INTERVIU - Jean-Paul Commin: În animaţia "Ernest şi Célestine" vocile au o importanţă vitală - VIDEO

Lungmetrajul "Ernest şi Célestine/ Ernest et Célestine", regizat de Stéphane Aubier, Vincent Patar şi Benjamin Renner, cu un scenariu semnat de romancierul Daniel Pennac, are în palmares mai multe premii, printre care o menţiune specială la Cannes, în secţiunea Quinzaine des Réalisateurs, dar cea mai importantă distincţie este premiul César pentru cel mai bun film de animaţie, primit anul acesta. Totodată, producătorii filmului speră la o nominalizare la premiile Oscar 2014.

În România, animaţia "Ernest şi Célestine" a fost cea care a deschis cea de-a opta ediţie a Festivalului de Film Anim'est, care s-a desfăşurat în Capitală, între 4 şi 13 octombrie.

Célestine este o şoricică de la orfelinat, unde învaţă constant să se teamă de urşi, inamicul numărul unu al speciei ei. Însă ajunge să se împrietenească fix cu unul dintre ei, muzicianul Ernest - un uriaş blând.

Jean-Paul Commin, unul dintre producătorii studioului de animaţie francez Les Armateurs, care a realizat animaţia de succes "Ernest şi Célestine", a vorbit într-un interviu acordat MEDIAFAX despre unicitatea animaţiei, dar şi despre importanţa vocilor pentru un film de acest tip.

De asemenea, vorbind despre producţia de film din România, acesta a spus că este de părere că "cinematografia română s-a întors în acţiune, s-a întors în viaţa reală".

Prezentăm mai jos interviul acordat MEDIAFAX de Jean-Paul Commin:

Reporter: Animaţia "Ernest şi Célestine" prezintă o poveste frumoasă despre prietenie, între două personaje cu totul distincte - ursul şi şoricelul. Este o animaţie pentru copii sau pentru adulţi?

Jean Paul Commin: Dacă am reuşit cu această animaţie, înseamnă că este şi pentru copii, dar şi pentru adulţi. Pentru că adulţii văd lucrurile diferit faţă de copii. În timp ce copiii se uită doar la prietenie şi la povestea amuzantă dintre urs şi şoricel, adulţii vor vedea alte lucruri, precum acceptarea celor din jur, acceptarea unor persoane diferite şi cred că este posibil şi este bine să încerci să mulţumeşti întreaga audienţă şi adulţii, probabil, au nevoie de mai multă substanţă. Asta am încercat, să mulţumim întreaga audienţă. La început, ideea a fost să creăm o poveste mai mult pentru copii, pentru că avem personaje pe care copiii le iubesc foarte mult - şoricelul şi ursul.

Rep.: Dar în sală am putut vedea foarte mulţi adulţi, care, pe parcursul filmului, au râs, iar la final au aplaudat minute în şir...

J.P.C.: Da, într-adevăr. Filmul a fost lansat în Franţa, în urmă cu nouă luni, a avut foarte multe proiecţii şi am observat că audienţa, în marea ei majoritate, a fost formată din copii, incluzându-i pe cei mai mici. Şi este foarte amuzant, pentru că nu ne aşteptam ca celor mici, de 4-5 ani, să le placă atât de mult animaţia realizată. Asta pentru că filmul nu este atât de uşor, simplu, dar, cu toate astea, am avut o audienţă foarte tânără.

Rep.: "Ernest şi Célestine" este o poveste care nu are vârstă. Ce anume v-a inspirat pe dumneavoastră, dar şi ceilalţi colegi să transpuneţi povestea şoricelului şi a ursului pe marile ecrane?

J.P.C.: Povestea este foarte simplă. Partenerul meu, producătorul principal, Didier Brunner, are o fetiţă şi, când mergea seara să o adoarmă, el obişnuia să ia o carte scrisă de Gabrielle Vincent (scriitoare şi ilustratoare belgiană, n.r), "Ernest şi Célestine", şi să-i citească. El îi citea seara această poveste. După mulţi ani, şi-a amintit acest univers unic, elegant şi artistic şi şi-a dat seama că am putea face un film. A venit cu ideea, bazată foarte mult pe propria exprienţă, şi aşa a început totul. Apoi a trebuit să convingem publisherii şi familia. Familia a vrut să fie sigură că povestea va fi un fel tribut, un omagiu adus scriitoarei Gabrielle Vincent. Apoi, cu cât am discutat mai mult, au început să devină mai încrezători şi au spus că sunt de acord să facem acest proiect.

Rep.: Aţi vorbit pentru această animaţie şi cu prietenii şi familia scriitoarei Gabrielle Vincent, să înţeleg. Cum a fost colaborarea?

