ICR, despre manuscrisele lui Cioran:Nu avem între prerogative achiziţionarea de bunuri de patrimoniu

"Conform Legii sale de organizare şi funcţionare, 356/ 2003, Institutul Cultural Român nu are printre prerogativele sale achiziţionarea şi administrarea unor bunuri de patrimoniu. Drept urmare, în bugetul pe anul 2011 nu au putut fi prevăzute sume destinate unor astfel de achiziţii. Conform Legii 182/2000, responsabilitatea de a proteja patrimoniul cultural mobil, inclusiv achiziţionarea de manuscrise şi documente precum cele aparţinând lui Emil Cioran, revine Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor", au declarat pentru MEDIAFAX reprezentanţii ICR.

Întrebaţi dacă statul roman are o responsabilitate faţă de aceste manuscrise şi documente ale lui Emil Cioran, care ar putea întregi patromoniul cultural naţional, reprezentanţii ICR au spus: "Fără îndoială, statul român are, prin instituţiile abilitate, o responsabilitate şi în cazul documentelor rămase în urma lui Emil Cioran, care pot fi calificate, fără nici un dubiu, drept bunuri de patrimoniu".

Totodată, reprezentanţii ICR au reamintit că Institutul Cultural Român a organizat şi va organiza, de-a lungul întregului an 2011, numeroase evenimente destinate să marcheze pe pieţele culturale internaţionale Centenarul Emil Cioran. "În acest sens, amintim colocviul «Cioran: pesimismul triumfător», organizat în cadrul Salonului Cărţii de la Paris (18-19 martie 2011), dar şi evenimentele organizate de institutele culturale de la Madrid, Budapesta, Stockholm, Viena şi Berlin", au mai spus reprezentanţii ICR.

Pe de altă parte, reprezentanţii Ministerului Culturii au declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, în legătură cu scoaterea la licitaţie, joi, la Paris, a unor manuscrise şi documente ale scriitorului Emil Cioran, că nu au făcut vreun demers pentru achiziţionarea acestora şi că nu au primit nicio sesizare privind vânzarea lor.

Mai multe manuscrise şi documente personale ale filosofului român Emil Cioran vor fi scoase la vânzare, joi, la Paris, de casa Binoche şi Giquello, în cadrul unei licitaţii de scrisori şi manuscrise literare şi artistice din secolul al XX-lea, potrivit site-ului societăţii.

Printre cele 82 de loturi scoase la licitaţie la hotelul Drouot Richelieu din Paris, joi, începând cu ora 14.15, se numără caiete manuscrise - "Tragicul cotidian", "Adolescenta", "Jansenismul", "Pamflet şi pamfletar", "Consideraţiuni asupra problemei cunoştinţei la Kant", "Banalitate şi transfigurare", "Cartea amăgirilor", "Lacrimi şi sfinţi", "Schimbarea la faţă a României" -, numeroase cărţi poştale şi scrisori adresate părinţilor şi altor rude, o fotografie a lui Cioran reprezentat aşezat, semnată pe verso, diploma de bacalaureat, datată 5 octombrie 1928, diploma de licenţă în filosofie şi litere, datată 23 iunie 1932, un carnet de student emis în Germania pentru anul şcolar 1933 - 1934, cu fotografie şi semnătură, mai multe cărţi de identitate emise de autorităţile germane, un paşaport, eliberat la 15 septembrie 1934, un carnet de student emis în Franţa, abonamente de tren, fişe de lectură, un permis pentru bibliotecă şi multe altele.

Printre cele mai scumpe dintre aceste loturi se numără manuscrisul intitulat "Îndreptar pătimaş", datat 12 martie 1940, evaluat de experţi la o sumă între 8.000 şi 10.000 de euro, dar şi câteva manuscrise evaluate la sume între 4.000 şi 5.000 de euro, precum "Max Stirner", nedatat (aproximativ 1929 - 1930), "Intuiţionismul contemporan", nedatat (1932), "Lacrimi şi sfinţi", nedatat (1936 - 1937). Însă suma totală la care au fost evaluate loturile nu atinge 100.000 de euro.

Expertul Frédéric Castaing, citat de Radio France Internationale (RFI), este de părere că "ansamblul acestor manuscrise reprezintă fundamentele operei lui Cioran. Ideal ar fi ca aceste documente să rămână la un loc".

Castaing a precizat pentru postul de radio că aceste manuscrise, care acoperă perioada din viaţa lui Cioran de dinainte de a se stabili definitiv în Franţa, în anii 1940, sunt total diferite de cele 37 de caiete manuscrise ale filosofului despre care s-a vorbit în presă în ultima vreme, respectiv cele atribuite definitiv de justiţia franceză, luna trecută, comerciantei de vechituri Simone Baulez. Acestea au fost descoperite în februarie 1998, în pivniţa casei din Paris unde a locuit scriitorul. Valoarea acestor manuscrise depăşeşte în prezent un milion de euro, potrivit specialiştilor.

În schimb, manuscrisele care vor fi scoase la vânzare joi, la Paris, aparţin familiei unui fost prieten apropiat al lui Cioran.

Acelaşi expert a menţionat că manuscrise semnate de Cioran se găsesc foarte rar pe piaţă, evenimentul de joi fiind extrem de important întrucât este pentru prima dată când sunt scoase la licitaţie atât de multe documente de o atât de mare calitate.

În acest an, vineri, pe 8 aprilie, este celebrat centenarul naşterii scriitorului Emil Cioran.

Emil Cioran s-a născut la Răşinari, judeţul Sibiu. Prima lui carte apărută, în 1934, în România, "Pe culmile disperării", a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi şi premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: "Cartea amăgirilor" (1935), "Schimbarea la faţă a României" (1936), "Lacrimi şi sfinţi" (1937). Cel de-al doilea volum, "Schimbarea la faţă a României", a fost autocenzurat în ediţia a doua, apărută la începutul anilor '90, autorul însuşi eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretenţioase şi stupide".

În 1937, Emil Cioran pleacă în Franţa, cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti. După o scurtă întoarcere în ţară (două luni) în 1940, el părăseşte pentru totdeauna România şi se stabileşte la Paris. Din acest moment, Cioran va publica numai în limba franceză, operele lui fiind apreciate nu numai pentru conţinutul lor, dar şi pentru stilul plin de distincţie şi fineţe al limbii. În 1949 îi apare la editura Gallimard - care va publica mai târziu majoritatea cărţilor sale - prima lucrare scrisă în limba franceză, "Précis de décomposition (Tratat de descompunere)", distinsă în 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran a refuzat toate distincţiile literare care i-au fost atribuite.

Emil Cioran a locuit la Paris, în Cartierul Latin, pe care nu l-a părăsit niciodată. A trăit mult timp retras şi a murit în 1995. În schimb, a cultivat darul conversaţiei cu numeroşii săi prieteni (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu, Samuel Beckett, Henri Michaux). Cioran a întreţinut o vastă corespondenţă, dezvăluindu-se ca un remarcabil autor epistolar.