Video INTERVIU - Dan Chişu: "Ursul" a ieşit o comedie mai spumoasă decât mi-am dorit eu iniţial

Dan Chişu a povestit în interviul acordat MEDIAFAX despre dificultăţile pe care le-a întâmpinat în realizarea filmului, de ce a amânat proiectul atât timp şi cum a ales cei mai buni actori pentru rolurile din filmul care iniţial trebuia să fie o comedie neagră.

De asemenea, Dan Chişu povesteşte în acelaşi interviu despre ce a învăţat, ca regizor, de la filmul său de debut, "WebSite Story".

Filmul "Ursul" de Dan Chişu este adus pe marile ecrane de Transilvania Film.

Prezentăm interviul acordat MEDIAFAX de Dan Chişu:

Reporter: Prima dată aţi vorbit despre "Ursul", eu ţin minte, când a venit Goran Bregovic la Eurovision (selecţia naţională din 2008, n.r.). Aţi spus că pregătiţi un film a cărui coloană sonoră va fi semnată de el. De ce a durat atât timp? Aţi mai făcut un film, filmul dumneavoastră de debut, între timp.

Dan Chişu: Da, "Ursul" a început cam atunci, eram în pregătire cu el. Vreau să ştiţi că un film de asemenea dificultate durează puţin mai mult în postproducţie. Şi am să vă răspund punctual. Să filmezi cu un animal e foarte dificil. Vă daţi seama că acel animal trebuia să aibă o calitate anume pentru care a fost ales. Nu era un urs care să fie obişnuit cu filmările. De aceea, el a avut de multe ori sârme, botniţă, iar toate aceste accesorii au fost scoase în postproducţie. Durează imens de mult ca fiecare fotogramă să fie curăţată. De exemplu, la bot, după ce s-a scos botniţa, s-a luat piele din alte părţi ale corpului (cu ajutorul unui program pe computer, n.r.), dar pielea care corespundea cu mărimea părului de pe botul ursului, şi iniţial trebuia să plecăm undeva în străinătate, dar până la urmă am reuşit cu nişte băieţi foarte destoinici de aici din România, de la DSG, care au făcut minuni. Dar vă daţi seama că numai această parte de postproducţie a durat 6-7 luni de zile. Trebuie să găseşti momentul în care să-ţi lansezi un film. El este gata de câteva luni bune, dar trebuia să găsim data în care să nu ne canibalizăm cu alte filme. Abia acuma a ieşit. Între timp, am făcut altceva, pentru că... timpul trece.

Reporter: L-aţi ales pe Goran Bregovic înainte de proiect?

Dan Chişu: El ştia dinainte, ştia dinainte proiectul, i-am povestit despre acest film. Cred că de zece ani de zile există acest proiect. De altfel, în 2008, a participat la un concurs de scenarii în Germania şi a primit premiul pentru cel mai bun scenariu în acea perioadă de la pitch-ul de la Cottbus din Germania. El, ca proiect, a durat foarte mult timp. Cam aşa se şi întâmplă. Eu, totuşi, nu mai făcusem niciun film de lungmetraj, nu mai scrisesem niciun scenariu de film şi este destul de greu să te arunci cu ghilimelele de rigoare şi cu scenariul şi cu regia şi cu o parte din producţie, dar important e că s-a concretizat. Filmul există, e pe ecrane şi în curând va pleca la nişte festivaluri din lume şi va avea viaţa lui.

Reporter: Şi cum a făcut muzica Goran Bregovic, adică a văzut bucăţi din film sau a făcut muzica pe poveste?

Dan Chişu: După ce am făcut primul montaj, am plecat la Belgrad, am stat două zile acolo, ne-am uitat la film. În trei săptămâni-o lună mi-a trimis primele trei piese, le-am potrivit ce le-am potrivit, după care am trimis un nou edit, pentru că filmul evolua şi el în edit. Am avut două - trei drumuri la Belgrad, o dată a venit el în ţară şi am tot schimbat. Coloana sonoră s-a născut exact cum povestea el în interviul pe care l-a dat el despre acest film. Filmul este ca un animal pe care îl hrăneşti cu muzică. Dacă o vrea, e a lui, dacă o refuză, înseamnă că trebuie să faci altceva. Deci am avut foarte multe variante. Eu i-am cerut în mod special drepturi şi pentru câteva piese care se potriveau foarte bine. Piesa folosită şi în alte filme, nu era un original score, este "Get the Money", pentru care am cerut drepturile şi am folosit-o doar în trailer. Am mai folosit câteva secvenţe sonore din "Carmen cu happy-end". Dar există piese compuse special pentru acest film: original score şi soundtrack-ul filmului.

Reporter: Povestea de unde a venit? Povestea din "Ursul"?

