INTERVIU - Peter Webber: Cinematografia de la Hollywood nu trece prin cel mai palpitant moment al său

Cineastul britanic Peter Webber, care a făcut parte din juriul celei de-a opta ediţii a Festivalului Internaţional de Film NexT (3 - 7 aprilie, Bucureşti), a povestit într-un interviu acordat MEDIAFAX că străbunicul său, împreună cu bunica sa, au părăsit România în 1905, el fiind primul din familie care se întoarce în ţara noastră. "Străbunicul meu s-a născut în Piatra Neamţ şi familia mea a părăsit România în 1905, aşadar, sunt peste 100 de ani de când nimeni din familia mea nu a mai venit în această ţară şi am fost primul care a revenit", a povestit Peter Webber.

De asemenea, regizorul a povestit că a fost important pentru el, din punct de vedere emoţional, să vină în România, pentru că este pe "un sfert român".

Pe de altă parte, vorbind despre unul dintre următoarele sale proiecte, el a spus că îşi doreşte să vină să filmeze în România, acest lucru reprezentând pentru el, din punct de vedere sentimental, "o călătorie". "Străbunicul meu a trebuit să plece pentru a începe o nouă viaţă, iar eu mă întorc. Cred că este frumos", a mai spus acesta în interviul MEDIAFAX.

Webber a mai spus despre el că este un regizor "egoist" şi nu se gândeşte la interesul publicului atunci când alege să ecranizeze o poveste, recunoscând că "asta este o problemă" şi "poate ar trebui" să analizeze şi acest aspect. De asemenea, regizorul a afirmat că proiectul pe care îl alege trebuie să îl captiveze atât din punct de vedere intelectual, cât şi emoţional.

Întrebat cât este de important pentru un regizor să experimenteze toate genurile de cinema, Peter Webber a afirmat că acest lucru "este diferit de la regizor la regizor". "Sunt regizori care fac «acelaşi film» sau lucrează cu un gen similar. Am o putere de concentrare limitată şi mă plictisesc foarte repede, aşadar, îmi place să încerc lucruri noi (...) cred că depinde foarte mult de personalitatea regizorului. Sunt foarte schimbător", a declarat acesta.

În ceea ce priveşte cinematografia, acesta a precizat că, în tinereţe, s-a îndrăgostit de cea japoneză, iar despre Hollywood a afirmat că industria de acolo se concentrează "pe filmele comerciale, cu supereroi". "Nu cred că cinematografia de acolo este la fel de interesantă cum era în anii '60 şi '70 sau chiar în anii '40 şi '50. Cred că sunt câteva filme bune care au fost realizate, subiectele sunt limitate, nu mai fac drame, sunt nenumărate filme cu supereroi. Cred că nu este cel mai palpitant moment pentru Hollywood", a afirmat acesta.

În acest context, regizorul a afirmat că "cel mai important lucru este varietatea". "Este foarte importantă cinematografia europeană, cinematografia independentă, nu vrem ca orice film pe care îl vedem să fie serios, dar nici nu vrem ca toate filmele să fie nonsensuri cu supereroi", a spus acesta.

Cineastul britanic a precizat că a văzut o serie de filme realizate de regizori români, dar, râzând, a spus că "nu este foarte bun când vine vorba să reţină titlurile filmelor". Şi-a amintit de filmul "cu avortul", cel care "a câştigat la Cannes". Despre cinematografia românească, Webber a menţionat că "este într-o perioadă foarte bună", iar schimbările majore prin care a trecut România pot atrage o "cinematografie interesantă".

Prezentăm integral interviul acordat agenţiei MEDIAFAX de cineastul britanic Peter Webber:

Reporter: Aţi studiat arta la universitate. Ce rol joacă aceste studii în filmele dumneavoastră?

Peter Webber: Am studiat istoria artei. Cred că m-a ajutat să înţeleg arta prin pictură, în termeni de înţelegere a compoziţiei, a luminilor, a felului în care poţi folosi un mediu vizual pentru a relata poveşti. Sunt trei lucruri majore.

Reporter: Ce vă face să spuneţi "da" unui proiect şi ce vă face să spuneţi "nu" altuia?

Peter Webber: Este o combinaţie de lucruri. Este partea artistică, dar şi subiectul trebuie să mă intereseze, iar eu am o gamă largă de subiecte care mă interesează. Poate fi orice fel de subiect, dar, în principiu, trebuie să fie ceva care să mă atragă, să găsesc ceva în acea poveste. Pe de altă parte, în mod normal, dacă vreau să fac un film, petrec cam un an să studiez proiectul, aşadar trebuie să fie ceva care să mă atragă, să mă captiveze, atât intelectual, cât şi emoţional. Mintea şi inima. Şi apoi, trebuie să fie un proiect despre care să simt că va fi un film interesant, care mi se potriveşte. Avem şi partea de business, dacă este posibil ca pentru acest film să se găsească finanţare, unele dintre proiectele mele preferate în care am fost implicat au fost necomerciale şi nu am putut să strângem banii. