INTERVIU Andreas Manolikakis, Directorul Actors Studio, New York: ”Profesorul învaţă în acelaşi timp cu studenţii” | FOTO

Ultima întâlnire din seria de trei ateliere susţinute de Andreas Manolikakis la Festivalul Internaţional al Şcolilor de Teatru (FIST) a adunat vineri la ARCUB ceva mai mult de 20 de tineri actori.

”Sunt impresionat de ceea ce se întâmplă la Bucureşti, dar şi în România. Am fost impresionat de când am luat legătura cu Catinca. E impresionant ce face. E directorul Festivalului Internaţional al Şcolilor de Teatru, e consultant artistic la Teatrul Metropolis, joacă la Bulandra. Ieri am fost la un bar cu un grup de actori şi i-am văzut dintr-o dată la microfon, cântând în engleză, în franceză. Talentul ei este incredibil. Toate aceste lucruri pe care le face pe lângă actorie sunt incredibile. Şi asta văd de multe ori în România, actori de la Teatrul German, de la alte teatre, joacă în mai multe locuri, dezvoltă proiecte foarte diferite. E un talent incredibil. Dar este nevoie de pregătire. Nu e vorba despre pregătirea pe care o ofer eu, poate să fie a altcuiva, dar este nevoie de această pregătire, în orice ţară. Ieri i-am spus Catincăi faptul că deşi merg în multe ţări, atunci când lucrez cu români am o senzaţie internaţională. E un element care te inspiră, un ADN internaţional.”, explică Andreas Manolikakis, pentru MEDIAFAX.

(Imagine: Andreas Manolikakis, alături de Catinca Maria Nistor, managerul festivalului şi participanţii la master class)

”E prima dată când sunt la Bucureşti. Uneori oraşul îmi aminteşte de Paris. Am trăit mulţi ani la Paris. Dar simţi o culoare şi o personalitate aparte. Când e vorba despre elementele existenţiale, fie că eşti o persoană care se laudă, fie că ai un orgoliu ieşit din comun, nu e cazul meu, eu mă bucur de ce mi se întâmplă. Când sunt aici şi mă plimb, mă întreb uneori cum am ajuns aici. M-am născut într-un cartier din Atena, mâine sunt la Paris... predau, toate aceste lucruri fac parte din ceea ce predau. Nu spun poveşti despre mine. Folosesc unele întâmplări în ceea ce povestesc. Dar nu povestesc lucruri intime. Altfel rişti să pară că te lauzi sau sună exhibiţionist. Dar materialul meu e materialul meu. Asta folosim în cursuri, ce ni s-a întâmplat, ce am simţit. Îi ajută pe participanţi să vadă cum pot folosi propriile experienţe. Uneori în această meserie spui «dacă folosesc figura mamei mele, sau a tatălui, moartea cuiva... îi trădez?», nu! E vorba despre cine eşti. Şi poeţii fac asta, şi pictorii, orice artist. Imediat ce înţelegi asta, te deschizi. Ce exprimi devine personal. Nu ştim de unde vine, pentru că ăsta e secretul fiecăruia. În momentul în care devii personal şi profund, atunci ai impact asupra lumii întregi, pentru că devine ceva uman şi global”, arată omul de teatru într-o discuţie pentru MEDIAFAX.

La ora 12.00 fix, profesorul şi-a aşezat scaunul în faţa semicercului format pe două rânduri de studenţii veniţi din toate colţurile lumii la Festivalului Internaţional al Şcolilor de Teatru (FIST). În primele momente discuţiile dintre studenţi se mută din română în rusă, din italiană în engleză şi aşa rămâne. ”La fiecare 5 ani, actorul are nevoie să se întoarcă la şcoală, să scape de clişee”, spune artistul.

”Stanislavski a spus asta. Nu e o problemă a situaţiei teatrului de azi ca sistem, ci o problemă care priveşte persoana. Dacă o persoană simte nevoia să revină şi să îşi cureţe interpretarea de clişee, de expresii pe care le-a adoptat de-a lungul anilor. De asta ţine logica lui Stanislavski şi acesta este unul dintre motivele pentru care a fost creat Actors Studio în 1947. Unul dintre motive, printre altele, a fost să aibă actorii un spaţiu alături de alte persoane aflate la acelaşi nivel unde să poată încerca diferite lucruri care să le înbunătăţească tehnica, să se simtă provocaţi cu texte care nu sunt neapărat folosite în teatru dar care păstrează instrumentele deschise şi în continuă dezvoltare. Asta spunea Stanislavski. E greu să găseşti o organizaţie care să facă asta. De aceea Studioul a rămas ceva singular. E nevoie de o organizaţie, de anumite reguli, orgoliile nu trebuie să intervină, cine să conducă şi aşa mai departe. Nimeni nu plăteşte ca să ajungă membru. E foarte greu să ajungi să faci parte din Actors Studio. Dar din momentul în care ajungi să participi este vorba numai despre talent. Dar este nevoie de asta. Sau, în acest sens, actorul trebuie să caute ateliere. Peste tot în lume, la festivaluri sau unde sunt organizate, actorul are nevoie să meargă şi să ia loc pe scaunul cu «nu ştiu». Numai aşezându-te pe scaunul cu «nu ştiu» poţi fi deschis pentru lucrurile pe care le ai de învăţat. Când intri în clasă cu ideea că ştii tot, mai bine nu intri, pentru că devii o piedică”, a explicat Manolikakis pentru MEDIAFAX.

