INTERVIU - Guillermo Arriaga: Când eram copil, am spus că vreau să obţin premii la Cannes, Oscar şi Nobel

Cineastul mexican Guillermo Arriaga a fost unul dintre invitaţii speciali ai Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT), care s-a desfăşurat în perioada 1 - 5 octombrie, şi a participat, la "Serile FILIT", la o întâlnire cu publicul român, care s-a desfăşurat în Sala Mare a Teatrului Naţional "Vasile Alecsandri". Reacţia publicului a fost una favorabilă, iar Guillermo Arriaga a acceptat să răspundă şi la întrebările venite din partea celor prezenţi în sală, nu numai la cele pregătite de moderatorul discuţiei, criticul literar Marius Chivu.

În interviul acordat MEDIAFAX, Guillermo Arriaga spune că i-a plăcut Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, că este "minunat", iar oamenii sunt "foarte atenţi şi receptivi". În plus, la plecarea din România, cineastul mexican a scris pe platforma online Twitter: "Plec din România foarte fericit să cunosc această ţară frumoasă şi cetăţenii ei extraordinari şi generoşi". În vizita sa în România, Guillermo Arriaga a avut ocazia să vadă mănăstirile din Bucovina, fiind însoţit de una dintre voluntarele FILIT.

De asemenea, Guillermo Arriaga vorbeşte, în interviul acordat MEDIAFAX, despre momentul în care s-a conturat dorinţa lui de a deveni scriitor şi cineast, despre ce a însemnat trecerea de la scrierea scenariilor pentru filme la regizarea acestora, precum şi despre noul său roman. Totodată, Guillermo Arriaga spune că ar accepta să facă un film în România şi s-ar mai întoarce în ţara noastră ori de câte ori ar avea ocazia.

Arriaga mai spune că un film scris de el şi regizat de Cristian Mungiu ar fi "minunat", pentru că regizorul român are "o sensibilitate puternică" şi "mult curaj".

Prezentăm interviul acordat de cineastul şi scriitorul Guillermo Arriaga agenţiei MEDIAFAX:

Reporter: Înainte de a deveni scriitor şi cineast, aţi avut mai multe slujbe. Cum şi când v-aţi dat seama că acestea sunt joburile perfecte pentru dumneavoastră?

Guillermo Arriaga: Aceste slujbe au fost alternative la scopul meu de a deveni un scriitor. Când eram copil, le-am spus părinţilor mei că scopul meu în viaţă este să câştig la Cannes, la Oscar şi premiul Nobel - şi aveam cam 9 ani. Şi Cupa Mondială la Fotbal (râde). Întotdeauna mi-am dorit să fiu scriitor. Am vrut să fiu actor şi sunt regizor. Deci, asta este ceva ce mi-am dorit de când eram copil şi am încercat să obţin asta.

Rep.: Cum credeţi că o poveste ajunge mai bine la oameni: prin intermediul cărţii sau al filmului?

G. A.: Eu cred că o poveste ajunge mai bine prin modul natural în care trebuie spusă. Niciodată nu ştii dacă o poveste va fi mai bine spusă într-un roman sau într-un film. Pentru mine, nu este vorba despre care mijloc este mai bun, ci în care dintre ele povestea se derulează mai bine.

Rep.: Aveţi vreun cineast care v-a influenţat cariera?

G. A.: Da, fără îndoială Francis Ford Coppola.

Rep.: La "Serile FILIT" aţi spus că îl admiraţi pe Cristian Mungiu. Cum ar fi un film scris de dumneavoastră şi regizat de Cristian Mungiu?

G. A.: Sper că ar fi minunat. Eu cred că Cristian are o sensibilitate puternică, are mult curaj, îmi place talentul său, aşa că sper ca filmul să fie bun.

Rep.: Cunoaşteţi şi alţi regizori români?

G. A.: Cristian Puiu şi cam atât.

Rep.: Dacă un cineast român v-ar propune să faceţi un film aici, în România, aţi accepta?

G. A.: Da, bineînţeles. Eu nu scriu ideile altora, deci trebuie să facă ceva ce scriu eu.

Rep.: Aţi regiza un film al cărui scenariu să nu vă aparţină?

