INTERVIU - Jiří Menzel: Când lumina era stinsă, cenzorii râdeau, când se aprindea, erau împietriţi

Cineastul ceh a participat la mai multe evenimente organizate în onoarea sa la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (31 mai - 9 iunie), printre care prezentarea unei expoziţii de afişe de film ceheşti şi proiecţia comediei sale "Sătucul meu drag".

În interviul acordat MEDIAFAX, Jiří Menzel vorbeşte despre relaţia sa cu scriitorul Bohumil Hrabal, despre alegerile pe care a trebuit să le facă după ce a câştigat Oscarul pentru cel mai bun film într-o limbă străină, pentru "Trenuri bine păzite", dar şi despre experienţa de a scrie un scenariu original pentru cel mai nou lungmetraj al său, "Don Juanii", care va fi lansat, cel mai probabil, în toamna acestui an.

Prezentăm integral interviul acordat MEDIAFAX de regizorul Jiří Menzel:

Reporter: Aţi spus că vedeţi faptul că sunteţi regizor ca pe o muncă, o muncă pe care trebuie să o faceţi bine. Dacă nu aţi fi fost acceptat la facultatea de film, ce muncă aţi fi făcut?

Jiří Menzel: Nu ştiu. Poate că o muncă de asistent... sau aş fi lucrat într-o bibliotecă, pentru că citeam cu multă plăcere.

Reporter: Aţi luat Oscarul la o vârstă foarte fragedă. Aţi primit apoi oferte de a lucra în străinătate?

Jiří Menzel: Da.

Reporter: De unde?

Jiří Menzel: De la studiourile Universal.

Reporter: Şi de ce aţi refuzat?

Jiří Menzel: Pentru că aveam deja un proiect în lucru, lucram la următorul meu film, la "Ciocârliile pe sârmă", şi am zis "nu", pentru că această ofertă ar fi însemnat să mă mut în America. Aveam părinţii în Praga, eram îndrăgostit la Praga şi am zis că, dacă tot ce ştiu am învăţat în Cehia, de ce să folosesc în altă ţară? Miloš Forman a rămas acolo pentru că el a ştiut foarte bine că el vrea să facă filme mari. Eu nu mi-am dorit asta, nu am avut aceste ambiţii mari. Eu nu aş fi ştiut să filmez în acele condiţii americane atât de bine cum a filmat Miloš Forman.

Reporter: Nu aţi regretat niciodată?

Jiří Menzel: Sigur, la un moment dat m-am simţit prost în clipa în care nu am putut să lucrez deloc. Dar sunt bucuros că a fost aşa de simplu şi îl apreciez pe Milos că, în ciuda condiţiilor mult mai grele decât cele pe care le-am avut eu, a reuşit să facă ceea ce a reuşit şi nu a făcut filme americane. În acele filme americane era spirit ceh.

Reporter: Ce v-a făcut totuşi să continuaţi în momentul în care vi s-a interzis să faceţi filme?

Jiří Menzel: Profesia. Am învăţat să fac asta şi am făcut asta.

Reporter: Aţi vorbit despre umor. Umorul este o chestiune delicată. Cine trebuie să râdă ca să vă daţi seama că aţi reuşit?

Jiří Menzel: Oricine. Oamenii normali, simpli.

Reporter: Aţi avut o prietenie minunată cu scriitorul Bohumil Hrabal. V-aţi certat vreodată pe marginea unui scenariu?

Jiří Menzel: Nu, nu. El era un om mult prea de treabă, ştia că îl admir şi că niciodată nu o să îi înşel încrederea pe care mi-a acordat-o. Ştia că ştiu să fac film şi că ceea ce ştiu pun în slujba operei sale. Aşa că, atunci când scriam un scenariu împreună... mai exact el îl scria, eu doar adăugam nişte observaţii, nişte propuneri şi, când nu respecta micile observaţii pe care le făceam pe scenariu, atunci nu făceam acea modificare. Şi eu nu am putut niciodată să intru în polemică cu el, pentru că ştiam că trebuie să îi respect părerea. Aşa că această colaborare cu el a fost practic ideală. Întotdeauna a spus "Cartea e a mea, filmul este al tău, fă aşa cum crezi".

Reporter: În perioada comunistă, pentru ca filmele să intre în cinematografe existau cenzorii care le vizionau anterior, ca să vadă dacă sunt potrivite pentru film. Aţi surprins cenzori râzând la proiecţiile filmelor dumneavoastră?

Jiří Menzel: Atât timp cât lumina era închisă, râdeau, când se făcea lumină, aveau nişte feţe împietrite.

Reporter: A existat vreun cenzor care şi-a cerut scuze ulterior de la dumneavoastră?

