INTERVIU - Ostin Mungiu: Dacă fiul meu ar fi fost medic, cred că ar fi fost un stomatolog oarecare

Prof. dr. Ostin Mungiu este unul dintre membrii fondatori şi preşedintele Asociaţiei de Algeziologie din România, instituţie care se ocupă de studiul durerii şi al posibilităţilor de prevenire şi combatere a acesteia. De asemenea, Ostin Mungiu este membru al comitetului ştiinţific din cadrul Agenţiei Naţionale a Medicamentului.

În interviul acordat MEDIAFAX, Ostin Mungiu vorbeşte despre succesul pe plan internaţional pe care l-a cunoscut fiul său, regizorul Cristian Mungiu, prin intermediul unor filme precum "După Dealuri" şi "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile".

În ceea ce priveşte premiul Palme D'Or primit de regizorul român în 2007, Ostin Mungiu spune că vestea acordării trofeului a fost un prilej de mândrie pentru familia sa. De asemenea, medicul mărturiseşte că, în momentul în care marele premiu al festivalului de pe Croazetă a ajuns la Cristian, familia sa a fost felicitată de foarte multe persoane apropiate familiei Mungiu, urări de bine venind şi din partea unor prieteni din diverse ţări străine.

Cât despre cariera pe care Cristian Mungiu a ales să o urmeze, preşedintele Asociaţiei de Algeziologie din România a declarat pentru MEDIAFAX că medicina a fost la un moment dat o opţiune pentru fiul său, acesta nereuşind însă să fie admis la o instituţie de învăţământ cu un asemenea profil, deoarece a picat examenele.

Vorbind despre cel mai recent succes al regizorului originar din Iaşi, Ostin Mungiu spune că povestea peliculei "După Dealuri" în mod cert "o să nască suficiente păreri, nu întotdeauna convergente faţă de ceea ce îşi doreşte el (Cristian Mungiu, n.r.). Important este ca oamenii să nu rămână indiferenţi".

Prezentăm mai jos interviul acordat MEDIAFAX de Ostin Mungiu:

Reporter: Ce făceaţi dumneavoastră în anul 2007, în momentul în care fiul dumneavoastră, Cristian Mungiu, câştiga Palme D'Or?

Ostin Mungiu: În momentul acela, aveam în vizită nişte prieteni din Germania, români de fapt, dar stabiliţi în Germania, ne dusesem cu ei la mănăstiri, iar în acel moment eram la Suceviţa. În seara în care am aflat printr-un telefon că a câştigat un prim premiu. Mai întâi, dacă îmi aduc aminte bine, câştigase un premiu oferit de Ministerul Educaţiei. Bineînţeles că, la această veste, ne-am bucurat foarte mult, iar cu această ocazie am întins o masă pentru a sărbători. După aceea, am mai primit un telefon, de data aceasta din partea lui Cristian, prin care eram anunţat că i s-a spus să nu plece de la gala Palme D'Or, pentru că urma a doua zi să îi fie înmânat un premiu.

A doua zi, ne instalasem alături de prietenii noştri în faţa televizorului şi am început să vedem cum, unul după altul, sunt epuizate premiile, iar Cristian nu primeşte încă nimic. Am crezut că l-au reţinut degeaba atunci. Dacă ţin bine minte, premiile au fost acordate în sens invers, de la coadă spre podium. Eram foarte trist, crezând că fiul meu nu va lua totuşi niciun premiu. Deodată, a fost anunţat şi premiul Palme D'Or, câştigătorul fiind chiar Cristian Mungiu. Să vă spun drept, mi-au cam tremurat genunchii când am realizat că este vorba despre fiul meu, iar toţi din casă erau foarte bucuroşi. Deodată au început să sune telefoanele, încercam să răspund când la fix, când la cele două mobile. Se vorbea la trei telefoane, felicitări am primit nu doar de la prietenii din ţară, ci şi de la cunoscuţi ai noştri din toată lumea. Sunau prieteni din Germania, din Turcia. Un prieten de-al meu, doctor plecat atunci în Tunisia, dacă nu fac confuzie, mi-a spus că s-a uitat la acordarea premiilor, iar, atunci când a văzut că fiul meu a câştigat, s-a ridicat de la masă şi a spus că el îl cunoaşte pe Cristian şi că este din Iaşi-România. Se simţea de parcă ar fi fost şi fiul său. Prietenul meu spune că în acea seară a făcut cinste tuturor prietenilor.

Rep.: Ce sfaturi aţi avea pentru Cristian în ceea ce priveşte cariera sa?

O. M.: Cred că i-aş spune "Ai reuşit? Continuă!". Această pasiune a lui trebuie dusă mai departe.

Rep.: Dumneavoastră aţi reuşit să urmăriţi până în acest moment filmul "După dealuri"?