G. A.: Da, aş face asta. Îmi place să regizez şi mi-ar plăcea experienţa de a regiza punctul diferit de vedere al altcuiva. Mi-ar plăcea asta.

Rep.: După ce aţi scris scenarii, aţi decis să regizaţi filme. Cum a fost această experienţă pentru dumneavoastră. Ce diferenţe sunt între cele două?

G. A.: Cred că, în ceea ce priveşte regia, eşti afară, eşti cu prieteni, mergeţi în aceeaşi direcţie, colaboraţi. Mie îmi place foarte mult să regizez. Asta nu înseamnă că nu-mi place să scriu, îmi place foarte mult să scriu, dar combinându-le pe cele două sunt pasionat. De exemplu, am filmat ceva în Brazilia, un segment pentru filmul "Rio, I Love You" - să fiu în Brazilia, să pot să aleg acele chipuri braziliene pentru film, să merg într-un alt oraş, este foarte emoţionant

Rep.: Vi s-a întâmplat ca, în timp ce lucraţi la un film, să simţiţi prea mult stres şi să spuneţi că renunţaţi şi faceţi cu totul altceva?

G. A.: Niciodată. Pentru mine, regia nu este stresantă. Să regizezi, să scrii, acestea sunt privilegii. Dacă un regizor se plânge că munca lui este prea stresantă, ar trebui să se ocupe de altceva. Este foarte plăcut să regizezi filme. Ai o şansă. Nu cureţi străzile, faci ceva minunat şi n-ar trebui să te plângi din cauza asta. Bineînţeles că uneori ai parte de stres, dar este pozitiv. Când am regizat "The Burning Plain" a fost cea mai fericită perioadă din viaţa mea. Când mă trezeam la 4 dimineaţa, radiam, eram fericit, plin de energie, chiar îmi plăcea. Mie chiar îmi place să regizez.

Rep.: De ce este nevoie pentru a fi un bun regizor sau un bun scriitor, în afară de talent?

G. A.: Cred că trebuie să ai o pasiune pentru a spune poveşti. Şi ar trebui să te înconjuri de povestitori. Sunt persoane care nu ştiu cum să spună o poveste în cinema. Am învăţat lecţia asta de la directorul meu de imagine Robert Elswit. El mi-a prezentat echipa lui şi aceea nu era o echipă, era un grup de cineaşti şi lor le plăcea să spună poveşti. Aceştia sunt oamenii de care trebuie să te înconjuri. Trebuie să te înconjuri de oameni pe care îi respecţi şi în care să ai încredere ca regizor. Cred că acesta este cel mai important lucru: să te înconjuri de oameni pe care-i respecţi şi care spun poveşti. Uneori, am lucrat cu oameni care nu înţelegeau ce înseamnă să spui poveşti. Scenografi care nu înţelegeau nimic. Lucrez acum, de exemplu, cu un scenograf din Brazilia. Oricine este la camera, el le spune o poveste. Este un povestitor. Asta trebuie să faci, să găseşti povestitori.

Rep.: Aţi jurizat unele dintre cele mai importante festivaluri de film din lume. Credeţi că este important pentru ca un film să aibă succes să participe la cât mai multe festivaluri?

G. A.: Nu. Cred că depinde de film. Pentru mine, este foarte important. Eu am dus toate filmele mele la festivaluri, dar nu este un loc pentru orice film. De exemplu, sunt filme care ar risca foarte mult dacă ar participa la un festival, pentru că sunt mai mult filme pentru public decât pentru critici. La festivaluri, totul este supradimensionat. Dacă ai făcut greşeli, criticii te vor distruge şi nu oricine este pregătit să fie distrus.

Rep.: Aţi spus că, dacă ar fi după dumneavoastră, aţi legaliza drogurile. Nu credeţi că astfel numărul celor care vor muri din cauza consumului de droguri ar fi mai mare?

