INTERVIU - Eric Cantona: Energia pe care o primeşti de la oameni este foarte puternică

Eric Cantona a spus că atunci când şi pasiunea pentru film se va stinge, va găsi altceva care să-l inspire. Filmul "Looking for Eric" este scris de Paul Laverty şi regizat de Ken Loach.

Fostul internaţional este o persoană care vorbeşte puţin şi încet, dar când rosteşte cuvântul "pasiune", ochii săi pătrunzători strălucesc şi mai intens.

Reporter: Ce este mai greu, să joci fotbal sau să fii actor?

Eric Cantona: Când eram mic, visam la multe lucruri, dar primul a fost să mă fac fotbalist. A fost nevoie de multe pentru a-mi îndeplini visul. Şi acum, pe platou, a fost nevoie de pasiune, dar şi de multă muncă pentru a căpăta încredere în noi, dar şi de multă deschidere. Împreună cu colegii mei, am muncit mult în ambele "jocuri". Nu m-am gândit, însă, niciodată ce îmi place mai mult - să joc fotbal sau să joc în filme. Am nevoie să muncesc mult pentru a căpăta încredere şi a mă putea bucura de ce fac.

Rep.: Este adevărat că intenţionaţi să regizaţi un scurtmetraj?

E.C.: Da, să regizez ar fi pentru mine o experienţă nouă.

Rep.: De ce i-aţi ales pe Ken Loach şi Paul Laverty drept colaboratori pentru "Looking for Eric"?

E.C.: Am vrut un anume fel de cinema pentru ideea pe care o aveam. Cunoşteam filmele lui Ken Loach şi îl doream pe el la cârmă. Dintre filmele pe care le-a făcut, cel mai mult mi-a plăcut ultimul, "The Wind That Shakes The Barley" (câştigător al premiului Palme d'Or la Cannes în 2006, n.r.). Consider că filmografia lui este foarte coerentă, aşa cum se întâmplă cu toţi marii artişti. Nu-mi place când un regizor face un lucru într-un film şi altceva în altul. Sau da, poţi face acest lucru, însă păstrând o idee generală.

Rep: Replica din film "Eu nu sunt om, sunt Cantona" vă aparţine sau este a scenaristului Paul Laverty?

E.C.: Lui Paul. Dar şi mie îmi place să mă joc cu imaginea mea, de aceea m-am distrat când am rostit această replică.

Rep.: Vă surprinde faptul că sunteţi înconjurat de atâta dragoste, chiar dacă v-aţi retras din activitatea fotbalistică?

E.C.: Da, sunt surprins. Dar îmi place să fiu luat prin surprindere, mereu şi mereu.

Rep.: Când v-aţi retras, aţi făcut-o dintr-o dată. Cum vă raportaţi acum la acea perioadă?

E.C.: Când m-am retras din fotbal, am început ceva complet diferit. De fapt, îmi pierdusem pasiunea pentru fotbal de ceva vreme. Când aveam 20 de ani, am spus la un moment dat în nişte interviuri că, dacă atunci când îmi voi îndeplini visul îmi voi pierde şi pasiunea, voi renunţa. Şi aşa am făcut. Ştiam ce spun, pentru că o spuneam din inimă. Dar când faci ceva public mai multă vreme, oamenii nu pot accepta ideea că eşti în stare să faci şi altceva. Mai ales când părăseşti precedenta ta ocupaţie odată ajuns în vârf. Dar eram pregătit pentru asta.

Rep.: Ce simţiţi pe platou înainte de a se da "Motor"? E aceeaşi senzaţie ca înaintea unui meci?

E.C.: Da, e aceeaşi senzaţie, doar că este mult mai intensă decât la un meci de fotbal.

Rep.: Şi când eraţi fotbalist eraţi un fel de actor, un performer mai exact. Vă lipseşte fotbalul?

E.C.: Nu. Acestea au fost nişte momente foarte intense şi nu vreau să mă întorc în trecut. După ce m-am lăsat de fotbal, timp de doi ani, nici meciurile în care am jucat n-am vrut să le revăd. De ce să-mi aduc aminte de feţe de care nu voiam să-mi amintesc?

Rep.: Există o persoană reală, asemănătoare celei din film, un fan pe care l-aţi ajutat într-un moment dificil al vieţii lui?

E.C.: Da. Dar niciodată nu mi-a cerut sfatul. Am simţit, însă, mereu că vrea să fie respectat ca orice fiinţă umană. Am devenit până la urmă prieteni. Ne întâlneam după meciuri, mi-a cunoscut şi familia. N-a văzut încă filmul, dar i-l voi arăta în curând la Londra.

Rep.: Vă place atmosfera de la Cannes şi ideea că sunteţi în centrul atenţiei?

E.C.: Cel mai mult mă bucur că putem fi din nou împreună, cei care am contribuit la realizarea filmului. Toată echipa. Înaintea spectacolului de gală am simţit o energie extraordinară circulând printre noi. Când m-aţi întrebat mai devreme ce leagă cinematograful de fotbal, ei bine, acesta a fost un moment foarte special.

Rep.: Deci aveţi tot timpul nevoie de o echipă.

E.C.: Da, energia pe care o primeşti de la oameni este foarte puternică. Dar ea te poate face şi să-ţi pierzi minţile şi să vrei mai mult. E ca atunci când dai un gol şi 60.000 de oameni sunt de partea ta. Uneori o iei razna.

Rep.: E ca un drog.

E.C.: Chiar e un drog, unul adevărat. După ce renunţi la el, te resimţi la nivel fiziologic.

"Looking for Eric" este povestea lui Eric Bishop (interpretat de Steve Evets), un om obişnuit, poştaş în Manchester, care trece printr-o perioadă dificilă pe toate planurile. Într-o seară, Eric i se adresează idolului său, Eric Cantona, iar acesta va părăsi posterul de pe perete şi, cu mai multe kilograme şi barbă, îl va ajuta pe poştaş să-şi recâştige încrederea în sine.

Filmul este prezentat la Cannes în competiţia oficială, iar cronicile pozitive pe care le-a avut au salutat faptul că britanicul Loach şi-a îndulcit discursul social, livrând o poveste plină de umanitate şi fantezie.

Corespondenţă de la trimisul MEDIAFAX la Cannes, Iulia Blaga.