O. M.: Nu am apucat încă să îl văd, pentru că în seara aceasta (vineri, n.r.), mă aflu aici pentru a conduce această manifestare. Din punctul acesta de vedere, cu privire la vizionarea filmului, sunt destul de necăjit pentru că nu am apucat să îl văd. Ştiu că acesta mai rulează şi săptămâna viitoare şi am să merg să-l văd, pentru că am citit toate materialele, pentru că am urmărit şi declaraţiile lui Cristian de la New York. Am stat de vorbă şi cu el astăzi (vineri, n.r.) de dimineaţă. Sigur că o să nască suficiente păreri, nu întotdeauna convergente faţă de ceea ce îşi doreşte el. Important este ca oamenii să nu rămână indiferenţi. Chiar dacă sunt de o parte sau de alta a cazului, să nu rămână indiferenţi pe lângă asemenea fapte, care în mod cert tulbură conştiinţa. Povestea nu este doar despre ceea ce s-a întâmplat la Tanacu, povestea a fost receptată ca o problemă care ţine de responsabilitate, care ţine de relaţia interumană. Din această cauză, filmul a fost primit extraordinar în străinătate. Sunt, din câte ştiu eu, 35 sau 36 de ţări care au cumpărat şi difuzează filmul.

Rep.: În "După dealuri" există şi scene din spital realizate cu mult umor şi realism. A fost influenţat Cristian Mungiu de meseria dumneavoastră? Vorbeaţi despre cazuri acasă, mergea cu dumneavoastră la spital etc.?

O. M.: Cred că este exagerat să spunem acest lucru. Este adevărat că el a crescut în casa noastră, unde întotdeauna au fost foarte mulţi doctori de toate specialităţile, care erau prietenii mei. Dar cât de mult din asta s-a sedimentat şi rămas după aceea nu pot să îmi dau seama. El este plecat de aproape 20 de ani de acasă, iar ceea ce a văzut el prin spitalele din Bucureşti, unde şi-a îngrijit copiii, unde a avut el de-a face cu doctorii, cred că s-au sedimentat ceva informaţii sau trăiri în mintea lui. De aici e posibil să fi fost izvorul creativ, pentru că lucrurile nu sunt redarea ca atare, ci sunt trecute prin filtrul creativităţii.

Rep.: Aţi fi vrut totuşi pentru fiul dumneavoastră o carieră în domeniul medical?

O. M.: El, de fapt, a şi dat la medicină, dar a picat examenul. După aceea, a fost îndemnat de cineva să dea la limbi străine, pentru limba engleză, unde a intrat primul şi după aceea a practicat un an limba engleză ca profesor. După aceea, mi-a cerut voie să dea la cea de-a doua facultate. Aşa că şi-a dorit să încerce domeniul cinematografiei. Totuşi, eu i-am spus că acolo sunt destul de puţine locuri şi nu are ce să caute acolo. Iată, totuşi, că a intrat la cinematografie şi a terminat facultatea, iată unde a ajuns. Poate că, dacă ar fi fost medic, cred că în cel mai bun caz ar fi fost un stomatolog oarecare, pentru că a picat la stomatologie.

Regizorul Cristian Mungiu este autorul unor filme recunoscute pe plan internaţional, în festivaluri prestigioase din întreaga lume. El este deţinătorul unui premiu Palme d'Or pentru filmul "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", primit în 2007. Mungiu s-a remarcat cu filmul "Occident", în 2002, iar după primirea distincţiei de la Festivalul de Film de la Cannes, el a produs şi a participat la realizarea filmului colectiv "Amintiri din Epoca de Aur" (I - "Tovarăşi, frumoasă e viaţa!" şi II: "Dragoste în timpul liber"), în 2009. Anul acesta, cel mai nou film al lui Mungiu, "După dealuri", a primit două trofee la Cannes: premiul pentru scenariu (Cristian Mungiu) şi premiul pentru interpretare feminină (ex-aequo Cosmina Stratan şi Cristina Flutur).

"Cariera" acestui film - scris şi regizat de Cristian Mungiu şi inspirat de romanele non-ficţionale ale Tatianei Niculescu Bran - continuă în marile festivaluri ale lumii. Notorietatea filmului, construită după Festivalul de la Cannes de numeroasele cronici elogioase apărute în presa internaţională, este confirmată de proiecţiile sold out - cu câteva zile înainte de rulare - de la Haifa, Hamburg, BFI London Film Festival şi New York Film Festival. Recent, "După dealuri" a câştigat marele premiu al secţiunii Filmmakers of Tomorrow - FEDEORA la Festivalul Internaţional de Film de la Haifa, trofeu acordat de un juriu desemnat de Federaţia Criticilor de Film din Europa şi Zona Mediteraneană. "După dealuri" a fost desemnat cel mai bun film şi la Festivalul de la Vukovar (Croaţia) şi la Herceg Novi (Muntenegru).

În jur de 40 de ţări, inclusiv Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi Rusia, au cumpărat drepturile de distribuţie ale filmului, care, de vineri, poate fi urmărit şi în cinematografele româneşti.

Interviu realizat de Andrei Constantinescu (andrei.constantinescu@mediafax.ro).