G. A.: Nu. Eu nu cred că ţara mea cu droguri ar avea un număr mai mare de oameni care mor din cauza drogurilor. 150.000 de persoane au fost ucise în Mexic din cauza luptei împotriva drogurilor. Nu cred că vor fi 150.000 de persoane ucise din cauza consumului de droguri. Cred că, dacă banii pe care îi cheltuim pentru a lupta împotriva drogurilor, i-am cheltui în educaţie şi clinici şi recuperare, ar fi mult mai bine. Luptăm împotriva drogurilor de aproape 50 de ani, iar drogurile se vând, deci care este scopul de a nega acest lucru? Nu câştigăm războiul.

Rep.: Aţi avut o viaţă dificilă, aţi crescut înconjurat de violenţă...

G. A.: Dar nu, nu am avut o viaţă dificilă. Am avut o viaţă minunată, cu părinţi grozavi şi o familie frumoasă, nu aş considera viaţa mea dificilă nici măcar o clipă. Consider viaţa un privilegiu, pentru că am avut o viaţă perfectă. Faptul că am avut probleme nu face viaţa dificilă, ci o face interesantă.

Rep.: Pare că nu vă este teamă de nimic. Este totuşi ceva care vă sperie?

G. A.: Mă tem de două lucruri. Îmi este foarte teamă de înălţimi şi îmi este teamă ca ceva rău să li se întâmple oamenilor pe care îi iubesc. Acestea sunt cele două temeri ale mele. În ceea ce mă priveşte, doar de atât mi-e teamă - de înălţimi.

Rep.: La ce lucraţi acum?

G. A.: Lucrez la un roman. Un roman mare, are aproape 670 de pagini. Am scris la el în ultimii trei ani. Este despre tineri care trăiesc în Mexic, în anii '60. Se întâmplă multe lucruri în roman.

Rep.: Când credeţi că veţi termina romanul?

G. A.: Sper să-l termin în această lună. Mai am două capitole şi-l termin.

Rep.: Cum vi s-a părut Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi?

G. A.: Mi-a plăcut. Cred că este un festival minunat. Publicul de ieri (de la "Serile FILIT", la care a fost invitat, n.r.) a fost minunat. M-am simţit bine, oamenii sunt foarte atenţi şi receptivi. Chiar mi-a plăcut.

Rep.: Veţi mai veni în România?

G. A.: Voi veni în România de foarte multe ori. Sper să mai fiu invitat.

Înainte de a alege cariera de scriitor, Arriaga a încercat mai multe ocupaţii şi profesii - pugilist, baschetbalist şi jucător de fotbal profesionist. El este autorul romanelor "Escuadrón Guillotina" (1991), "Un dulce olor a muerte" (1994) şi "El Búfalo de la noche" (1999). Cărţile lui Guillermo Arriaga au apărut în limba română la editura Vellant.

Alături de regizorul Alejandro González Iñárritu, Arriaga a semnat scenariile unor filme celebre, precum "Iubiri şi câini/ Amores Perros" - care le-a adus o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun lungmetraj străin, un premiu BAFTA pentru cel mai bun film străin, marele premiu al secţiunii Semaine de la Critique şi premiul criticii tinere la Festivalul de la Cannes (2000) şi multe alte trofee şi nominalizări -, "21 de grame/ 21 Grams" (cu Benicio del Toro, Naomi Watts şi Sean Penn) - nominalizat la premiile BAFTA pentru cel mai bun scenariu -, "Cele trei înmormântări ale lui Melquiades Estrada/ The Three Burials of Melquiades Estrada" (film în care a jucat rolul secundar de vânător de urşi) - pentru care a primit premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de la Cannes, în 2005 - şi "Babel" (cu Brad Pitt şi Cate Blanchett). Este, de asemenea, regizor şi scenarist al filmului "Departe de câmpia în flăcări/ The Burning Plain" (2008), care le are în distribuţie pe Charlize Theron şi Kim Bassinger.

Deşi a fost premiat adesea în calitate de scenarist, Arriaga a declarat în repetate rânduri că nu îi place să fie numit astfel şi că atât el, cât şi ceilalţi scenarişti sunt de fapt scriitori şi ar trebui să fie recunoscuţi ca atare.