Herta Müller, în dialog cu Gabriel Liiceanu: Eu nu vreau să fiu scriitor, eu nu am de ales - FOTO

Scriitoarea Herta Müller este prezentă la Bucureşti pentru a participa, luni şi marţi, la o serie de evenimente care marchează lansarea, la Editura Humanitas, a unei serii de autor care îi este dedicată. Evenimentele dedicate scriitoarei fac parte din campania care marchează 20 de ani de la fondarea editurii.

În acest sens, luni seara, începând cu ora 19.00, Herta Müller a participat, la Ateneul Român din Capitală, la o lectură publică şi un dialog cu Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas.

Venirea în România a celebrei scriitoare a făcut ca Ateneul Român să devină neîncăpător, la cel mai important eveniment din cadrul vizitei Hertei Müller la Bucureşti: o lectură publică, urmată de un dialog cu filozoful Gabriel Liiceanu.

Printre cei prezenţi la eveniment s-au numărat ministrul Culturii, Kelemen Hunor, istoricul Neagu Djuvara, filozoful Andrei Pleşu, istoricul Marius Oprea, regizorul Radu Gabrea, cântăreaţa Ada Milea şi actriţa Maria Dinulescu.

Evenimentul de la Ateneul Român, care s-a întins pe durata a circa două ore, a debutat cu un discurs al ambasadorului Germaniei în România, Andreas von Mettenheim, care s-a declarat profund impresionat de opera scriitoarei germane de origine română, urmat de un recital susţinut de pianistul Dan Grigore, în onoarea Hertei Müller.

Vedeta serii a fost însă celebra scriitoare, care după ce a citit, în limba germană, un fragment din cel mai recent roman al său, "Leagănul respiraţiei" - apărut în limba română la Humanitas - s-a lansat într-o discuţie cu filozoful Gabriel Liiceanu.

Întrebată de către Gabriel Liiceanu dacă nu se teme că subiectele pe care le abordează în cărţile sale ar putea părea inutile cititorilor, Herta Müller a mărturisit că motivul pentru care scrie nu este publicul, ci nevoia sa, cu care se luptă mereu. "Eu nu vreau să fiu scriitor. Eu nu am încotro şi nu am de ales (...) aş fi preferat să am altă meserie", a spus aceasta. "Mie nu îmi place să scriu, eu doar după multe şovăieli mă apuc (să scriu, n.r.)", a mărturisit scriitoarea.

Pe de altă parte, întrebată dacă suferinţele sale şi continua teroare a Securităţii - teme majore ale romanelor sale - au meritat succesul său ca artistă, Herta Müller a dezvăluit că ea nu are pretenţia să înţeleagă lumea în care trăieşte. "Nu am nicio înţelegere a lumii. De o înţelegere superioară nici nu poate fi vorba", a spus aceasta, în timp ce sala a izbucnit în râs. "Eu scriu pentru că nu înţeleg", a continuat ea, ţinând să sublinieze că "nimic nu justifică nicio înjosire de om".

În ceea ce priveşte scrisul în sine, Herta Müller a spus că această "meserie" are logica sa. "Scrisul ca meserie are logica lui. Nu mai este zi şi noapte, afară sau înăuntru. Este subiect şi predicat", a explicat Herta Müller. "Eu acuma nu sunt scriitoare, eu sunt scriitoare doar când sunt cu mine. Asta e altă meserie. Asta e circ", a susţinut Herta Müller.

În cadrul evenimentului de la Ateneul Român, Herta Müller a ţinut să vorbească în limba română despre care mărturisise, luni după-amiază la conferinţa de presă pe care a susţinut-o la Bucureşti, că nu o vorbeşte foarte mult. Cu toate acestea, scriitoarea a exprimat exact ce dorea să spună, cu scurte momente în care cerea ajutorul lui Gabriel Liiceanu sau al publicului să îi traducă un termen mai complicat.

În timpul pe care l-a petrecut alături de publicul român, Herta Müller a ţinut să puncteze cu modestie, de fiecare dată, că ea nu a aflat secretele existenţei şi că statutul de scriitor nu o face, în niciun caz, specială. "Eu cred că fiecare om a fost gândit ca o piesă unică pe lume, are o relaţie unică cu lumea. La scriitori, asta se poate verifica (...) Eu am cunoscut atâţia oameni sensibili şi niciodată nu am crezut că pot să simt ceva ce aceşti oameni nu sunt în stare să simtă", a explicat Herta Müller.