După exact 10 minute sesiunea a început cu o serie de întrebări legate de exerciţiile din primele două zile de atelier. ”Nimic nu e chiar adevărat pe scenă. E real dar nu e chiar adevărat”, spune Andreas Manolikakis atunci când este întrebat în ce fel un exerciţiu pe care îl faci în calitate de actor poate să fie privit ca redând adevărul într-o scenă: ”Pe scenă tu creezi starea. Tu creezi starea, tu creezi râsul, tu creezi plânsul. E invers decât în viaţă, unde toate lucrurile acestea vin la tine şi... succes!”, arată profesorul.

”Pentru mine despre asta este vorba. Toţi cei care predăm ar trebui să ne acordăm şansa de a intra în legătură cu diferite culturi, diferite vârste, diferite contexte, pentru că şi eu învăţ o dată cu ei. Profesorul învaţă în acelaşi timp cu studenţii. Dacă e un profesor bun. Acesta e oxigenul pe care îl folosesc. La New York conduc şcoala de teatru. Vin studenţi din toată lumea. Dar, să vin în România, în martie am mers în Paris, înainte să vin la Bucureşti am fost la Sibiu, mă întorc în Grecia să lucrez - e ceva ce trebuie să fac. Aşa ne păstrăm tinereţea modului de predare. Întâlneşti oameni diferiţi, foarte inteligenţi. E provocator. Din experienţa mea pot să spun că nu naţionalitatea defineşte ceva. Sigur, se spune că unii sunt mai temperamentali, că alţii reacţionează într-un fel anume... dar acestea sunt lucruri banale. Din experienţa mea nu contează de unde este cineva, din Coreea, Japonia, Grecia, Franţa, Brazilia, Rusia, România, dacă are o pregătire corectă, talent, nu poate să fie inferior altei persoane din altă ţară. Am văzut la cursurile mele din New York, din Grecia, din România, persoane care se exprimă pe scenă. Atunci când înţeleg la ce trebuie să lucreze la ei înşişişi şi cum trebuie să abordeze materialul pe care îl au în faţă, nu există nimic pentru aceste persoane, indiferent ce naţionalitate sunt, care să fie mai prejos decât cei mai buni actori americani sau decât marii actori de oriunde din lume. Dar, pentru că e o metodă, e Actors Studio, spui Marlon Brando, spui Pacino... Nu are nimic de-a face. Am văzut actori din Coreea, să spunem, care joacă într-o scenă şi îţi aruncă sala în aer. Din experienţa mea, talentul, dorinţa de a lucra din greu, nu contează de unde eşti, te aduce la acelaşi nivel”, spune Andreas Manolikakis, pentru MEDIAFAX.

”Asta e profesia ta, să poţi repeta în fiecare zi ceva ce ai pregătit”, spune Manolikakis.

”Emoţia reală e plăcerea sau neplăcerea creaţiei. Restul e meseria ta”, explică omul de teatru.

Studenţii par contrariaţi cel mai tare de afirmaţiile potrivit cărora actorul are nevoie să nu-i spună partenerului său ce să facă. ”Din momentul în care îi spui partenerului tău ce să facă sau cum să procedeze, omori posibilitatea de a crea ceva real”, remarcă Manolikakis.

”Din păcate, cei mai mulţi regizori spun de la prima lectură când să plângi, când să râzi”, spune omul de teatru care se apropie din câţiva paşi de fiecare student care îi adresează o întrebare şi răspunde vorbind direct curiozităţii studentului, continuând foarte rar să vorbească altora, doar pentru a se întoarce repede spre cel care a întrebat până îşi termină fiecare răspuns.

De fiecare dată, profesorul îşi ilustrează răspunsurile cu exemple, fie din viaţa de zi cu zi, ori cu referinţe la filme şi teoreticieni de teatru moderni, contemporani dar şi antici, de la Robin Williams ori Eugen Ionesco până la Quintilian.

