luptat în Pacific şi Marea Britanie şi China în care au murit circa 30 milioane de militari. 26 milioane de civili chinezi au fost ucişi de japonezi. 

Atacurile aeriene de tip kamikaze ale piloţilor japonezi erau insuportabile pentru americani căci le provocau pierderi costisitoare de nave militare şi de vieţi. Luptătorii japonezi, adepţi ai Codului Bushido, luptau până la moarte şi opuneau o rezistenţă dură împotriva americanilor.Flota navală a Japoniei era distrusă, dar încă avea destui soldaţi capabili să conducă operaţiuni de agresiune. Soldaţii japonezi foloseau chiar şi săbii de samurai, dar şi explozibili pentru a comite atacuri sinucigaşe. O Japonie agresivă şi poate chiar ocupată de sovietici ar fi fost un pericol pentru America în epoca postbelică. 

America a pierdut 41.000 de militari în acest conflict. În vara anului 1945, după ce Germania Nazistă şi Italia fascistă au fost învinse în Europa, administraţia Truman a luat în considerare un asalt amfibiu în cadrul Operaţiunii Olympia, similar cu Operaţiunea Overlord în Normandia din Normandia. Dar consilierii militari au avertizat că între 400.000 şi 800.000 de soldaţi americani şi-ar putea piede viaţa, iar în tabăra japoneză s-ar fi putut înregistra între 5 şi 10 milioane de morţi.În cazul ocupării Japoniei pe termen îndelungat, soldaţii americani s-ar fi confruntat cu insurgenţe ce le-ar fi cauzat pierderi costisitoare.  

Generalul american George Marshall a luat în considerare utilizarea unei arme care era „uşor disponibilă şi care să asigure deplina victorie împotriva Japoniei, scăzând costul vieţilor americane” - gazul otrăvitor. Americanii pregătiseră stocuri în cantităţi mari de fosgen, gaz muştar, gaz lacrimogen şi clorură de cianogen în Australia şi Noua Guinee.

Dar Operaţiunea Olympia a fost anulată după ce americanii au testat o nouă super-armă de distrugere în masă care să reducă şi mai mult numărul pierderilor de vieţi, menită să şocheze şi să devină un simbol al distrugerii şi al supremaţiei americane - bomba nucleară. 

Pe 16 iulie 1945, în cadrul Proiectului Manhattan s-a desfăşurat în New Mexico primul test nuclear, Trinity. Fizicianul american  Robert Oppenheimer, care a coordonat testul, a declarat atunci "Am devenit Moartea, distrugătorul lumilor." 

Preşedintele Truman a emis ultimatumul pentru capitulare necondiţionată către Imperiul Japonez. Japonezii l-au respins. Pe 6 august 1945, Truman a ordonat bombardarea nucleară a oraşului Hiroshima cu bomba Little Boy, lansată de bombardierul american Boeing B-29 Superfortress, cunoscut ca Enola Gay. 20.000 de soldaţi şi 126.000 de civili au murit incineraţi, iar mulţi alţii au fost iradiaţi şi au murit de cancer. 

Japonezii nu s-au predat nici atunci, ba chiar 12 soldaţi americani luaţi prizonieri au fost executaţi de japonezi în cadrul unui experiment medical.

Pe 9 august 1945, Truman a ordonat bombardarea nucleară a celui de-al doilea oraş, Nagasaki, cu bomba numită Fat Man, murind 80.000 de civili şi 150 de soldaţi. 

În cazul în care Imperiul Japonez nu capitula, generalii americani se pregăteau să ordone al treilea bombardament nuclear, însă Japonia s-a predat Aliaţilor pe 15 august, la şase zile după declaraţia de război a Uniunii Sovietice şi bombardarea Nagasaki. Guvernul japonez a semnat actul de capitulare pe 2 septembrie, punând  capăt celui mai distructiv conflict din istorie. 

Cercetătorii au studiat pe larg efectele bombardamentelor asupra oamenilor, precum şi justificarea etică şi legală a utilizării armamentului nuclear.

Susţinătorii deciziilor preşedintelui Truman consideră că bombardamentele atomice au fost necesare pentru a pune capăt rapid războiului cu victime minime, în timp ce criticii contestă modul în care guvernul japonez a fost supus să se predea, subliniind în acelaşi timp implicaţiile morale şi etice ale armelor nucleare.

Numărul victimelor ucise în urma bombardamentului nuclear de la Hiroshima a fost sub numărul celor ucişi de bombardamentele aeriene cu napalm la Okinawa în care au fost ucişi convenţional 170.000 de oameni (dintre care 70.000 erau militari şi restul civili).

Bombardamentele nucleare au reprezentat un mesaj clar şi pentru Uniunea Sovietică- să stea departe de Japonia. URSS a anexat doar Sahalinul de Sud şi a Insulele Kurile. Nici până în prezent, Rusia şi Japonia n-au semnat un tratat de pace, ceea ce ar face cel de-al Doilea Război Mondial parţial neîncheiat, cu toate că au semnat Declaraţia comună sovieto-japoneză din 1956. Insulele Kurile se află şi acum sub control rusesc. 

Cursa Înarmării Nucleare

Până în prezent, Little Boy şi Fat Man au fost singurele bombe nucleare din istorie care au fost lansate asupra unor ţinte umane, iar Harry Truman a fost singurul lider politic din istorie care a autorizat utilizarea armamentului nuclear. 

De-a lungul Războiului Rece, cu toate că SUA şi URSS au efectuat mii de teste în care au detonat bombe şi rachete nucleare la sol, în aer şi pe apă, au semnat mai multe tratate pentru reducerea reciprocă capacităţii nucleare din cauza îngrijorării că un război nuclear ar putea duce la anihilarea civilizaţiei umane şi distrugerea ecosistemului planetar. 

