INTERVIU: Arhitectul Oana Bogdan, expert UNESCO, zguduie aroganţa unora ca Trump şi Dragnea

Cum explică unui Trump ce este Patrimoniul

Cultura şi, implicit, Patrimoniul Cultural, îl intrereseaza pe un Trump în măsura în care reflectă statutul lui de om bogat. I-aş spune uite aşa:

Dear Mr. President,

Patrimoniul? “It’s like a fuckin’ fairytale or something!” N-aţi văzut filmul ăla cu Collin Farrell, “In Bruges”, cu canale şi clădiri vechi? "Fuckin’ Bruges"? Cam tot ce-aţi văzut în film este patrimoniu cultural. Nu, nu sunt bunuri de patrimoniu, aşa cum sunt turnurile Trump, ci de patrimoniu cultural, adică bunuri spirituale şi culturale care aparţin omenirii întregi, moştenire de la strămoşii noştri. “How's a fairytale town not somebody's fucking thing?” Fiecare din cei 5,5 milioane de turişti care vin anual în Bruges să vadă minunăţia asta de patrimoniu cultural cheltuieşte 41 de dolari pe zi. Apoi sunt locurile de muncă create pentru valorificarea patrimoniului cultural. Contribuţia la PIB a patrimoniului cultural nu e uşor de calculat, pentru că există multe venituri indirecte, dar Bruges şi-a făcut socotelile şi investeşte 20% din bugetul anual în cultură şi turism, cam 54 milioane de dolari. To make money you gotta spend money. Smart, no? Make America Great again!

All the best,

Un fost secretar de stat de la Ministerul Culturii din România

Dar unui Dragnea?

Un Dragnea confundă Patrimoniul Cultural cu propriul buzunar şi atunci îi este imposibil să vadă mai departe de propriile sale interese. Sper să mă înşel, aşa că încerc să-i explic.

Domnule Preşedinte,

Patrimoniul inseamnă atât bunuri publice, adică cele care aparţin întregului popor şi sunt administrate de către stat, cât şi bunuri personale moştenite prin lege de la părinti. În schimb, Patrimoniul Cultural înseamnă bunuri spirituale şi culturale care aparţin întregului popor, fiind transmise de la strămosi. Este moştenirea noastră culturală: monumente istorice, tablouri, sculpturi şi situri arheologice, şi toate zonele de creativitate umană cum ar fi dansul, fotografia, filmul, cărtile, meşteşugurile, tradiţiile şi obiceiurile. Ne ajută pe toţi dacă e ingrijită şi ne afectează pe toţi dacă se pierde. Nu putem discuta despre identitate naţională fără să discutăm despre Patrimoniul Cultural. Puteţi scrie multe cărti despre asta...Această moştenire culturală vorbeşte despre viitor, nu despre trecut - este identitatea României şi o resursăa, un motor al dezvoltării. Dreptul la Patrimoniu Cultural este parte din discursul politic în alte ţări! Vă reamintesc că, în România, protejarea patrimoniului cultural naţional este chiar obiectiv al intereselor de securitate naţională şi angajează responsabilitatea Statului, aşa cum decurge ea din Constituţie. Indrăzniţi să credeţi în România!

Dacă tot v-am prins, ajutaţi-ne prin ordonanţă (nu glumesc, parol) să înlocuim termenul patrimoniu (Trump i-ar zice heritage), cu termenul moştenire (inheritance), să înţeleagă tot românul că moştenirea culturală cuprinde totul: oamenii, amintirile, locurile şi obiectele - totul împreună, greu de separat. Ştiaţi că berea belgiană a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO şi că oraşul Bruges este alimentat cu bere printr-o conductă, limitându-se astfel accesul camioanelor în centrul istoric UNESCO al oraşului? Separaţi-le, dacă puteţi! Asta da, valorificare a moştenirii culturale!

Numai bine,

Un expert UNESCO al oraşului Bruges

După pâine, bere, săpun, a câta preocupare este Patrimoniul pentru un român

Este adevărat că deseori Patrimoniul este considerat o problemă de lux şi că e greu să stai să apreciezi valorile când ai burta goală. Politica actuală trebuie să ţină cont de amândouă aspectele! Pe de altă parte berea şi săpunul şi pâinea, precum sarmaua şi palinca, sunt parte din Patrimoniu. Patrimoniul nu este legat doar de lucruri complicate sau intangibile, ci este parte din viaţa cotidiană. Trăim în Patrimoniu - trebuie doar să înţelegem că a-l proteja este simplu! Şi firesc! E treaba tuturor. Nici nu trebuie să fie o preocupare. Ar trebui să meargă totul de la sine - într-o lume decentă protecţia moştenirii culturale e inutilă, pentru că într-o astfel de lume ne identificăm cu ea zi de zi. Atunci când vorbim despre Patrimoniul cultural, românesc, practic vorbim despre noi înşine, ne răspundem la întrebarea "Cine sunt eu?".