D.C.: Povestea Ursului sălăşluieşte în mine de undeva de prin anii '90 şi imediat după. Pentru că, de fapt, despre asta este vorba, este momentul în care, după Revoluţie, directorii de la toate instituţiile au fost schimbaţi. Şi, paradoxal, numai în ţările de Est, fost comuniste, circul, simbolul libertăţii, era o instituţie de stat. Paradoxal, accentuez. În nicio altă parte a lumii nu o să găseşti circul de stat din Munchen. Acolo sunt nişte artişti care au un circ. Ei sunt nomazi, sunt itineranţi, nu stau într-un loc. Au o reşedinţă undeva, dar circulă prin toată lumea. Ei bine, această stare, această situaţie m-a făcut să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă directorul circului ar fi schimbat. Şi bineînţeles că a venit un individ care se înţelege că a fost şi el participant la Revoluţie, care are energia şi dorinţa de a face rost de bani. Mai este vorba şi de faptul că a existat o cenzură în tot fenomenul artistic. Aceşti artişti de circ insinuează că şi ei au fost cenzuraţi, pentru că nu puteai să faci tot felul de numere. Până şi acolo exista o comisie de cenzură care se ducea să analizeze spectacolul de circ. Pentru că putea să fie pus stăpânul animalelor într-o postură neplăcută şi aşa mai departe. Ei bine, directorul ăsta vrea să facă bine cu orice preţ şi asta şi face, deşi oamenii aceia, care sunt total diferiţi de ceilalţi oameni, oamenii aceia sunt marcaţi de o foamete cumplită şi de o dorinţă de a face un spectacol în libertate extraordinară, că refuză să vândă ursul şi aşa începe povestea. Directorul fură ursul, fără ştirea lor, în dorinţa de a le face bine tuturor. Nu e un personaj negativ. El vrea să îi ajute pe oamenii ăştia. Vrea să-i ajute cu forţa.

Reporter: Şi personajele cum s-au născut? Aţi scris vreun personaj pentru un actor anume?

Dan Chişu: Cred că pentru Magda am scris. Pentru Magda Catone. Nu mă gândeam neapărat la Mihai Constantin, dar a fost cea mai bună aşezare în rol. De fapt, el are atât de multe drafturi încât, pe măsură ce îl modificam, mă tot gândeam. Normal că Spahiu a fost gândit, normal că Bleonţ a fost gândit. A mai fost şi Cosmin Seleşi, care e o mare surpriză pentru mine, a făcut un rol excepţional, iar Şerban Pavlu - ştiam că e un actor excepţional, dar nu mă aşteptam să fie atât de bun în melodramatismul său. El are acest personaj care până la urmă este nevoit să facă tot. El fură ursul, el îl şi salvează şi aşa mai departe. Poate filmul a fost făcut prea târziu. Poate ar fi fost mai bine să fie făcut mai aproape de momentul '90. În schimb, pe de altă parte, filmul a fost făcut în nişte condiţii extreme. Cu foarte puţin timp înainte de începerea filmărilor, după o negociere îndelungată, am primit de la Circul de Stat din Bucureşti o hârtie prin care suma pe care o cereau pentru zilele pe care le solicitasem noi la filmare depăşea orice aşteptare a producătorului. Am avut un moment de şoc. Nu ne aşteptam la acea sumă. Nu aveam cum să-i obligăm, sunt bugetari, nu sunt bugetari, e treaba lor. Pe mine cel mai tare mă deranjează că nu am fost anunţaţi mai devreme. Iar situaţia care a dus la o oarecare zdruncinare a continuităţii filmului a fost că a trebuit să construim un circ în două săptămâni, să adaptăm scenariul la un circ care are un cort, un chapiteau, nu o clădire şi am putut să facem acest lucru. Am pierdut un actor, nu a fost o nenorocire, ar fi fost bine să fi fost cu cel propus, nici n-are rost să vă spun despre cine e vorba. În schimb, nu am putut să schimbăm data sosirii ursului pe care îl antamasem cu luni de zile înainte. Venea din Cehia, veneau trei urşi cu paşapoarte speciale care trebuia să traverseze Europa. Mai puteam să luăm un urs din Rusia, dar acela intra într-o carantină de şase luni, pentru că Rusia nu era în Uniunea Europeană. Şi noi ne-am trezit în primele zile de filmare cu ursul, care a apărut brutal, deşi ar fi trebuit să vină la două săptămâni. După ce am primit ursul, în a doua zi de filmare cu ursul, dresorul mi-a spus că datorită condiţiilor, reflectoarelor, persoanelor din jur, ursul nu va face ce o să îi cerem în ultima zi de filmare, cum era prevăzut în scenariu. Şi aşa a trebuit să filmăm în a doua zi de filmare cu ursul cea mai importantă secvenţă din film, care nu a fost cea mai uşoară din lume. Când se putea cu ursul, nu se putea cu camera, când se putea cu camera, nu voia ursul să facă. Deci a fost un moment foarte dificil pe care acum, când toate s-au întâmplat, nu-l privim decât cu mare bucurie, nostalgie, devine chiar amuzantă situaţia.

