INTERVIU | Ministrul George Ivaşcu: România generaţiei noastre nu are dreptul să rateze acest start

Ministrul George Ivaşcu a explicat faptul că din punctul său de vedere, Centenarul nu este doar o serbare ci şi o ocazie pentru un nou pact naţional şi doar o serbare ci şi o ocazie pentru un nou pact naţional iar schimbările legislative care i s-au reproşat sunt orientate "în primul rând să stăvilească risipa, arbitrariul, micile aranjamente".

Reporter: Aţi participat în luna mai la Consiliul Educaţie, Tineret, Cultură şi Sport de la Bruxelles privind rolul pe care cultura îl va juca în viitorul Europei după anul 2020. În ce fel vedeţi participarea României la dialogul privind identitatea europeană şi valorile comune ale Uniunii Europene?

George Ivaşcu: Aici sunt două aspecte de reliefat. Valorile comune, lucrurile ce sunt sau ar trebui să fie de la sine înţelese pentru orice european, ne vin dintr-o lungă istorie comună. Datinile şi credinţele ancestrale, modelate de religie, apoi de filosofie şi cultură, duc la un fond comun de valori acceptate, ceea ce românii includ îndeobşte într-un cuvânt simplu: omenie. În jargonul tehnocrat european, le regăsim formulate ca respect pentru aproape, toleranţă faţă de diversitate şi minorităţi etc. Uneori putem chiar să ne şi mândrim cu acquis-ul nostru: lunga noastră istorie în contact cu Imperiul Otoman şi civilizaţiile Orientului ne face mai pregătiţi pentru ceea ce Occidentul descoperă drept multiculturalism.

Al doilea aspect, identitatea europeană, se înscrie însă sub semnul diversităţii. O diversitate care nu ne încurcă, ci ne îmbogăţeşte. Aici cultura este în sfârşit privită cu acelaşi respect ca economia sau finanţele. Uniunea viitoare nu trebuie să devină o singură ţară, uniformizată după vreun model rigid, ci tocmai un spaţiu în care toate aceste diferenţe să ne facă mai pregătiţi, mai atractivi şi mai competitivi pe plan global. Cultura este în centrul acestei unităţi în diversitate. Anticii spuneau că atunci când zăngăne armele, muzele tac. Omul a rămas cam acelaşi, dar vremurile evoluează. Europa de azi are peste 70 ani de pace. Pentru ca să continuăm aşa, este esenţial ca muzele să rămână cât mai vocale. România are datoria să-şi afirme cu aceeaşi tărie apartenenţa la omenia europeană şi cultura sa unică, înrudită dar diferită de cea a altor naţiuni. Cu cât ne vom face mai bine cunoscuţi aşa cum suntem, fără să imităm mereu alte modele, cu atât am certitudinea că vom fi mai respectaţi.

Reporter: Vorbim de tot mai mulţi bani ce se orientează spre cultură, în ce fel se simte efectul acestor finanţări?