Deşi vorbesc despre românitatea lor, politicienii uită relaţia lor cu istoria

Din cauza filmelor lui Sergiu Nicolaescu, cu care au crescut două generaţii. Nu o uită, dar o folosesc doar punctual şi doar segmentar, manipulator. Astfel, într-o ţara unde moştenirea culturală este bine conturată, politicienii care se abat de la valorile naţionale ar fi pedepsiţi de popor, care s-ar revolta.

Urgent de salvat în România este România

România cu totul. Trebuie să-i salvezi pe oameni de ei înşişi, dacă vrei să salvezi moştenirea culturală. Trebuie salvaţi îngrijitorii moştenirii culturale. E de salvat încrederea în micile fapte, care continuă să apară de peste tot. E de salvat ideea despre reparaţie. În cazul moştenirii culturale în România, când se strică ceva vechi, pare iremediabil. Ca şi când faci pană la o roată şi schimbi toată maşină că nu mai merită vulcanizarea. Salvarea vine din schimbarea profundă a mentalităţilor, în direcţia conservării durabile a moştenirii culturale. Dacă se reuşeşte asta, cred că se elimină discuţiile despre urgenţă. În paralel, trebuie creat cadrul normativ şi financiar pentru ca urgenţele să poată fi rezolvate de comunitate. Având probleme cu cadrul general, după mult efort investit în rezolvarea unei urgenţe, la scurt timp urgenţa revine, în altă parte.

Ce sens au revoltele de acum pentru Patrimoniu?

Moştenirea culturală este şi ea ameninţată de corupţie. Să ne amintim, spre exemplu, de nenumăratele scandaluri generate de demolarea monumentelor istorice din interese imobiliare. Dar mai e ceva: în ultimii ani au fost salvate aproape in extremis obiective de patrimoniu tot prin proteste. Sighişoara şi Roşia Montană sunt două exemple. Protestele de acum îşi au germenii în acel nucleu protestatar. Au fost zorii societăţii civile. De aceea este mai multă speranţă. Cu cei de acum din stradă, moştenirea culturală are mai multe şanse de salvare. Atât în Bucureşti, cât şi în Timişoara, pe cel puţin două pancarte scria "Să vină galeriile de artă". Foarte faină conexiune între cei care au chemat galeriile de fotbal şi cultura ca fundament al simţului civic.

Cine este Oana Bogdan

Oana Bogdan a terminat facultatea de arhitectură în România, la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu", şi în Belgia, la Universitatea Anvers. Şi-a continuat activitatea academică în Belgia, unde a predat arhitectură şi urbanism la Universitatea KU Leuven vreme de şapte ani, timp în care a dezvoltat împreunăa cu studenţii belgieni şi internaţionali proiecte strategice de arhitectură şi urbanism la Bucureşti.

Oana Bogdan a fost membră a Comisiei Regale pentru Monumente şi Peisaje a Regiunii Flandra, a Comisiei de Experţi pentru Arhitectură şi Design în cadrul Guvernului Comunităţii Flamande din Belgia, şi a numeroase jurii ale premiilor culturale si ale concursurilor de arhitectură si urbanism naţionale şi internaţionale. În anul 2015 a absolvit Masterul Executiv în Administrarea Afacerilor (EMBA) la Vlerick Business School din Bruxelles şi a devenit membra comisiei de experţi UNESCO a oraşului Bruges din Belgia.

În 2007 a fondat biroul de arhitectură şi urbanism BOGDAN & VAN BROECK cu sediul la Bruxelles, birou premiat cu Medalia Bienalei de Arhitectură BAB 2010 şi Medalia Preşedintelui Uniunii Arhitecţilor din România BAB 2010, şi nominalizat la două ediţii ale Premiului European Mies van der Rohe. Din poziţia de co-fondator al acestui birou este activă în dezbaterea despre rolul arhitectului în raport cu facerea şi folosirea spaţiului public şi pledează în favoarea unei perspective inovatoare a organizării şi reciclării patrimoniului construit. Oana Bogdan a fost Secretar de Stat la Ministerul Culturii.

Citeşte şi: Cum deosebeşti adevărul de fals. TOPUL presei de calitate

Citeşte şi: Ordonaţa 13 – o cronologie care nu a ajuns la Academie

Citeşte şi: Bugetul Ministerului Culturii, votat pozitiv de Comisia parlamentară

Citeşte şi: Scrisoare către generaţia care crede că totul i se cuvine. Semnează Decanul de la Litere Bucureşti