INTERVIU: Alexandru Teodorescu, liceanul care a ocupat două locuri pe podiumul Concursului de Dramaturgie

În finala Concursului Naţional de Dramaturgie de la Timişoara au ajuns, la fel ca în alţi ani, trei piese de teatru, dar surpriza acestei ediţii a fost faptul că două dintre texte - "Prieteni" şi "Ego" - îi aparţin lui Alexandru Teodorescu, un licean în vârstă de 17 ani din Cluj-Napoca. Deşi nu a câştigat această competiţie - Elise Wilk fiind laureata din acest an a Concursului Naţional de Dramaturgie din Timişoara, cu piesa "Avioane de hârtie" -, organizatorii îi laudă talentul.

Alexandru Teodorescu, născut pe 6 octombrie 1997, este elev în clasa a XI-a la Liceul de Informatică "Tiberiu Popoviciu" din Cluj-Napoca. Deşi urmează cursurile unui liceu cu profil real, Alexandru spune că în lumea teatrului se regăseşte încă din clasa a VI-a, când a intrat prima dată în contact cu această artă, făcând parte dintr-o trupă de liceeni. Alături de trupa respectivă a participat la festivaluri prin toată ţara şi "a prins gustul" de a umbla, de a vedea şi cunoaşte oameni, iar, din pasiunea pentru oameni, deşi nu-i plac tot timpul - după cum mărturiseşte -, s-a născut dorinţa de actorie, de dramaturgie.

A avut, totuşi, motivele lui pentru care a ales să urmeze un liceu cu profil real. În primul rând, a considerat că astfel îşi va forma un anumit tip de gândire, care îl va ajuta pe viitor, ceea ce s-a şi întâmplat. Apoi, a fost apropierea faţă de casă, profesorii, dar şi un soi de tradiţie familială: atât tatăl său, cât şi sora sa au urmat cursurile aceluiaşi liceu.

Încă nu ştie exact ce va face în anii următori, dar spune că s-a gândit la o carieră în teatru. Dacă va fi actorie, regie sau dramaturgie, acest lucru nu îl ştie deocamdată. În prezent, Alexandru Teodorescu este membru în trupa de teatru independent Re-Act. Tânărul dramaturg a prezentat, pentru MEDIAFAX, modul în care a apărut pasiunea pentru teatru şi care este povestea din spatele scrierii unei piese de gen.

De la poezie la dramaturgie

În clasa a VII-a, Alexandru Teodorescu "a luat o pauză" de la teatru. Urma ca în clasa a VIII-a să dea examenele de treaptă şi nu a vrut să-şi distragă atenţia cu altceva. Însă din clasa a IX-a şi-a reluat activităţile teatrale. A început să meargă din ce în ce mai mult la teatru, să vadă cât mai multe spectacole şi chiar a început să scrie texte.

"Iniţial, eu scriam poezie şi primul text pe care l-am scris a fost în versuri. Text pe care l-au pus actorii Ionuţ Caras, Cristi Rigman şi Cristian Grosu într-un spectacol-lectură, la Teatrul Naţional din Cluj", spune tânărul dramaturg.

Până în momentul de faţă, a reuşit să scrie aproximativ şase-şapte texte, dar doar vreo patru "sunt OK".

Alexandru Teodorescu nu scrie după un anumit program. De cele mai multe ori, ajunge seara acasă, se aşază la calculator şi scrie. Pentru o piesă de teatru lucrează aproximativ trei săptămâni, în funcţie de cât de complexă este acţiunea.

Liceanul povesteşte că, în prezent, lucrează la un "one man show" pentru el. A reuşit să scrie un text în trei zile, dar l-a aruncat. Nu i-a plăcut.

Concursuri de dramaturgie - o şansă de afirmare în lumea teatrală

Concursurile de dramaturgie pot reprezenta o şansă de afirmare în lumea teatrală. Cu atât mai mult cu cât, la doar 17 ani, Alexandru Teodorescu a reuşit să ajungă în finala Concursului Naţional de Dramaturgie de la Timişoara cu două piese: "Prieteni" şi "Ego". Organizatorii spun că este o premieră ca două texte ale aceluiaşi autor să ajungă în finală, mai ales că este vorba despre un tânăr de doar 17 ani.