George Ivaşcu: După cum ştiţi, întotdeauna s-a vorbit de cultură ca de Cenuşăreasa tuturor guvernărilor. Iată că în sfârşit apar finanţări substanţiale, şi mai ales de durată, ce ne vor permite să schimbăm această etichetă. În deplin acord cu tendinţa europeană lansată de ţări ca Franţa şi Germania, iată că şi guvernul României a înţeles că este absolut necesar să finanţeze şi să stimuleze sectorul cultural. Avem un patrimoniu ce aştepta de multă vreme să fie protejat, consolidat şi restaurat. Avem de promovat artişti ce şi-au dovedit deja valoarea în competiţia internaţională. Avem de "ieşit în lume" cu o generaţie de tineri, pe care neajunsurile tranziţiei i-au făcut mai creativi şi deseori mai descurcăreţi decât omologii lor occidentali. Nu o spun eu, o spun premiile cu care se întorc încununaţi din străinătate. Nu este doar datoria noastră să-i sprijinim, este şi o mare oportunitate pentru noi toţi să ne facem cunoscuţi prin ei. În Argentina sau Australia nu a auzit nimeni de marii noştri comandanţi de oşti, însă nume ca Brâncuşi, Cioran, Panait Istrati, Eugen Ionesco sau Tristan Tzara sunt sinonime de excelenţă la nivel mondial. Este totodată timpul să pornim la constituirea unui nou patrimoniu, a unei infrastructuri culturale demne de mileniul III. În anii ce vin, muzeele, bibliotecile, sălile de expoziţii şi spectacole nu vor mai semăna cu ceea ce cunoaştem. Experienţa consumatorului de cultură este deja schimbată de intervenţia omniprezentă a digitalului în viaţa noastră şi schimbarea e doar la început. După ce ne-am plâns generaţii întregi de decalajul nostru faţă de Apus, iată o şansă nesperată de a reporni cu toţi împreună pe o cale nouă. Avem talentele, deseori competenţele, avem parteneri puternici în UE şi în NATO, începem şi finanţările necesare. Obişnuim să vedem doar greutăţile de zi cu zi, dar spuneţi-mi care români au avut vreodată mai multe stele aliniate favorabil? Contextul de azi, de la cel geopolitic la cel cultural, era de nevisat nu doar pentru înaintaşii pe care-i omagiem anul acesta, ci şi pentru părinţii noştri şi chiar pentru noi acum câţiva ani. România generaţiei noastre nu are dreptul să rateze acest start. Artiştii şi oamenii de cultură pot fi primii care să clădească acea mult-visată ţară "ca afară". Atunci vom simţi cu adevărat efectul acestor finanţări de azi. În cele câteva luni de când sunt la minister am avut bucuria să întâlnesc cîţiva oameni conştienţi de acest lucru şi mulţi dispuşi să-l accepte. Din păcate, mai sunt şi mulţi artişti care îşi irosesc energia în conflicte sterile de persoane sau de breaslă, fără să înţeleagă că promovarea culturală a unei ţări de dimensiunea şi importanţa globală a României nu poate fi realizată decât printr-un efort de echipă.

Reporter: După o întârziere semnificativă pe care aţi găsit-o la preluarea mandatului se încheie acordarea finanţării proiectelor pentru Centenar. Care au fost dificultăţile majore în repartizarea acestor fonduri şi cum vă explicaţi faptul că, de multe ori, aplicaţiile completate de instituţii ale statului (locale sau centrale) nu au reuşit să se refere la intenţiile programului?

George Ivaşcu: Dincolo de manifestările propuse de instituţii mai mici şi mai mari, am imensa mândrie de a fi obţinut ca "sărbătoarea tuturor românilor" să nu fie doar ceva organizat de autorităţi pentru cetăţeni. Deschizând posibilitatea finanţării pentru asociaţii, fundaţii şi alte ONG-uri, consider că am onorat mai bine sloganul "Sărbătorim împreună". Cu această ocazie, am descoperit cu bucurie numărul mare de entuziaşti pentru care acest Centenar contează şi această Unire este o mare avuţie sufletească. Contrar multor opinii, ţara noastră e plină de oameni pentru care istoria României nu e nici minoră, nici prăfuită, pentru care Mărăşeşti sau Alba-Iulia şi-au păstrat sacralitatea tricoloră. Singurul regret e că bugetul era prea mic pentru a-i mulţumi pe toţi, la nivelul creativităţii şi energiei lor civice pozitive. Centenarul nu este doar o serbare, ci ocazia de a defini sufleteşte un nou pact naţional. Vine o clipă, pe care o numesc uneori Momentul Zero, când trebuie să ne oprim din a striga unii la alţii, pentru a putea striga împreună un "Hai România!" care să se audă în Europa şi în lume, dacă vrem ca peste un alt secol, strănepoţii noştri să ne privească cu respectul pe care-l acordăm astăzi generaţiei Marii Uniri.

Reporter: În ce fel răspundeţi cineaştilor care reproşează într-o petiţie semnată de mai multe sute de persoane faptul că s-a deschis poarta politizării culturii odată cu includerea persoanelor desemnate din cadrul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale în comisiile de evaluare de proiecte culturale şi cinematografice prin OUG 76/2018?

