INTERVIU - Kirsten Boie: Copiilor li se poate povesti orice, dacă le spui povestea pe limba lor

Scriitoarea germană, care a fost unul dintre oaspeţii de onoare ai Salonului de Carte Bookfest (29 mai - 2 iunie), mai vorbeşte în interviul acordat MEDIAFAX despre necesitatea ca literatura pentru copii să fie privită cu seriozitate, despre libertatea editorială pe care o are şi despre provocările pe care autorii de cărţi pentru copii le au într-o epocă a jocurilor pe calculator şi a tehnologiei folosite de la o vârstă fragedă.

Prezentăm integral interviul acordat MEDIAFAX de Kirsten Boie:

Reporter: Aţi început să scrieţi după ce aţi devenit mamă. Copiii dumneavoastră au avut un rol crucial în alegerea dumneavoastră de a începe să scrieţi, după ce, până la un punct, eraţi profesoară. Puteţi spune că ei sunt primul dumneavoastră public? Vă "testaţi" poveştile pe ei?

Kirsten Boie: Copiii mei sunt mari acum, dar, când erau mai mici, nu erau în niciun fel interesaţi de cărţile mele, din păcate.

Rep.: Insistaţi ca literatura pentru copii să fie luată în serios. Ce experienţe dezamăgitoare aţi avut în acest sens?

K. B.: Insist ca literatura pentru copii ca gen să fie luată în serios, nu fiecare carte în parte. Există cărţi pentru copii incredibil de proaste, în aceeaşi măsură în care există cărţi pentru oameni maturi incredibil de proaste. Dar, dacă vrem ca micuţii să devină cititori, trebuie să luăm cărţile pentru ei în serios şi aceste cărţi trebuie să aibă calitate literară. Mi se pare incredibil faptul că aceste cărţi sunt prea puţin prezentate în reviste şi la televiziune, deşi sunt mult mai importante pentru dezvoltarea cititorilor decât cărţile pentru persoane mature.

Rep.: Literatura pentru copii reprezintă o parte considerabilă din literatura mondială. Puteţi spune că un autor de cărţi pentru copii este expus la o anume presiune a pieţei exercitată de agenţii literari, editori etc.?

K. B.: Sunt foarte norocoasă că, în cei 30 de ani în care am activat ca scriitoare, nimeni nu m-a obligat să fac nimic, după cum este bine ştiut că eu scriu doar ce vreau - şi uneori scriu lucruri despre care editorii ştiu că nu se vor vinde bine, deoarece nu sunt în tendinţele pieţei. Faptul că publică şi aceste cărţi îmi dă o mare libertate. Dar, în mare, scriitorii de cărţi pentru copii sunt supuşi unor presiuni imense, poate chiar şi din partea lor, pentru că vor să scrie ceva ce are succes şi să copieze la nesfârşit nişte formule fără valoare. Nu trebuie să îi condamnăm pentru asta, trebuie să le ofere copiilor lor o viaţă decentă, trebuie să îşi plătească chiria. Dar, vorbind în general, atunci când scrii cărţi, profitul pe care îl obţii de pe urma acestei activităţi nu trebuie să fie motivul principal pentru care scrii. Mai ales dacă scrii pentru copii, ar trebui să faci asta pentru că ai ceva de spus pentru ei, pentru că le poţi oferi chiar informaţii esenţiale pentru maturizarea lor, ceva amuzant, emoţionant, trist, orice.

Rep.: Premiile internaţionale sunt tot un fel de presiune pentru un scriitor, să scrie mai bine, să vândă mai mult?

K. B.: Nu chiar, în general, cărţile care se vând foarte bine nu sunt cele premiate, este mai degrabă opusul. Motivul este că, pentru a câştiga un premiu, o carte trebuie să aibă un standard literar şi o calitate, în timp ce, pentru a vinde mult, o carte de obicei reciclează clişee, pentru a fi cât mai simplă. Nu, nu cred că cineva scrie o carte pentru a primi un premiu. Dacă întrebaţi dacă faptul că primeşti premii te face, ca autor, să fii mai atent în legătură cu ceea ce scrii în viitor, atunci v-aş răspunde că da, poate. Pesupun că, odată ce ai o reputaţie de scriitor care vrea să fie luat în serios în domeniul său de activitate, nu vrei să rişti să strici acest lucru. Dar, în mare, cred că, dacă îţi permiţi, trebuie să scrii tot ce îţi sare prin minte, pentru că acel lucru vrea să fie scris.

Rep.: Cum vedeţi noua generaţie de copii, atât de conectată la media? Aveţi senzaţia că poveştile dumneavoastră concurează cu console play station şi alte mijloace sofisticate de divertisment?

K. B: Sigur că da, concurăm pentru timpul liber al copiilor. Acesta este unul din motivele pentru care scriitorii ar trebui să afle care este calitatea specifică a cărţilor şi ce anume au de oferit, ce nu poate fi înlocuit de filme sau de jocuri pe calculator. Mă tem că nu am ajuns prea departe din acest punct de vedere.

Rep.: Abordaţi teme aşa-zis mature în cărţile dumneavoastră. Cum vă decideţi care este tonul potrivit pentru o poveste?