J.P.C.: Da, am petrecut foarte mult timp cu ei şi am vrut să fie implicaţi. Familia lui Gabrielle Vincent a venit să ne viziteze în Paris şi au petrecut foarte mult timp cu scenaristul, Daniel Pennac. Nu a fost foarte uşor să îi convingem. Nu voiau să existe cumva o greşeală. (...). A trebuit să îi convingem, dar lucrul cel mai bun în acest timp a fost că am făcut progrese, în ceea ce priveşte tehnica, povestea pe care voiam să o spunem şi regizorii pe care îi doream să lucreze la această animaţie. Pas cu pas, a fost clar că nu era niciun motiv să nu facem acest film. Apoi, a început producţia. De aceea am spus că este un proiect de producător, pentru că ideea a venit de la producător. Didier a dezvoltat acest proiect împreună cu noi, dar ai nevoie de talente artistice. Un producător poate avea un concept foarte bun, dar ai nevoie de oameni foarte talentaţi pentru a materializa ideea. Şi cred că în acest film am avut "o colecţie" de tinere talente.

Rep:. A fost proiectat filmul. Familia a fost plăcut impresionată de ceea ce a ieşit?

J.P.C.: Da. A fost foarte emoţionant, pentru că prima proiecţie oficială a animaţiei a fost la Cannes şi să vezi întreaga familie acolo, plângând, dar plângând de bucurie, cred că... Ca să fiu cinstit, a fost foarte dificil la început, din cauza ezitării lor, dar, când vezi filmul, în special ultima secvenţă a filmului, când vezi desenele lui Gabrielle Vincent, pentru că ultimele desene din animaţie sunt realizate de ea, poţi spune că este un tribut adus scriitoarei. Noi nu am încercat să ne folosim de personajele realizate de ea, am încercat să spunem o altă poveste, dar bazată pe ceea ce a scris ea. Toate persoanele implicate în realizarea acestei animaţii o iubeau pe Gabrielle Vincent. Ea a creat nişte lucruri incredibile. Ea a creat nişte personaje pe care le îndrăgeşti foarte repede. Vrei să ştii mai multe despre ele.

Rep.: Care a fost tehnica folosită şi cât timp a fost necesar pentru realizarea animaţiei?

J.P.C.: Am făcut un test înainte de a începe producţia, acest gen de pictură cu apă, este foarte dificil de creat într-o animaţie şi am avut nevoie să inventăm nişte instrumente şi să găsim nişte soluţii şi a fost şi o provocare din punct de vedere tehnic. Era imposibil să foloseşti personajele din poveste, iar restul să fie diferit. Totul trebuia să fie în acelaşi stil şi de aceea am petrecut foarte mult timp la început pentru a găsi intrumentele potrivite şi pentru a găsi persoanele potrivite pentru a realiza animaţia. În mod obişnuit, într-o animaţie, linia este completă, nu sunt spaţii deschise. În această animaţie, mereu este spaţiu deschis şi este foarte greu să realizezi acest lucru. A fost important să găsim un regizor, dar şi ceilalţi membri ai echipei, pentru că voiam ca ei să trăiască povestea.

Rep.: Aşadar, câte persoane au intrat în povestea "Ernest and Célestine"?

J.P.C.: Între 40-50 de persoane, iar producţia în studio a durat aproximativ doi ani. Doi ani de muncă zilnică (râde).

Rep.: Cum a luat naştere scenariul?

J.P.C.: Este o întâmplare amuzantă, pentru că ne-am gândit să îl alegem pe Daniel Pennac, romancierul, şi credeam că o să spună că nu o cunoaşte pe Danielle Vincent. Ne-a spus că o cunoşte pe aceasta. Era atât de îndrăgostit de cărţile ei, încât a început să îi scrie şi, pentru 10 ani, nu s-au întâlnit niciodată, dar şi-au trimis scrisori. Nu exista e-mailul în acea perioadă, nu era internetul. Era vechea bună prietenă scrisoarea. Şi când ne-am gândit că el ar putea să scrie o poveste, el ne-a răspuns imediat că i-ar face o plăcere deosebită pentru că o admiră foarte mult pe Gabrielle Vincent. Trebuie ca filmul să aibă o provocare, ca lucrurile să fie dificile. Lumea scriitoarei Gabrielle Vincent este mai mult idilică, mai mult paradis.

Rep.: Şi cum aţi găsit provocarea? Ce aţi schimbat?

J.P.C.: Da. Noi am creat cele două lumi. În carte există doar povestea şoricelului şi a ursului care trăiesc o poveste incredibilă a prieteniei. Iar acest lucru nu funcţionează în cinema. În cinema trebuie să existe tensiune şi am venit cu acest concept. Şi, pentru a fi cinstit, totul a mers atât de rapid, în şase luni Daniel Pennac ne-a oferit scenariul. (...) A fost amuzant, pentru că pregătirea am făcut-o în casa lui şi ne spunea povestea şi, în timpul acesta, regizorul belgian în timpul discuţiilor, în loc să-şi notiţe, desena.

