INTERVIU: Claude Lelouch: Cinematografia este aerul pe care îl respir

Lelouch a mai spus că lungmetrajul "Ces amours la" - care conţine secvenţe din fiecare dintre cele 42 de filme pe care le-a realizat de-a lungul timpului - este un omagiu adus cinematografiei. De asemenea, acesta a spus că fiecare film al lui este realizat ca şi cum ar fi prima şi ultima peliculă din cariera sa.

Legendă vie a cinematografiei franceze şi mondiale, Claude Lelouch a fost premiat cu Palme d'Or şi distins cu două premii Oscar pentru filmul "Un bărbat şi o femeie/ Un homme et une femme", care îi are ca protagonişti pe Anouk Aimée şi Jean-Louis Trintignant.

De-a lungul unei cariere impresionante, celebrul regizor a colaborat cu Yves Montand, Lino Ventura, Annie Girardot, Jean-Paul Belmondo, Fanny Ardant, Jeremy Irons, Claudia Cardinale, Anne Parillaud şi multe alte nume mari ale cinematografiei mondiale.

Claude Lelouch a început să lucreze la proiectul "Ces amours la" în urmă cu 40 de ani, filmând secvenţe pentru peliculă la toate lungmetrajele pe care le-a făcut în această perioadă.

Actriţa Audrey Dana va juca rolul principal în acest film - povestea vieţii unei femei (Ilva) care îşi aminteşte, prin flashbackuri, de cei doi francezi, doi americani şi un neamţ pe care i-a iubit. Rolul unuia dintre foştii iubiţi ai femeii va fi jucat de cântăreţul francez Raphael, care îşi face astfel debutul în cinema. Dominique Pinon, Anouk Aimee, Judith Magre, Christine Citti, Jacky Ido şi Salome Lelouch sunt doar o parte dintre numele care vor apărea pe afişul filmului. În film apar atât artişti reprezentativi pentru cinematografia actuală, cât şi actori care nu mai sunt în viaţă.

Prezentăm integral interviul acordat MEDIAFAX de regizorul Claude Lelouch:

Reporter: De ce aţi avut nevoie de 40 de ani pentru a face filmul "Ces amours la"?

Claude Lelouch: Am început să lucrez la filmul acesta cu peste 40 de ani în urmă. Eu de 50 de ani fac filme. Acum 40 de ani am avut primele idei legate de acest proiect. De atunci am lucrat pentru povestea asta, conştient sau inconştient, sperând să realizez filmul acesta într-o zi. Am vrut aşa de mult să fac acest film încât, timp de 40 de ani, în timpul tuturor filmărilor pentru producţiile mele (am avut şansa să fac 42 de filme), aveam o zi sau două în care filmam special pentru acest proiect. Acesta este un film a cărui acţiune începe în 1900 şi durează până în zilele noastre. Am filmat în anii ‚'60, '80, '90 şi în prezent secvenţe care ar putea intra în acest film. Şi iată că s-a produs miracolul şi, în sfârşit, fac acest film. Deci acesta este un scenariu care a evoluat cu timpul. Acesta este un film în care o să încerc să pun tot ce iubesc şi tot ceea ce detest.

Rep.: Deci când scrieţi scenariul nu îl scrieţi dintr-o dată, ci reveniţi asupra lui?

C.L.: Nu, nu scriu scenariul dintr-o dată. Scenariul este o fiinţă vie, ca un individ. Într-o zi are şase luni, începe să mergă etc... Apoi îmbătrâneşte… Vreau să spun că scenariul nu este o carte, este o fiinţă vie, poţi oricând să îl modifici. Această fiinţă vie se hrăneşte mereu cu idei noi, cu ceea ce se întâmplă pe platou. În toţi anii aceştia, am rescris scenariul. Este o fiinţă vie. Trăiesc cu scenariul meu aşa cum trăiesc cu cineva. Cineva care îmi spune tot felul de lucruri, cineva cu care am un dialog. Este ceva care evoluează constant. Pot, de asemenea, să lucrez asupra scenariului chiar şi când filmul va fi în etapa de montaj. Am încercat să fac acest film mânat de o obsesie. Sunt în filmul acesta toate obsesiile mele. În filmul acesta vorbesc despre viaţă, despre iubire şi despre moarte, despre muzică, despre cinema, despre timpul care trece, despre toate lucrurile care m-au făcut, toată viaţa, să mă trezesc la ora 5 dimineaţa.

