INTERVIU | Autorul britanic Peter Bunzl: Scriu împotriva clişeelor din cărţile pentru copii

Peter Bunzl este un scriitor de literatură pentru copii londonez, autorul volumului "Inima cu cheiţă", publicat în România la editura Corint Junior.

"Inimă cu cheiţă" - sau "Cogheart", titlul ediţiei originale în limba engleză - este primul volum al unei trilogii care se bucură de un remarcabil succes peste tot în lume, s-a aflat pe lista scurtă a numeroase premii literare, câştigând, între altele, Awesome Book Award 2018, potrivit editorilor.

Aflat în România pentru a-şi lansa cartea, Peter Bunzl a acordat un interviu agenţiei de presă MEDIAFAX, pe care îl prezentăm mai jos:

Reporter: Cum au fost întâlnirile cu micii cititori din România?

Peter Bunzl: A fost distractiv. Am găsit cititori plini de pasiune pentru povestea din carte. Ieri m-am întâlnit cu o parte dintre ei într-o şcoală din Bucureşti. Alţii au venit la întâlnirea de la British Council, unde au ajuns în jur de 30 de copii invitaţi special pentru discuţii. Drumul în România a fost prima călătorie în străinătate pentru a prezenta cartea. Cred că sunt multe lucruri care seamănă cu ce eram obişnuit din întâlnirile pe care le-am avut în Marea Britanie. Vezi desenele copiilor expuse în clasă. Aici m-am întâlnit cu elevii la ora lor de engleză, care sigur că este altfel decât în Marea Britanie. Unii dintre ei deja ştiau cartea.

Reporter: Întrebările copiilor sunt diferite la aceste întâlniri?

Peter Bunzl: Nu, sunt destul de asemănătoare. Vor să ştie lucruri despre familia mea, dacă am animale de companie, cu ce echipă de fotbal ţin... Vor să ştie ce m-a inspirat să creez un personaj sau altul. Editorii de la Corint mi-au spus că, în limba română, au avut probleme să traducă lucrurile legate de vulpea din poveste. În română, "vulpe" este un substantiv feminin, iar personajul meu este un băiat. Până la urmă au reuşit să nu schimbe nimic.

Reporter: Cât de important este faptul că în povestea pe care aţi scris-o fata este cea curajoasă, iar băiatul este timid?

Peter Bunzl: Cred că m-a influenţat un pic romanul "Luminile Nordului/ Northern Lights", de Philp Pullman. Este acolo un personaj, Lyra, care are un "dæmon" magic, care este un băiat. Şi Lily, personajul meu, are vulpea mecanică, care este băiat. Am vrut să rămână aşa. Prietenul ei este mai timid şi destul de reţinut. Am vrut să fie aşa şi povestea să se construiască în jurul unor secrete pe care le descoperă ea în legătură cu familia ei. Am ţinut şi să fie o fată din epoca victoriană care spune ce gândeşte. Poate şi pentru că fata seamănă un pic cu sora mea. Aşa am crescut. Ea a fost mereu mai încrezătoare, eu sunt ceva mai timid. Aşa că seamănă cu noi. Doar personajele, nu şi lucrurile groaznice care li se întâmplă. Am vrut să fie ea eroul şi pentru că nu sunt multe cărţi pentru copii care au personaje principale feminine ce sunt gata să pornească într-o aventură. Într-un fel, scriu împotriva clişeelor tradiţionale din cărţile pentru copii.

Reporter: Ştiu că obişnuiţi să colecţionaţi obiecte care apar în poveştile pe care le scrieţi. Care a fost primul obiect pe care l-aţi găsit din "Inima cu cheiţă"?

Peter Bunzl: Am cumpărat o cutie cum sunt cele de la trusele pentru cusut victoriene, pentru că, în povestea mea, Lily şi Robert găsesc această cutie încuiată despre care ei cred că ar conţine invenţia secretă a tatălui lui Lily. Acesta a fost unul dintre primele obiecte pe care le-am adunat. Apoi, prietenii mei mi-au adus un ceas de buzunar care era făcut în stilul unui ceas din epoca victoriană. Tatăl lui Robert este ceasornicar. Am primit şi multe vulpi din diferite materiale. Am mai găsit într-un magazin o fosilă cu o cochilie înăuntru, iar mama lui Lily îi dă fiicei sale ceva de acest fel.

Influenţe

Reporter: Cum v-a influenţat casa în care aţi crescut la Londra?

Peter Bunzl: Era o casă victoriană destul de mare. Avea trei dormitoare. Undeva în spate avea nişte scări secrete, ascunse de o uşă. Puteam să urcăm în pod şi ne era frică să mergem acolo când eram copii. Ne gândeam că este un leu în pod. Şi la subsol erau mai multe camere. Trebuia să luăm lucruri din pivniţă şi eram destul de speriaţi.

Reporter: Tatăl dumneavoastră avea un magazin de antichităţi, iar mama realiza costumele pentru emisiuni TV. Ce rol au jucat aceste lucruri în formarea dumneavoastră ca scriitor pentru copii?

Peter Bunzl: Amândouă aceste aspecte mi-au dat alte lucruri de făcut cu ceea ce îmi inspira casa. Tata mai aducea de la magazin tot felul de obiecte. Uneori era vorba de cufere de zestre în care ne ascundeam sau pendule pe care le foloseam când ne jucam în casă. Când eram mic, mama m-a luat pe platoul de filmare, unde am văzut cum se lucra pentru serialul "Postman Pat", care era destul de cunoscut în Marea Britanie în acel moment. Toate păpuşile erau pe platoul de filmare, iar regizorul a pus o bucată de film într-un aparat de proiecţie şi m-a captivat.

Reporter: Cum credeţi că v-a apropiat de copiii din ziua de azi faptul că aţi descoperit peliculele de animaţie, în copilărie, pe platourile de filmare ?

Peter Bunzl: Mulţi copii spun că le place cartea mea pentru că recunosc un ritm şi imagini aşa cum s-au obişnuit să le trăiască într-un film. Şi eu concept scenele ca pe nişte cadre cu o anumită succesiune, mă gândesc la ce se poate imagina în termeni vizuali. Cred că vine din formarea mea legată de film şi editare video. Am vrut să ai senzaţia că vezi un film atunci când citeşti cartea. Cred că povestea pe care o spun este ceva mai alertă decât sunt de obicei operele literare.

Reporter: Ce v-a făcut să vă concentraţi asupra scrisului pentru copii?

Peter Bunzl: Am scris mereu poveşti. Încă din copilărie scriam pentru părinţi, scriam poveşti despre sora mea, apoi am renunţat pentru o vreme şi am scris pentru film. De la scenarii pentru copii. De fapt, prima formă pe care a avut-o "Inima cu cheiţă" a fost aceea de scenariu pentru un film de animaţie. Apoi m-am apucat să o scriu ca pe un roman doar ca să văd cum sună. Şi mi-a plăcut mai mult.

Peter Bunzl a crescut într-un cartier din sudul Londrei, într-o casă construită în epoca victoriană, alături de sora sa, de tatăl său, negustor de antichităţi, şi de mama sa, artistă. Şi alături de trei pisici şi de doi câini. Este creator de filme de animaţie, două dintre creaţiile sale, "Yoko! Jakamoko! Toto!" şi "The Secret Show" fiind câştigătoare ale premiilor BAFTA, scriitor şi regizor de film.