Rep.: Lambert Wilson dă voce ursului în animaţie. El şi-a mai oferit vocea pentru un joc, în rest nu a mai avut o parte de o astfel de provocare. Cum a intrat în pielea personajului?

J.P.C.: Am făcut castingul pentru voce. Am încercat să identificăm cele mai bune voci. Nu am vrut să avem o poveste în stilul Disney, cu ursul bătrân, am vrut ceva diferit şi energic, dar şi un pic de nebunie, pentru că Ernest este într-adevăr nebun (râde). Aşadar, în lista scurtă era Lambert şi am făcut un test cu el şi a fost impresionant. Trebuie să îl vezi în studio. El chiar joacă, fizic vorbind. Când vorbeşte, chiar joacă ca un urs. Se transformă. Cred că a fost alegere bună.

Rep.: Lambert este şi cel care cântă în animaţie sau aţi ales pe altcineva care să interpreteze melodia?

J.P.C.: Da, el este cel care cântă. Când Ernest cântă pentru a câştiga câţiva bănuţi, Lambert cântă. Este şi un foarte bun cântăreţ, doar că în acest caz nu s-a străduit să cânte bine, pentru că nu trebuia să cânte deloc bine (râde), dar este un foarte bun cântăreţ.

Rep.: După premiul de la Cannes vreţi şi un Oscar, având în vedere că realizaţi şi o versiune în engleză...

J.P.C.: Pentru Oscar pregătim versiunea în engleză, cu actori americani. Asta vom face în Los Angeles. Apoi, filmul va fi lansat în timp pentru o posibilă nominalizare la Oscar, în decembrie, în Statele Unite. Oscarurile vor fi în februarie (2 martie, n.r.). Vom şti în ianuarie dacă filmul va merge.

Rep.: Înainte de nominalizare, va fi lista scurtă. Care sunt şansele?

J.P.C.: Este lista scurtă, care cuprinde 15 -20 de titluri. Nu sunt foarte multe filme europene, dar, până acum, am ajus de trei ori pe lista scurtă. Cred că această animaţie are o şansă bună în Statele Unite ale Americii, pentru că este o animaţie foarte artistică şi unică. Este prima nominalizare şi apoi avem decizia finală. Va fi lista finală a nominalizărilor, care va avea maximum cinci titluri. Ştii clar că trei sau chiar patru vor fi din State. Este o singură cameră rămasă pentru tine. Şi vin foarte multe filme din întreaga lume. Din Asia, America de Sud, Africa de Sud. Este dificil să ştim dacă vom fi... Pentru noi este un vis.

Rep.: Care vor fi vocile americane care îi vor interpreta pe Ernest şi Célestine?

J.P.C.: Forest Whitaker îl va interpreta pe Ernest. El a jucat în "The Butler", care este un adevărat succes. Actriţa aleasă pentru Célestine nu este cunoscută în Europa, dă voce multor personaje de animaţie, este tânără. Este greu, pentru că am început cu nişte nume, dar nu a mers. În acest film, vocile au o importanţă vitală. Dacă nu se potrivesc vocile celor doi... pentru că în povestea animaţiei sunt două personaje, aşadar trebuie să se potrivească.

R.: Aţi făcut numai animaţie?

J.P.C.: Nu, am făcut foarte multe lucruri, dar iubesc animaţia de foarte mulţi ani. Cred că animaţie este un o arie unică a creativităţii. Iubesc şi filmele de acţiune, dar animaţia este unică, pentru că este foarte diferită de celelalte producţii cinematografice. Oamenii tind să se schimbă foarte mult pentru că petrec atât de mult timp pentru realizarea unei animaţii, ca şi în povestea noastră, doi ani de zile, este o perioadă mare de timp.

Rep.: Şi, având în vedere că sunteţi la un festival de film din România, ce părere aveţi despre cinematografia română?

J.P.C.: Am observat la Cannes foarte multe filme din România, de la regizori talentaţi. În Franţa, filmele româneşti sunt foarte bine primite, la multe festivaluri, la Cannes. Cred că cinematografia română s-a întors în acţiune, s-a întors în viaţa reală. Am observat foarte multe proiecte care vin din România, cred că se îndreaptă într-o direcţie bună. Nu am văzut filme de animaţie, cred că încă nu s-a ajuns acolo, poate câteva excepţii. Şi cred că astfel de festivaluri (precum Anim'est, n.r.) sunt foarte importante şi încearcă să aducă imagine animaţiei. Nu văd niciun motiv pentru care România să nu joace un rol important în cinematografia europeană, pentru că aveţi talente, aveţi posibilitatea de creşte şi îmbunătăţi, sunt sigur de asta. Cred că acest festival se axează pe animaţie şi cred că este o decizie foarte bună şi le voi spune regizorilor cât de bine a fost primit filmul în România (râde).