Reporter: Aţi compensat prin tehnologie lucrul cu animalele? A existat vreo scenă pe care ursul nu a putut să o facă?

Dan Chişu: Nu, ursul a făcut toate scenele. Am compensat prin tehnologie doar botniţa, sârmele cu care a fost ţinut ursul şi atât. În rest, ursul... de aceea a fost ales acest urs. El era singurul care putea să facă acele exerciţii.

Reporter: Între timp aţi făcut "WebSiteStory". Puteţi să îmi spuneţi cum lucraţi? Lucraţi şi la "Ursul" şi la "WebSite Story"?

Dan Chişu: "Ursul" are o poveste destul de interesantă. În anul în care am făcut "WebSite Story", am primit răspunsul de la CNC cum că proiectul nu a fost finanţat, datorită lipsei mele de punctaj şi a producătorului de punctaj, de aceea am schimbat producătorul, am trecut la Libra. Deci a fost vara în care eram hotărât şi sigur că o să facem filmul. Aveam o notă foarte bună la scenariu. Nu s-a întâmplat şi în vara aceea, pentru că era o vară dedicată filmului. Ştiam că odată, într-o zi, o să încep să fac film. Am întârziat mult prea mult. De fapt, m-am apucat mult prea târziu şi asta este singura chestie pe care n-am să mi-o iert niciodată, că am avut îndrăzneala să amân atâţia ani acest moment. Şi atunci, pentru că eram liber şi aveam oricum intenţia de a face, am lucrat la proiectul experimental "WebSite Story", care s-a născut foarte rapid, a fost filmat în 14 zile, a avut viaţa lui cu sau fără voia noastră. Deci el este un produs care şi-a căpătat independenţa. Prima zi după ce am terminat filmul, ne-am dat seama că depinde numai de el dacă se va transforma într-un film de lungmetraj sau într-un proiect de sertar. Şi a ieşit un lungmetraj şi aici am o nemulţumire, că nu am insistat mai mult în a nu fi poziţionat "plus 18" în rating, pentru că nu are niciun fel de scenă de nuditate, ci are doar violenţă de limbaj. Am văzut filme mult mai violente şi mult mai expuse, care au avut alt rating, dar asta e. A apărut aprobarea CNC-ului, deci am filmat vara următoare "Ursul" şi vara trecută, în septembrie, am filmat al treilea lungmetraj al meu, "Cai verzi pe pereţi", care este în postproducţie.

Reporter: Ce aţi învăţat din "WebSite Story" ca regizor?

Dan Chişu: Tot, tot. Aş putea spune că "WebSite Story" a fost atât de necesar pentru mine ... Cred că dacă n-aş fi făcut "WebSite Story" înainte, n-aş fi fost în stare să duc la capăt "Ursul", "Ursul" fiind un film dificil. Nu ştiu dacă contează sau nu sfatul meu, dar cine vrea să înceapă să facă regie de film, să nu înceapă niciodată cu un animal. Pentru că poţi să negociezi cu oricine...

Reporter: Mai puţin cu animalele şi copiii...

Dan Chişu: Nu, cu animalele şi cu vremea nu poţi să negociezi.

Reporter: La ce festivaluri merge "Ursul"?

Dan Chişu: Cu "Ursul" aşteptăm un accept de la Karlovy Vary, am primit un accept de la Edinburgh, dar aveam ca prioritate Karlovy Vary. Este o listă întreagă.

Reporter: Dacă ar fi să prezentaţi filmul potenţialilor spectatori din cinematografe într-o propoziţie sau într-o sintagmă, care ar fi aceea?

Dan Chişu: "Ursul" este un film în care se întâmplă foarte, foarte multe lucruri. Are o dinamică extraordinară, a ieşit o comedie... mi-e mai greu să spun eu, realizator fiind, dar oricum o comedie care merită văzută. Nu are niciun fel de legătură cu celelalte filme româneşti, nici cu celelalte comedii, nici cu filmele profunde de artă care rulează acum pe ecrane. Şi-a dorit să fie un "black comedy" şi a ieşit o comedie mai spumoasă decât mi-am dorit eu să iasă iniţial, dar oricum, în momentul în care te apuci, ştii exact ce vrei sa faci, nu ştii ce iese.

Dan Chişu este fondatorul Festivalului de Film DaKino, care l-a avut ca invitat, printre alţii, pe celebrul regizor Emir Kusturica. Chişu a realizat două lungmetraje, "WebSite Story", care a avut premiera anul trecut, şi "Ursul". În toamna anului trecut, Dan Chişu a început filmările pentru cea mai nouă producţie pe care o semnează în calitate de regizor, lungmetrajul "Şi caii sunt verzi pe pereţi". Una dintre iniţiativele lui Dan Chişu este şi Noaptea Devoratorilor de Publicitate.

(Interviu de Oana Ghita, oana.ghita@mediafax.ro)