Alexandru Teodorescu s-a înscris la concursuri şi anul trecut, dar "mai fără succes". Anul acesta, s-a mai înscris la trei concursuri de dramaturgie. Cu cele două texte care au ajuns în finala Concursului Naţional de Dramaturgie de la Timişoara a participat şi la alte competiţii de profil. Textul "Prieteni" a fost astfel selectat şi la Concursul de dramaturgie pentru adolescenţi New Drama organizat de Teatrul Excelsior din Bucureşti.

De ce două texte? Tânărul dramaturg spune că "nu avea încredere" în niciunul dintre ele şi nu s-a putut decide pe care să-l trimită, astfel încât le-a înscris pe amândouă.

"N-am încredere în niciunul dintre ele. Nu ştiu care e mai mobil şi sunt pe facturi atât de diferite încât nu pot să aleg unul din ele. Unul («Ego», n.r.), pe lângă faptul că e monodramă, e structurat total altfel, şi ca stil de naraţiune, şi ca tematică, şi ca limbaj. Celălalt («Prieteni», n.r.) e mai mult insistat pe partea de regie, altfel pusă acţiunea, mai liniar, mai secvenţial", precizează Alexandru Teodorescu.

"Povestea scrierii unei piese de teatru", de Alexandru Teodorescu

Despre piesa "Ego", tânărul finalist spune că a fost scrisă pentru un student la actorie din Cluj, care i-a cerut un personaj care să fie ca Heathcliff din romanul "La răscruce de vânturi", de Emily Bronte.

"Mi-am bătut capul vreo două zile cum să fac să nu semene povestea, dar să semene povestea, pentru că, dacă nu seamănă povestea, nu seamănă personajul. După care, m-am apucat şi am creionat cât de bine am putut personajul, pentru că, în cazul monologului («Ego», n.r.), spre deosebire de al doilea text («Prieteni», n.r), mi se pare că nu e atât de relevantă povestea, ca naraţiune, ca valoare pentru public, cât personajul ca atare, cât acel om", povesteşte Alexandru.

Despre cel de-al doilea text, "Prieteni", acesta spune că l-a scris dintr-o nevoie pentru un festival de teatru pentru apartament.

"Fiecare text are elemente pe care le-am trăit, le-am auzit, dar sunt povestiri fragmentare, sunt idei - am văzut o bătrânică care gonea o pisică şi mi-a plăcut imaginea respectivă, o inserez undeva, dar nu ca şi concept per total", spune tânărul dramaturg despre piesele sale.

Un feedback corect, o şansă în plus spre afirmare

Înainte de a înscrie un text la un concurs, Alexandru dă spre citire piesa de teatru atât prietenilor, profesorilor, cât şi unor persoane din lumea teatrală.

Astfel, odată terminat textul, liceanul îşi roagă prietenii să-l citească şi să-i spună care sunt părerile. De asemenea, piesa ajunge la profesoara sa de limba română, dar şi la colega sa din trupa de teatru Re-Act Codruţa Varadi, ale cărei opinii chiar au dus la modificarea anumitor texte.

Acelaşi lucru l-a făcut şi la Timişoara, când a ascultat cu atenţie indicaţiile teatrologilor, mărturisind apoi că va încerca să ţină cont de ele.

Alexandru Teodorescu a venit la Timişoara pentru că, marţi, au fost prezentate, în lecturi publice, cele trei texte ajunse în finala Concursului Naţional de Dramaturgie - "Avioane de hârtie", de Elise Wilk, şi "Prieteni" şi "Ego", de Alexandru Teodorescu.

Textul "Avioane de hârtie", de Elise Wilk, a fost prezentat cu ajutorul actorilor Cristina Varga, Jasmina Mitrici, Ana Munteanu, Raul Bastean, Raul Lăzărescu şi Ionuţ Iova, în timp ce "Prieteni", de Alexandru Teodorescu, a fost adus în faţa publicului prin intermediul actorilor Bogdan Spiridon, Ştefan Roman, Roberta Ionescu, Flavius Retea şi Cristina Dumitru. Cel de-al treilea text finalist, "Ego", a fost prezentat de Romeo Ioan.

