Herta Müller: Aş fi supravieţuit fără să scriu, dacă n-aş fi început să mă duc în direcţia asta

Herta Müller s-a întâlnit cu publicul din România, vineri seară, la "Serile FILIT", eveniment care a avut loc la Sala Mare a Teatrului Naţional "Vasile Alecsandri" Iaşi. Invitat la eveniment a fost scriitorul Ion Vianu, iar discuţia a fost moderată de poetul şi traducătorul Ernest Wichner.

La începutul serii, Herta Müller a citit câteva pagini din cea mai recentă carte a sa apărută la editura Humanitas Fiction, "Astăzi mai bine nu m-aş fi întâlnit cu mine însămi". Acest roman face parte dintr-un ciclu de trei cărţi, scrise în anii '90. Primul roman din această serie are titlul "Omul este un mare fazan pe lume". Scriitoarea a explicat publicului prezent la eveniment cum a ajuns să-şi numească altfel cartea, traducerea în limba germană fiind "Der Mensch ist ein großer Fasan auf der Welt".

"După ce am fost dată afară din fabrică, ca ultimă posibilitate de a câştiga nişte bani m-am dus în case ca să fac ore de germană cu copii sau să iau nişte copii de la grădiniţă sau să-i duc la şcoală, şi am fost într-o familie în care domnul acela era meşter la fabrica de blană şi doamnna era casnică şi avea doi băieţei şi, într-o zi, când am venit acolo, domnul a venit acasă şi a fost foarte beat şi a făcut scandal, şi doamna a făcut nişte clătite şi el a turnat, într-o tigaie fierbinte cu ulei, ţuică. Această ţuică a făcut o flacără foarte mare şi s-a dus până-n tavan. Mobila şi totul era ars. Doamna a fost speriată şi a încercat să stingă focul cu cârpe şi în momentul acela a spus: «Oh, omul e un mare fazan pe lume» şi cred că a fost prima dată când am auzit această formulă. Şi atunci mi-am amintit că în germană fazanul tot aşa este o metaforă. În germană când se spune că un om e un fazan e un om închipuit, foarte încrezut şi orgolios. Este pe partea cealaltă a existenţei. Şi m-am gândit ce au făcut nemţii cu acest animal în metaforă şi ce-au făcut românii. Şi atunci m-am gândit de ce au făcut din fazan unul care pierde, un om care nu-şi are în mână viaţa, nu-i reuşeşte nimic. Am întrebat pe cineva şi mi-a zis că fazanul este o pasăre care nu ştie să zboare şi cineva care învaţă să vâneze vânează prima dată fazan. Pentru că fazanul este în câmp şi în tufişuri şi acolo foarte repede poţi să-l prinzi. De acolo porneşte această zicală, că eşti un fazan dacă nu-ţi reuşeşte viaţa. Şi m-a impresionat foarte mult", a declarat Herta Müller, precizând că, atunci când înveţi o limbă, aşa cum ea a învăţat limba română - mai târziu -, observi metaforele şi expresiile care fac ca limba să devină poetică. "Am văzut că fazanul român mi-a fost mai aproape decât fazanul nemţesc", a completat scriitoarea.

Moderatorul întâlnirii a precizat că cea de-a doua carte din acesta serie este "Animalul inimii" ("Herztier"), iar toate cele trei volume conţin experienţe trăite de autoare cât timp a locuit în România.

Întrebată care a fost punctul de pornire pentru a scrie aceste cărţi şi dacă s-a gândit de la început că o să scrie o trilogie, Herta Müller a declarat: "Asta întodeauna spun criticii că este o trilogie. Pentru mine nu e o trilogie. Sunt trei cărţi, dar nu au fost concepute împreună sau nu mi-am făcut eu un plan în care să spun acum vine asta, dupa aia, asta, dupa aia, asta. Aşa s-a întâmplat. După ce terminasem pe una, un timp după, am început cu cealaltă. Şi pentru că problematica nu se liniştise şi n-am fost în stare să spun: «Cu asta, gata, am terminat». Am simţit tot timpul că toate problemele astea mă chinuiesc în continuare şi era de la sine înţeles. Eu, când am plecat din România, ce era să fac? Eu, când am plecat din România, am fost atât de distrusă din punct de vedere nervos, că n-am avut capul limpede pentru altceva, şi având şi distanţa geografică, şi mai ales în primii ani când ştiam că în continuare în România există regimul, Ceauşescu este încă în putere, cunoşteam câteva zeci de oameni pe care îi iubeam şi ştiam că, în fiecare zi, li se întâmplă aceleaşi lucuri pe care eu le ştiu... şi nu au scăpat. Eu am scăpat şi deci toate aceste probleme pentru mine au rămas foarte virulente şi niciodată nu m-aş fi gândit să scriu despre altceva şi nici n-aş fi putut. Atunci n-aş fi scris deloc", a mai declarat Herta Müller, spunând că tema cărţilor pe care le-a scris "s-a ocupat" de ea şi nu invers.