George Ivaşcu: Fără nici o urmă de ironie, mă bucură faptul că atâţia confraţi sunt vigilenţi la cea mai mică iniţiativă legislativă. Sper totodată că această atenţie încordată să fie dublată de o cât mai bună cunoaştere a legii. Petiţia transformă o falsă problemă într-o spaimă reală, aceea a instalării unei forme de cenzură. Dincolo de exprimarea poate aridă a textului de lege, este vorba de un lucru simplu şi de bun simţ: ministerul, ca ordonator de credit, are dreptul şi datoria să urmărească modul în care este cheltuit banul public. Mai pe româneşte, când ceri o finanţare, cel care îţi dă banii are întotdeauna o serie de temeri, întrebări şi o mare responsabilitate. Aşa se întâmplă la orice bancă din lume, aşa se întâmplă şi la stat, cu câteva acte şi verificări în plus, pentru că este vorba de bani publici. Nu este vorba de nişte cenzori de conţinut artistic sau politic, desemnaţi de un ministru cu vederi tiranice, ci de o singură persoană, competentă din punct de vedere juridic şi economic, care să urmărească traseul banului public. Trec peste indelicateţea presupunerii că orice funcţionar public al MCIN nu se poate în veci ridica la nivelul de competenţă pe care ţi-l acordă absolvirea unei facultăţi cu profil artistic. Cred că e în primul rând dezonorantă pentru cei care o emit. Mă mir că petiţionarii, dintre care pe mulţi îi cunosc personal şi profesional, au reacţionat atât de energic la un demers de normalitate şi transparenţă, menit în primul rând să stăvilească risipa, arbitrariul, micile aranjamente, toate acele balcanisme de care ne-am plâns împreună atâţia ani.

Reporter: În ce fel vedeţi posibilitatea lărgirii cooperării cinematografice europene şi internaţionale în condiţiile şi mai ales care sunt termenii pe baza cărora va fi estimat succesul alocării celor 50 milioane euro pentru producţia de film prin schema de ajutor de stat privind sprijinirea industriei cinematografice?

George Ivaşcu: Această schemă se regăseşte, sub forme similare, în majoritatea ţărilor europene. România nu a făcut decât să intre şi ea în acest circuit, după ce a văzut rezultatele din alte părţi. Ţări din vecinătate, ca Ungaria, Croaţia sau Republica Cehă au beneficiat de investiţii majore ale marilor companii de producţie globale. În cîţiva ani, ponderea cinematografiei în PIB-ul naţional a crescut semnificativ, industria a avut ocazia şi puterea de a se menţine la zi cu tehnologia, cu pregătirea tehnicienilor etc. Schema aceasta dă şansa actorilor noştri să joace în mari producţii internaţionale, ce beneficiază de promovare şi distribuire la nivel global; tehnicienilor, să aibă mai multe contracte de colaborare şi mai bine plătite, plus aceea de a colabora şi a "fura meserie" de la cei mai avansaţi ca noi. Pentru producători, este şansa stabilirii de contacte şi colaborări ce se pot fructifica ulterior şi pentru iniţiativele româneşti. Dincolo de toate acestea, mai sunt şi efectele secundare în turism, în industriile de servicii etc. Eu unul, când mă uit la Urzeala Tronurilor, îmi zic că Branul şi Hunedoara, vulcanii noroioşi sau Delta Dunării şi-ar fi avut locul în acel univers vizual. Dumneavoastră nu?

Reporter: Cum aveţi în vedere evitarea interpretărilor abuzive a termenilor pe baza cărora ar fi excluse de la acordarea ajutorului de stat pentru susţinerea producţiei de filme "proiectele care propagă defăimarea ţării sau a naţiunii, a ordinii de drept sau a principiilor constituţionale"? Aveţi exemple de producţii din ultimii ani care ar fi fost refuzate pentru finanţare, ţinând cont de faptul că aproape fiecărui film românesc premiat la mari festivaluri internaţionale i se reproşează exact lucrurile care sunt acum în actul oficial?