Rep.: Cum v-aţi păstrat, totuşi, interesul pentru proiect?

C.L.: Este un proiect pe care l-am dezvoltat în paralel cu alte proiecte. Totul s-a desfăşurat natural, pentru că acesta este un film despre viaţă, deci viaţa are de-a face cu toate genurile de poveşti. Dumneavoastră aveţi o poveste, eu am o poveste. Viaţa se ocupă şi de povestea dumneavoastră şi de a mea. Viaţa este un personaj care face parte din poveştile tuturor oamenilor din lume. Am filmat viaţa în aceşti 40 de ani, pentru ca ea să revină, acum, în vieţile personajelor. Azi filmez personaje, iar timp de 40 de ani am filmat viaţa. Este o viaţă care se amestecă în povestea oamenilor. Eu nu pot face tot ce îmi doresc. Viaţa este mai puternică decât mine şi decât dumneavoastră. Viaţa este, probabil, un aliat şi un duşman. Poate fi de acord cu ceea ce alegeţi să faceţi sau poate să nu fie de acord. Acest prieten şi duşman, pe care am încercat să… nu îl domin, pentru că nu poţi domina viaţa. Oricum, iubesc viaţa. Iubesc viaţa şi ea mă iubeşte, aşa că am o relaţie prietenească cu ea.

Rep.: "Ces amours la" conţine imagini din peste 40 de filme, realizate în diferite perioade. Cum veţi face să existe o coerenţă în această peliculă?

C.L.: Filmul spune cele cinci poveşti de dragoste din viaţa unei femei. Începe în 1913 şi se termină în zilele noastre. Deci perioada esenţială este între 1940 şi 1960. Există un prolog a cărui acţiune are loc între 1900 şi Primul Război Mondial şi apoi un epilog, care are loc azi. Prologul are ca personaje pe părinţii eroului, iar epilogul, pe copiii eroului. Acesta este firul roşu care stârneşte interesul publicului, este vorba de părinţi şi copii.

Rep.: Aţi spus că una dintre ideile filmului v-a venit după ce aţi citit, în Tora, că avem dreptul la cinci mari iubiri în viaţa noastră. Care ar fi cele cinci mari iubiri ale dumneavoastră? Una ar fi cinematografia…

C.L.: Da, aveţi dreptate. Ar fi cinematografia, muzica, copiii, iubirea, bineînţeles, şi viaţa.

Rep.: Filmul dumneavoastră este, putem spune, o declaraţie de iubire făcută cinematografiei?

C.L.: Nu este o declaraţie de iubire, este un omagiu. Un omagiu pe care îl aduc cinematografiei, muzicii, vieţii, iubirii şi morţii… Pentru că şi moartea este foarte importantă în viaţă. Este un element foarte important şi este omniprezentă în filmele mele. Fără ea, viaţa nu ar avea sens. Forţa vieţii este că este limitată. Este un omagiu adus anilor pe care i-am trăit….Am avut şansa de a trăi înainte de război, în timpul războiului şi după război. Şi, în plus, toate poveştile din film sunt poveşti adevărate. Cele cinci poveşti de iubire din film sunt adevărate. Singurul lucru care nu este adevărat e că poveştile acestea sunt trăite de o singură persoană, dar din cele cinci poveşti de iubire ar fi putut fi făcute cinci filme diferite.

Rep.: Într-un fel, "Ces amours la" conţine toate filmele pe care le-aţi realizat până acum. Nu v-a fost teamă că are aerul unul film ultim şi că va fi perceput în acest fel?

C.L.: Toată viaţa mi-am făcut filmele de parcă au fost primele şi ultimele filme. Toate. Când fac un film mă gândesc că ar putea fi ultimul. Vreau să păstrez entuziasmul primului film şi dorinţa de a realiza ultimul film. Nu sunt eu cel care va decide lucrurile astea, dar acesta ar putea fi ultimul film. Însă eu nu am de gând să mă opresc. Doresc să fac filme chiar dacă aş fi singurul care va merge să le vadă. Cred că voi face filme până în ultima secundă a vieţii, iar dacă publicul nu va mai vrea să vadă filmele, atunci le voi face pentru mine. Cinematografia este aerul pe care îl respir.

Rep.: Sunteţi şi producător. Acest statut vă face să vedeţi cu alţi ochi munca unui regizor şi procesul de creare a unui film?

C.L.: Pentru mine, regizorul are întotdeauna dreptate. Producătorul este sclavul regizorului. Întotdeauna l-am obligat pe producătorul meu să se supună capriciilor mele. Deci, pentru mine, producătorul este în minoritate. Totuşi, într-o lume cu nevoi reale, încerc să fac filme care să se înscrie în resursele posibile. Încerc să fac filme care să nu fie foarte scumpe. Filmele mele nu au un buget american. Dacă am putut face 42 de filme, acest lucru s-a întâmplat pentru că am acceptat mereu constrângerile financiare. Dar constrângerile solicită mereu imaginaţia. Iubesc constrângerile. Când ai constrângeri, eşti forţat să ai şi imaginaţie. Când nu ai bani, trebuie neapărat să ai imaginaţie.

Rep.: În filmul dumneavoastră joacă şi un cântăreţ francez celebru, Raphael. Este debutul său în film. Cum l-aţi ales?

C.L.: Îmi place foarte mult acest cântăreţ. Cred că este reprezentativ pentru generaţia actuală. Cred că simbolizează tineretul de azi. Se aseamănă foarte mult cu tinerii cu care mă întâlnesc şi care mă interesează ca persoane. Simbolizează o generaţie a internetului, a telefoanelor mobile, cu o disperare fascinantă. Cred că vremurile de azi sunt foarte dificile pentru tinerii de azi. Ştacheta este foarte ridicată azi. Nu mai este loc pentru persoanele care fac lucruri mediocre. Azi este o epocă în care se doreşte calitatea. Nu poţi ascunde un film prost, nu poţi ascunde o carte proastă. Cu internetul… dacă un film este bun, acest lucru nu mai este decis de critici, ci de public. Acelaşi lucru se poate aplica şi în cazul unei cărţi şi în cazul unui restaurant. Publicul are posibilitatea de a se exprima. Publicul este cel mai rău critic. Azi trăim o epocă în care calitatea este esenţială. Înainte puteai scrie o carte proastă, puteai face un film prost. Azi suntem condamnaţi la succes. Această epocă este foarte grea, pentru că, dacă îţi ratezi prima carte, primul film sau primul tablou, va fi mai greu să creezi a doua operă. Înainte, artiştii aveau mai multe şanse, pentru că îşi puteau ascunde greşelile. Azi nu ne putem ascunde greşelile.

Rep.: În "Ces amours la" sunt şi actori români. Cum i-aţi ales?

C.L.: Am făcut un casting. M-am întâlnit cu ei aici. Am avut probe şi i-am ales pe cei mai buni. Cei mai buni pentru roluri, nu cei mai buni în general, ci pe cei care erau cei mai buni pentru ceea ce căutam eu.

"Ces amours là" este şi o poveste a iubirii pentru cinematografie, filmul urmărind evoluţia acestei arte: începutul peliculei are forma unui film mut alb/negru, peste care se suprapun, treptat, sunetul şi culorile. Muzica este unul dintre elementele principale ale "mărcii" Lelouch, lucru valabil şi pentru acest proiect. Prima melodie originală din film a fost compusă în urmă cu zeci de ani de legendarul Fracis Lai, vechi colaborator al regizorului şi câştigător al premiilor Oscar, Cesar, BAFTA şi Globul de Aur. Compozitorul care i-a continuat munca - Laurent Couson - îşi interpretează singur piesele în acest film, ca pianist.

Filmările pentru "Ces amours la", care au început în urmă cu o săptămână la Buftea, vor fi împărţite între Studiourile MediaPro şi Beaune - oraşul în care cineastul francez va înfiinţa o şcoală de cinema - şi vor dura aproximativ două luni. Producătorii şi-au propus să lanseze lungmetrajul în prima parte a anului viitor, astfel încât să poată participa cu acesta la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes.

Interviu realizat de Oana Ghita, oana.ghita@mediafax.ro.