De la bombardamentele nucleare din 1945, armele nucleare au fost dezvoltate să devină tot mai distructive. 

În 1952, în cadrul Operaţiunii Ivy Mike,  a fost testată prima bombă termonucleară/sau prima bombă cu hidrogen. 

Uniunea Sovietică a testat prima bombă nucleară pe 29 august 1949 în cadrul testului RDS-1, devenind astfel cea de-a doua putere nucleară. 

Pe 22 noiembrie 1955 a testat prima bombă cu hidrogen.

Pe 3 octombrie 1952, Marea Britanie a devenit a treia  putere nucleară după ce a detonat prima bombă nucleară în Australia, în cadrul unui test din Operaţiunea Hurricane. 

Franţa a devenit a patra putere nucleară când a testat prima bombă nucleară în 1960, în cadrul testului Gerboise Bleue. 

A urmat Israelul care ar fi testat prima bombă nucleară în 1960, în subteran. 

China a dobândit capacităţi nucleare în 1964, India în 1974, Pakistan în 1998 şi Coreea de Nord în 2006.

Cea mai mare bombă atomică testată vreodată a fost Bomba Ţarului de către Uniunea Sovietică în 1961 şi care a avut între 50 şi 58 de megatone de explozibil. 

Din 1962, a apărut doctrina M.A.D. - Distrugerea reciprocă asigurată, care presupunea ca în caz de atac, o putere nucleară atacată să utilizeze arme nucleare la scară largă împotriva statului agresor pentru anihilarea completă. 

Marile puteri nucleare s-au bazat astfel pe teoria descurajării, care susţine că ameninţarea de a folosi arme puternice împotriva inamicului împiedică inamicul să folosească aceleaşi arme.  

Timp de 45 ani, omenirea a trăit cu permanenta teamă de anihilare nucleară. Partea bună a doctrinei şi a deţinerii arsenalului nuclear este că a descurajat orice conflict militar dintre marile puteri, inclusiv orice conflict militar convenţional dintre SUA şi URSS. De 77 ani încoace, nicio putere militară din Europa nu a mai intrat într-un război împotriva unei alte puteri militare de pe acelaşi continent sau de pe vreun alt continent, fiind o practică obişnuită până la cele Două Războaie Mondiale să fie războaie convenţionale de anvergură. 

Cursa înarmării nucleare a escaladat în timpul crizei rachetelor nucleare sovietice aduse în Cuba în octombrie 1962. SUA şi URSS se pregăteau să-şi mobilizeze arsenalul nuclear, dar după o serie de negocieri, criza a putut fi încheiată după ce preşedintele american John F. Kennedy şi Nikita Hruşciov au ajuns la un consens. SUA şi-au retras rachetele din Turcia, iar URSS şi-au retras rachetele din Cuba.  

Au început să apară rapoarte că testele nucleare dăunează mediului înconjurător şi oamenii pe distanţă lungă. 

Guvernele lumii au recurs la diplomaţie pentru a nu se mai întâmpla atfel de incidente.

În 1963 a fost semnat Tratatul de interzicere parţială a testelor nucleare. În 1968 a fost semnat  Tratatul de neproliferare a armelor nucleare.

În 1972, Richard Nixon, preşedintele Statelor Unite, şi Leonid Brejnev, secretarul Uniunii Sovietice, au semnat Tratatul bilateral de limitare şi control reciproc a rachetelor balistice. Din 1969 până în 1979 au fost semnate Tratative asupra reducerii armamentelor strategice dintre SUA şi URSS.

Doctrina M.A.D. ar fi luat sfârşit în 1983 după ce preşedintele american Ronald Reagan a propus Iniţiativa Strategică de Apărare prin care să plaseze un scut antirachetă nord-american pe orbita planetei, menit să distrugă orice rachetă nucleară sovietică. Proiectul a fost abandonat în 1993. 

În 1987, Ronald Reagan, preşedintele SUA, şi Mihail Gorbaciov, liderul URSS, au semnat Tratatul privind forţele nucleare cu rază intermediară. 

În 1991, George Bush, preşedintele SUA, şi Mihai Gorbaciov, liderul URSS, au semnat Tratatul de reducere a armelor strategic, sau START 1. START 2 a o fost semnat de George Bush, şi de preşedintele Rusiei, Boris Yeltzin.

În 2010, preşedintele american Barack Obama, şi preşedintele rus, Dimitri Medvedev, au semnat Noul START. 

Situaţia în prezent 

În prezent sunt nouă state care deţin arsenal nuclear - Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă, Republica Populară Chineză, Franţa, Regatul Unit al Marii Britanii, India, Pakistan, Israel şi Coreea de Nord. 

Cursa înarmării părea să se oprească în 1991 după prăbuşirea Uniunii Sovietice, dar a fost reaprinsă din anii 2006 din cauza ameninţărilor Coreii de Nord cu bombardamente nucleare, şi a luat amploare din 2014 când Statele Unite şi Federaţia Rusă au intrat într-un nou război rece din cauza crizei ucrainene. 

Doctrina M.A.D. pare să fi revenit în forţă după ce Vladimir Putin a mobilizat forţele de descurajare nucleară împotriva Ucrainei pe durata invadării declanşate din februarie 2022. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a avertizat că cel de-al Treilea Război Mondial va fi unul nuclear. 

În acest clip video, canalul educaţional Kurzgesagt–In a Nutshell de pe You Tube ne arată impactul nimicitor al unui bombardament nuclear asupra unui oraş. 

Comitetul Internaţional al Crucii Roşii militează pentru interzicerea în totalitate a armelor nucleare căci un război nuclear ar putea duce la extincţia speciei umane.