La fel ca anul trecut, când, din trei piese finaliste, a fost ales textul câştigător, în urma lecturilor publice, şi anul acesta juriul, alcătuit din Nicolae Mandea (preşedinte), Mihaela Michailov, Ioan Cocora, Dan-Marius Zarafescu şi Codruţa Popov, a urmat această procedură. Textul câştigător a fost ales cu unanimitate de voturi şi urmează să fie montat la Teatrul Naţional din Timişoara, până la sfârşitul anului 2015.

Modul în care au fost prezentate textele sale în lecturile publice l-a mulţumit pe Alexandru Teodorescu, dar, în acelaşi timp, l-a surprins.

"M-am întâlnit în cazul lui «Ego» cu un personaj un pic diferit faţă de ce mă aşteptam eu, deşi e o variantă super viabilă. E doar diferit de ce m-am gândit eu. În cazul primului text («Prieteni», n.r.), pe scenele pe care mizazem eu că se va transmite cel mai mult, într-adevăr, s-a transmis cel mai mult. Mi-au plăcut foarte mult actorii, mi s-a părut că au transmis foarte mult, având în vedere că e foarte dificil să stai pe scaun şi să citeşti", este de părere finalistul Concursului de Dramaturgie pe 2015.

"Amintiri din copilărie", tradus pentru generaţia din prezent

Alexandru Teodorescu face parte dintre liceenii cărora le place să citească. Merge prin anticariate, de unde îşi cumpără cărţi de teatru, şi regretă că nu are mai mult timp pentru a citi tot ceea ce îşi doreşte.

"M-am lipit foarte mult de teatrul grec, deşi tot timpul pierd şirul zeilor, trebuie să mă întorc la «Legendele Olimpului», e anevoioasă lectura. În schimb, m-am mai lipit şi de avangarda literară, de ce înseamnă Gellu Naum, Eugen Ionescu, Matei Vişniec şi cred că e undeva la mijloc cheia", spune liceanul, întrebat fiind care sunt dramaturgii care îl inspiră.

Totodată, acesta spune că programa şcolară ar trebui să fie puţin modificată, pentru că încă se predau texte care nu au legătură cu generaţia sa, cu timpurile în care trăieşte şi cu ceea ce îl preocupă.

"Eu, de exemplu, n-am putut să citesc până în ziua de astăzi «Amintiri din copilărie», din cap în coadă. Niciodată. Nu că mă mândresc cu chestia asta, n-am putut, e prea arhaic pentru mine. Da, sunt povestiri amuzante, dar forma de prezentare nu e OK. Mi se pare că ar trebui tradusă cartea din acea limbă arhaică, care, totuşi, e obârşia limbii române, într-una contemporană şi create situaţii relevante pentru noi, ca să ne identificăm, pentru că ăsta e ţelul artei şi al literaturii, în opinia mea, să te identifici tu mai bine cu tine, ca persoană, cu vremurile în care trăieşti, cu valorile societăţii tale", este de părere Alexandru Teodorescu.

În ceea ce priveşte relaţia dintre teatru şi români, tânărul dramaturg spune că oamenilor le este "lene să meargă la teatru", "pentru că e mult mai convenabil să stai în faţa televizorului sau să mergi la cinema, unde nu trebuie să fii la timp şi poţi să mănânci popcorn, să spargi sămânţă, să mănânci nachos şi să bei şi-o cola".

"Teatrul nu e o chestie convenabilă, teatrul e ceva la care, dacă nu stai şi nu te concentrezi şi nu eşti acolo, pierzi tot", mai spune Alexandru Teodorescu. "Singurul leac pentru lenea asta a oamenilor de a merge la teatru e să mergem noi cu teatrul la ei", a completat liceanul.

Concursul Naţional de Dramaturgie se adresează dramaturgilor de limbă română, debutanţi şi consacraţi, din România şi diaspora, având drept obiectiv selectarea şi promovarea unor texte inedite pentru teatru. Textul câştigător va fi montat la Teatrul Naţional din Timişoara până la sfârşitul anului 2015, iar toate cele trei piese finaliste vor fi publicate într-un volum editat de instituţia teatrală.