În ceea ce priveşte apartenenţa sa la o ţară sau la o cultură, scriitoarea germană de origine română a spus că preferă să spună "acasă", în loc de "patrie", ultimul cuvând fiind încărcat cu prea multă ideologie. Şi totuşi, Herta Müller a spus că, pentru ea, "patria este ce nu poţi să suporţi şi ce nu poţi să părăseşti". "Tâmpita de patrie vine cu tine, chiar dacă nu vrei", a completat ea. "Eu m-am născut aici, am trăit toate cele, până în 1987 şi după aia... gata... m-au dat afară, nu mai pot să mă întorc", a spus scriitoarea. Referindu-se şi la alegerea sa de a pleca din ţară, Herta Müller a explicat că, în condiţii de dictatură, "primii care pleacă sunt sensibilii". "Uneori rămân şi din cei sensibili", a spus, cu umor, Gabriel Liiceanu.

În plus, când a vorbit despre destinul celor care au plecat din ţară, Herta Müller a remarcat faptul că minoritatea germană din România a dispărut cu totul. "Germanii sunt istorie aici (...) Dacă aş vrea să vin, nu aş avea cu cine să fac ceva", a spus ea.

Herta Müller a vorbit şi despre rezistenţa anticomunistă din Europa de Est, subliniind că în România, faţă de restul ţărilor din blocul comunist, când spuneai "disidenţă", "nu aveai despre ce vorbi".

"V-aţi simţit disidentă?", a întrebat-o Gabriel Liiceanu. "Nu. M-am simţit normală. Am vrut să trăiesc normal", a venit răspunsul Hertei Müller. "Întotdeauna mi-a fost greaţă de funcţionarii care (...) aveau nişte aluri şi tratau oamenii de parcă erau, mă scuzaţi, ultimul căcat", a spus scriitoarea, referindu-se la angajaţii publici, care serveau partidul, în perioada comunistă.

"Asta s-a întâmplat mai multora", a completat Gabriel Liiceanu. "Păi atunci trebuia să vă enervaţi", a răspuns Herta Müller, în aplauzele publicului. "Nimeni din Europa de Est nu a mers cu maşina de scris la Poliţie", şi-a amintit autoarea. "Aţi mers cu maşina de scris la Poliţie?", a întrebat Liiceanu, pentru ca Herta Müller să răspundă imediat: "Da". "Eu n-am mers", a mărturisit filozoful.

"Nu vreau să fiu fost disident", a mai spus autoarea. Spre finalul discuţiei, aceasta a rememorat un moment din vremea când a fost educatoare în România şi a trebuit să facă faţă programului de "imn", impus la momentul respectiv. "Cu cât era ţara mai prăpădită, mai puneau o strofă la imn", şi-a amintit ea.

Potrivit acesteia, copiilor li se inocula de mici programul partidului. Astfel, aceştia nu doar că ştiau să cânte imnul fără îndemnul educatoarei, ci o şi întrebau pe aceasta de ce nu cântă cu ei. "Le spuneam că nu am ureche muzicală", a afirmat Herta Müller.

"Doamnă, ştiţi că acum copiii aceia au 25 de ani?", a remarcat Gabriel Liiceanu. "Poate că circul nostru are un sens, poate le spune ceva", a continuat filozoful. "Poate", l-a susţinut Herta Müller, în finalul evenimentului.

Manifestarea de la Ateneul Român vine în continuarea evenimentelor dedicate scriitoarei Herta Müller, care au debutat luni la Bucureşti cu o conferinţă de presă.

Totodată, marţi, de la ora 17.00, la Librăria Humanitas Kretzulescu din Capitală va avea loc lansarea seriei de autor Herta Müller, cu romanele "Leagănul respiraţiei" şi "Călătorie într-un picior", şi o sesiune de autografe. Publicat în 1989, "Călătorie într-un picior", este primul roman scris de Herta Müller după ce a părăsit România.

Herta Müller s-a născut pe 17 august 1953, la Niţchidorf, lângă Timişoara. De la data stabilirii ei în Germania, Müller a fost distinsă cu numeroase şi importante premii germane şi internaţionale. Printre acestea se numără premiile Ricarda Huch (1987), Kleist (1994) şi Joseph Breitbach (2003), premiul european Aristeion (1995) şi IMPAC Dublin Literary Award (1998).

Scriitoarea este membră a Academiei Germane pentru Limbă şi Poezie (din 1995) şi, de-a lungul anilor, a fost nominalizată de trei ori la premiul Nobel pentru literatură, premiu care i-a fost decernat în 2009, pentru "densitatea poeziei şi sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezrădăcinaţilor".

Printre romanele publicate de Herta Müller se numără "Regele se-nclină şi ucide", "Animalul inimii", "Este sau nu este Ion", "Children of Ceauşescu", "The Passport", "Nadirs" şi altele.