Jiří Menzel: Nu a fost o cenzură. În mod oficial nu exista. Fiecare ştia ce îşi poate permite. Dramaturgul spunea: "Cu asta cred că va fi o problemă, dar îmi place, aşa că o să o prezint dramaturgului-şef". Asta a fost peste tot. Şi mai sus, şi mai sus... "Cred că nu trece, o dau mai departe". Şi, până la urmă, ajungea din treaptă în treaptă înapoi la mine şi îmi spunea dramaturgul "Din păcate, nu am reuşit să trec asta". Şi, dacă omul ştie care îi sunt limitele şi nu vrea să facă o muncă inutilă, atunci poate să spună tot ce doreşte conştiinţa sa, dar nu să provoace. Sistemul de verificare de acest tip a fost unul gradual, treptat. Pentru că superiorii erau plătiţi ca să ne controleze pe noi, aşa că şi dacă primeau un scenariu complet nevinovat trebuia să găsească ceva care să justifice existenţa lor, o propoziţie...

Reporter: Pentru "Don Juans" aţi scris singur scenariul. Care au fost cele mai grele lucruri cu care v-aţi confruntat?

Jiří Menzel: Să stau jos şi să scriu. Cred că mi-am spus că am o viaţă prea uşoară şi am zis să mă pedepsesc puţin şi am găsit să scriu un scenariu, ceea ce consider că este o muncă pentru un criminal.

Reporter: Aţi spus, când aţi vizitat expoziţia de afişe din filmele dumneavoastră, la Muzeul de Artă din Cluj, că aţi vrea ca mama dumneavoastră să vadă acel moment. Ce părere avea mama dumneavoastră despre meseria pe care o practicaţi?

Jiří Menzel: Ştia că are un fiu foarte capabil, dar era foarte severă. Când ne-am întors de la proiecţia filmului "Trenuri bine păzite", toată lumea m-a felicitat. Mama mea a tăcut. Pe tot drumul cât ne-am întors acasă, ea a tăcut. Când am ajuns acasă, a închis uşile şi mi-a spus: "În film s-a vorbit vulgar". Şi ea nu îl plăcea pe domnul Hrabal.

Reporter: De ce?

Jiří Menzel: Pentru că, din punctul ei de vedere, era vulgar, în literatura lui erau cuvinte vulgare.

"Un maestru al comediei umane", cum îl numea influentul critic american Rogert Ebert, Jiří Menzel s-a născut la Praga, în 1938, şi a absolvit celebra şcoală de film FAMU în 1962. Coleg de generaţie cu Miloš Forman şi Věra Chytilová, Menzel este unul dintre reprezentanţii Noului Val în cinematografia cehă. Scurtmetrajul său "Moartea domnului Baltazar" a fost inclus într-un film-manifest al Noului Val, numit "Pearls of the Deep/ Micile perle", distins cu premiul criticii - FIPRESCI la Locarno, în 1965.

La doar 28 de ani, cu primul lungmetraj şi cu doi ani înainte de Primăvara de la Praga, din 1968, Jiří Menzel a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi regizori europeni, câştigând Oscarul pentru cel mai bun film străin cu "Trenuri bine păzite/ Ostře sledované vlaky", una dintre cele şase pelicule pe care avea să le regizeze după povestiri semnate de renumitul scriitor ceh Bohumil Hrabal. Filmul i-a adus numeroase alte premii şi şansa de a pleca din fosta Cehoslovacie. Menzel a rămas însă în ţară şi a regizat peste 20 de filme, majoritatea premiate.

În 1968, obţinea marele premiu la Karlovy Vary pentru "Vară capricioasă/ Rozmarné léto", iar în 1969 termina un film care a stat închis două decenii din cauza cenzurii: "Ciocârlii pe sârmă/ Skřivánci na niti", o altă adaptare după Hrabal, recompensată cu Ursul de Aur şi cu premiul FIPRESCI la Festivalul de la Berlin abia în 1990.

Jiří Menzel a mai regizat, printre altele, "Cutting it Short/ Postřižiny" (menţiune specială la Festivalul de la Veneţia, 1981), "Sfârşitul vremurilor vechi/ Konec starých časů" (cel mai bun film - Festivalul Internaţional de la Los Angeles, 1990) şi "În slujba regelui Angliei/ I Served the King of England" (premiul FIPRESCI la Berlin, propunerea Cehiei la Oscar - 2007).

În prezent, regizorul se află în postproducţie cu noul său film "Don Juans/ Donšajni".

Cineastul este membru al Academiei de film americane, membru fondator al Academiei de Film Europene şi a condus departamentul de regie al FAMU între 1990 şi 1992. Timp de şapte ani, între 1991 şi 1998, a fost şeful Studio 89, parte a renumitei companii de producţie Kratky Film. Montează, ca regizor de teatru, pe diferite scene ale lumii şi joacă la două teatre din Praga. Ca actor, a apărut în peste 40 de producţii. În 1996, preşedintele Vaclav Havel i-a oferit Medalia de onoare a statului ceh.