K. B: Din păcate, nu vă pot răspunde la întrebare. Mă gândesc la poveste, la schema narativă, mă hotărăsc în privinţa personajelor, dar apoi trebuie să aştept să am în cap prima propoziţie a poveştii. Acesta este un proces subconştient. Această primă propoziţie stabileşte tonul şi, din păcate, nu îmi vine niciodată în minte când stau la birou, ci când lucrez în grădină, când spăl vasele, când fac curăţenie în bucătărie... presupun că acest ton are de-a face cu experienţa mea cu copiii în aceşti ani şi cu amintirile legate de copilăria mea. În baza acestor lucruri, mă hotărăsc ce este potrivit pentru o anumită vârstă.

Rep.: Credeţi că există subiecte tabu în cărţile pentru copii?

K. B: Nu chiar. De fapt, în ultimii 20 de ani, în Germania, exista senzaţia că scriitorii căutau tabuuri special pentru a le depăşi în cărţile pentru copii. Cred că micuţilor li se poate povesti orice legat de temele care îi preocupă, dar trebuie să găseşti povestea potrivită şi să le-o spui pe limba lor - pentru a-i face să înţeleagă -, dar fără să îi tratezi de sus. Teme triste, precum moartea, au fost abordate în aşa fel încât să îi mişte pe copii, dar să fie pe măsura puterii lor de înţelegere.

Rep.: De la experienţa "Harry Potter" am putea crede că experienţa supremă pentru un autor de literatura pentru copii este transpunerea cărţii într-un film sau un serial de ficţiune. Ce vă face să vă daţi acordul când primiţi propuneri de ecranizare pentru cărţile dumneavoastră?

K. B.: Deja a fost realizat un serial după volumul "Der kleine Ritter Trenk", care va fi şi film pentru marele ecran. Un serial după "Die Kinder aus dem Möwenweg" este încă în producţie, iar cartea mea pentru un public mai matur, "Prinz und Bottelknabe", este în curs de ecranizare. În toate aceste cazuri am ştiut că ecranizările vor fi realizate cu grijă şi că vor respecta principalele idei ale cărţilor. De fiecare dată când am senzaţia că un film după cărţile mele va fi prost, spun nu.

Rep.: Care este cel mai frumos feedback pe care l-aţi primit de la cititori?

K. B.: Primesc multe e-mail-uri şi scrisori în fiecare zi. Majoritatea sunt legate de cărţile mele care au mai mult umor, cele care lasă cititorii cu un sentiment de fericire după ce le închid. De obicei, copiii vor o continuare a cărţii pe care au citit-o... Dar cele mai memorabile scrisori pe care le-am primit au de-a face cu cărţile mele mai serioase. De exemplu, am o carte în care povestitorul este o fată de nouă ani a cărei mamă suferă de depresie (şi care la un moment dat încearcă să se sinucidă). Am primit un mare număr de scrisori de la copii, referitor la cartea aceasta, în care mi se spunea: "Chiar aşa e la mine acasă. E bine să văd că nu sunt singur (ă). Am dat cartea aceasta celei mai bune prietene ca să înţeleagă ce se întâmplă în familia noastră". Să primesc scrisori de genul acesta este un dar. Te fac să îţi dai seama care este motivul pentru care scrii.

Kirsten Boie s-a născut în 1950, în Hamburg, unde a absolvit studiile de literatură franceză şi engleză. Din 1978 până în 1983, ea a predat la un gimnaziu din Hamburg. După ce a adoptat un copil, a renunţat la cariera de profesor şi a început să scrie. Prima ei carte, "Paule ist ein Glücksgriff", apărută în 1985, s-a bucurat imediat de succes şi a primit mai multe premii literare. Kirsten Boie a publicat de atunci peste 100 de titluri care au fost ulterior traduse în numeroase limbi. Romanele ei pentru tineret au fost apreciate, în mod deosebit, datorită accentelor de critică socială, dar şi pentru elementele inovative din punct de vedere literar. În afara multor alte premii literare, întreaga operă a lui Kirsten Boie a fost de trei ori nominalizată la celebrul premiu Hans Christian-Andersen (1999, 2001 şi 2003).

Kirsten Boie a semnat, de asemenea, numeroase articole şi studii referitoare la literatura pentru copii şi tineret şi la campanii de promovare a lecturii. În 2007, autoarea a fost distinsă pentru întreaga ei operă cu Sonderpreis des Deutschen Jungendliteraturpreis (premiul special pentru Literatură pentru copii), iar în 2008, cu Großen Preis der Deutschen Akademie für Kinder - und Jugendliteratur (marele premiu al Academiei pentru literatură pentru copii şi tineret). În 2011, romanul "Ringel, Rangel, Rosen" a fost distins cu Gustav-Heinemann-Friedenspreis, iar preşedintele Germaniei i-a acordat Crucea de Merit Clasa I. Cea mai recentă carte a sa, "Kirsten Boie erzählt vom Angsthaben" ("Kirsten Boie povesteşte despre ce înseamnă să-ţi fie frică"), a apărut în toamna lui 2012. Romanul "Alhambra" a apărut în traducere în limba română în 2009.

Kirsten Boie locuieşte împreună cu familia sa în apropiere de Hamburg.