”La nivel internaţional sunt cam aceleaşi probleme pentru actori. Fiecare persoană are o abordare diferită. Sunt persoane care rezistă, persoane dispuse să lucreze mai mult decât e nevoie, alţii tind să fie mai afectaţi. Din păcate, pregătirea greşită are loc peste tot în lume. Şi asta seamănă. Când actorii pot să intre în legătură cu un alt tip de pregătire se deschid, simt că este vorba despre o lume diferită şi pot să controleze lucrurile care se nasc”, arată Manolikakis pentru MEDIAFAX.

După o oră de răspunsuri la întrebări, începe şi lucrul cu textele împărţite studenţilor cu o lectură cât mai simplă. La început profesorul îi ascultă plimbându-se cu paşi scurţi prin sală privind foarte rar spre cei doi tineri. Se opreşte în dreptul unei coloane şi aşteaptă ultimele replici şi completările oferite de studenta care citeşte secvenţele descriptive. Zâmbeşte când studenţii încheie lectura cu un oftat afectuos. Textul e reluat replică după replică, însoţit de explicaţii legate de natura fiecărei afirmaţii din text şi sensul din spatele fiecărui cuvânt.

”Nu folosiţi metafore, nu o să vă ajute”, le spune omul de teatru studenţilor când o participantă încearcă să explice unul dintre elementele din text cu o interpretare în sens figurat. E rândul participanţilor la discuţii să ofere propriile răspunsuri la întrebările profesorului. Pornind de la un element din text, trei perechi de studenţi sunt chemaţi pe rând să parcurgă spaţiul atelierului cu ochii închişi, apoi sunt invitaţi să introducă, pe rând, alte elemente în mersul prin spaţiu, fără să vadă ce au făcut colegii lor şi felul în care se sprijină pe scenă unul pe celălalt devine legătura ”mai puternică decât sărutul, mai puternică decât sexul, mai puternică decât ce poate descrie cineva”, le explică profesorul.

Ultima parte a întâlnirii constă în exerciţii pentru care profesorul permite doar prezenţa celor care participă activ.

“Aceste trei zile pe care le-am petrecut la FIST te fac să te simţi împlinit. Este al 25-lea an la rând în care o să ţin un atelier la Atena şi e un atelier mare, cu 7 ore pe zi timp de 17 zile. De când am început să merg la Sibiu… le povestesc mereu ce am văzut în România. După ce am venit la Bucureşti am ce să le povestesc mult timp”, a mărturisit Manolikakis pentru MEDIAFAX.

Andreas Manolikakis este Directorul Actors Studio Drama School, New York, regizor, actor, profesor şi director al Departamentului de Regie din cadrul Actors Studio Drama School. Şi-a desfăşurat cariera artistică atât în Europa, cât şi în Statele Unite, unele dintre cele mai cunoscute montări ale sale fiind „Porte Close” de N. Darmon (Teatrul Naţional din Parisul de Est) şi „Electra” de Sofocle (Actors Studio). În 1983 a fondat New Hellenic Stage of New York, unde a jucat şi regizat nenumărate producţii aparţinând dramaturgiei greceşti şi internaţionale. Printre rolurile care l-au făcut remarcat, realizate pe Broadway, se numără: Nikos în „Breaking the Code” de Hugh Whitemore şi rolul principal în filmul „Ice House”.

De-a lungul timpului, a susţinut workshopuri pe diferite tematici legate de arta actorului şi arta regizorului în New York, Berlin, Atena, Paris, dar şi la Sibiu, fiind invitat în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru. A tradus şi a publicat „Lecţiile de regie ale lui Vahtangov” de Nikolai Gorchakov, devenit unul dintre textele fundamentele pentru şcoala de regie din Atena. Este autorul serialului de televiziune „The Classmates”, produs de Televiziunea Naţională a Greciei ET3.

Andreas Manolikakis a susţinut în perioada 3 – 5 iulie, la ARCUB (Sala Arcelor), un Master Class adresat tuturor participanţilor în cadrul Festivalului Internaţional al Şcolilor de Teatru (FIST), ediţia 2019. Pe parcursul acestor întâlniri, el a prezentat principiile metodei de lucru a lui Stanislavski, a dezvoltat exerciţii senzoriale şi a propus analize asupra pieselor clasice şi contemporane.

Cea de-a VI-a ediţie a Festivalului Internaţional al Şcolilor de Teatru se desfăşoară la Bucureşti, în perioada 1 - 7 iulie, sub motto-ul "Emotion in motion. Lumea se mişcă prin emoţie". Managerul şi selecţionerul Catinca Maria Nistor a invitat să participe 11 renumite facultăţi de teatru şi artă dramatică, şase din ţară şi cinci din străinătate. Spectacolele au loc în sălile de la Teatrul Bulandra şi Teatrul Metropolis, iar intrarea pentru toţi spectatorii este liberă, în limita locurilor disponibile. Mai multe detalii despre eveniment, program, şcoli şi spectacole pot fi găsite pe www.arcub.ro, www.fistromania.ro şi pe pagina de Facebook a festivalului.