"Este imposibil să fii sec când te doare ceva", a afirmat Herta Müller, la întâlnirea organizată la "Serile FILIT". "Un domeniu este durerea, vreau să rezist la durerea asta prin ceva ce-mi fac eu singură, să mă bucur. (...) Nu mi-ar face plăcere să scriu dacă n-ar fi această posibilitate de a vedea imagini. Întotdeaua am vrut să văd imagini (...) Pe de o parte, observi exact şi te pui la dispoziţia unei realităţi, dar, pe de altă parte, te şi sustragi. Cu cât observ mai atentă, cu atât mai mult mă sustrag. Nu pot să explic asta. Mă sustrag pentru că am ceva de făcut, sunt ocupată cu ceva şi nu cad în gol. De multe ori, chiar când am fost disperată, mi-am impus mie: «acum te duci pe stradă, ieşi din casă şi te uiţi». Şi am început să-mi fac teme. De exemplu, să observ la oamenii care treceau pe lângă mine aluniţele. Şi am numărat aluniţe ore în şir. Sau bastoane. Sau femei gravide. (...) Chestiile astea sunt triste, dar sunt şi hazlii", a completat scriitoarea.

De asemenea, scriitoarea a spus că şi atunci când citeşte, dar şi atunci când scrie "o doare". "Mă doare atât cât mă ajută. Această ecuaţie trebuie să existe. Dacă nu există, nu-mi place textul", a spus scriitoarea.

Herta Müller a vorbit şi despre cum ar fi fost viaţa sa dacă n-ar fi scris cărţi, precizând că ar fi avut aceeaşi sensibilitate şi acelaşi spirit de observaţie. "Eu, de multe ori, m-am întrebat: «Ar fi fost mai bine să nu scriu?». Poate ar fi fost mai bine", a spus Herta Müller.

Întrebată, dacă ar fi supravieţuit fără să scrie, aceasta a răspuns: "Cred că da. Dacă n-aş fi început să mă duc în direcţia asta, n-aş fi început să citesc cărţi, aş fi ajuns într-o altă situaţie, cu alţi prieteni, în alte împrejurări, aş fi început să lucrez undeva, la o croitorie sau o fabrică de ciorapi, aş fi lucrat în fiecare zi, aş fi fost obosită, aş fi avut o altă viaţă şi aş fi avut aceeaşi sensibilitate şi aceeaşi privire, aş fi văzut ce se întâmplă în jurul meu, dar nu aş fi scris. Aş fi avut alte metode, probabil. Toate cele pe care le bag într-un text le-aş fi băgat într-un ciorap sau...", a afirmat Herta Müller, spunând că "acel ciorap nu s-ar fi văzut" precum se văd cuvintele.

La sfârşitul întâlnirii, Herta Müller a citit câteva texte din colajele realizate de ea din cuvinte decupate din reviste şi ziare.

Herta Müller s-a născut pe 17 august 1953, într-un mic sat din Banat unde se vorbeşte limba germană. Volumul "Nadirs" a marcat debutul în proză al scriitoarei, relatând povestea sinistră a vieţii dintr-un sat din România. O versiune cenzurată a romanului a fost publicată la Bucureşti în 1982. Doi ani mai târziu, scriitoarea a reuşit să trimită romanul peste hotare, iar versiunea integrală a romanului a fost publicată la Berlin.

Deoarece a scris despre experienţa ei în calitate de membru al unei minorităţi naţionale şi despre viaţa ei sub un regim dictatorial, Herta Müller a intrat destul de repede în vizorul Securităţii, expunându-se astfel în faţa multor interogatorii şi persecuţii.

Scriitoarea a reuşit să fugă din România, în 1987, stabilindu-se cu soţul ei la Berlin.

De la data stabilirii ei în Germania, Müller a fost distinsă cu numeroase şi importante premii germane şi internaţionale. Printre acestea se numără premiile Ricarda Huch (1987), Kleist (1994) şi Joseph Breitbach (2003), premiul european Aristeion (1995) şi IMPAC Dublin Literary Award (1998). Scriitoarea este membră a Academiei Germane pentru Limbă şi Poezie (din 1995) şi, de-a lungul anilor, a fost propusă de trei ori la premiul Nobel pentru literatură, care i-a fost decernat în 2009, pentru "densitatea poeziei şi sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezrădăcinaţilor".

Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, care se desfăşoară de miercuri până duminică, este un eveniment finanţat de Consiliul Judeţean Iaşi, prin Muzeul Literaturii Române Iaşi. În total, ediţia din 2014 a FILIT reuneşte peste 300 de invitaţi de seamă ai literaturii mondiale şi române, precum şi traducători, manageri culturali, editori, librari, difuzori de carte, critici şi jurnalişti culturali.

Mai multe informaţii despre FILIT se găsesc pe site-ul festivalului, www.filit-iasi.ro.