George Ivaşcu: Astfel de clauze se regăsesc şi în schemele de ajutor acordate de state cu o mult mai veche tradiţie democratică decât noi. Pe scurt, în Europa de azi, nimeni nu te poate opri să faci filme care susţin teze controversate sau agresive faţă de alţii, însă ar fi culmea să le mai ceri celor vizaţi să le şi finanţeze. Dacă o companie străină doreşte să facă un film revizionist despre Ardeal, despre "binefacerile" totalitarismului sau despre faptul că românii sunt un popor de sălbatici, ar fi indecent să primească şi ajutor financiar de la statul român pentru un asemenea proiect. Nu putem face aici amalgamul cu producţiile româneşti, cărora li s-a reproşat că tonul depresiv sau anumite violenţe prezentate strică imaginea ţării. Democraţia înseamnă dreptul la critică, dar nu la discriminare; dreptul la afirmarea naţională, dar nu la naţionalism sau la înjosirea vecinilor sau minorităţilor. Este vorba aici doar de evitarea unor excese, care în alte ţări sunt chiar legiferate foarte strict, nicidecum de impunerea unui festivism de faţadă de tristă amintire.

Reporter: Vorbim despre codul patrimoniului şi alocarea de sute de mii de euro pentru refacerea obiectivelor, ca şi despre lansarea unui nou segment din programul RoCultura pentru 29 de milioane de euro, totuşi, în continuare suntem martorii unor cazuri numeroase de obiective de patrimoniu care sunt în pericol sau dispar chiar şi în Bucureşti, ori în spaţii cunoscute ca Sarmizegetusa Regia, unde copacii tăiaţi în primăvară pentru protejarea sitului în iarnă s-a spus că au căzut peste zidurile cetăţii, iar în iulie inundaţiile şi alunecările de teren au pus în pericol situl după afectarea fondului forestier din zonă. Cum vede ministrul culturii aceste situaţii?

George Ivaşcu: Păi vedeţi, tocmai despre asta este vorba! Toate aceste incidente dramatice ar fi putut fi prevenite, dacă aveam din capul locului un Cod al Patrimoniului, un text legal care să definească responsabilităţile fiecăruia, procedurile ştiinţifice de conservare şi competenţele necesare pentru a te apropia de patrimoniul irepetabil al unei naţiuni. Lucrurile bune se fac cu metodă, pricepere şi finanţare adecvată alocată din timp. Toate acestea se obţin dacă stabilim nişte reguli clare şi ne ţinem de ele. Delăsarea, amânarea, improvizaţiile nefericite ale unui director sau paznic vor putea fi astfel prevenite şi evitate. Cât despre finanţare, oricine are o casă sau o maşină e de acord că minima întreţinere costă mai puţin decât intervenţiile de urgenţă. În plus, în cazul obiectivelor de patrimoniu, nu există piese de schimb la magazinul din colţ.

Reporter: În ce fel vedeţi participarea dumneavoastră în cadrul Summitului Cultural Internaţional de la Edinburgh, ca implicare ministerială în evenimentul la care România mai este reprezentată şi de Constantin Chiriac, în calitate de preşedinte al Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu?

George Ivaşcu: Întâlnirea de la Edinburgh este deja una de tradiţie. La ediţia din anul acesta vor participa miniştri ai culturii din 30 ţări din întreaga lume. Este important ca şi România să fie reprezentată la acest nivel. Nu merg acolo în vacanţă, ci am emoţii ca la orice premieră. Fiindcă acolo este o ocazie pentru fiecare ţară de a-şi afirma dorinţa de colaborare culturală şi de a-şi preciza oferta. Prezenţa domnului Chiriac nu este redundantă cu a mea, dimpotrivă! Să ai alături de tine pe preşedintele unuia din primele festivaluri de teatru de pe glob este un argument de greutate pentru o ţară insuficient cunoscută ca a noastră. Ştiu că vom reprezenta mai bine România împreună, în faţa unor oameni care de multe ori nu ne pot asocia decât cu fapte mai puţin onorabile, comise la ei de unii concetăţeni de-ai noştri. Am şansa să le pot spune să vină şi să ne cunoască mai bine, să contribuim împreună la cultura viitorului.

Ministru al Culturii şi Identităţii Naţionale din ianuarie 2018, George Ivaşcu s-a născut pe 15 februarie 1968, în Bucureşti. A absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1993, la clasa lui Gelu Colceag, şi a jucat apoi pe scenele celor mai importante teatre din Capitală şi din ţară. Ivaşcu s-a impus ca actor şi regizor, dar şi ca manager cultural, fiind din 2007 fondatorul şi managerul Teatrului Metropolis din Bucureşti. În 2004, a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D - "Arta Spectacolului", "în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului".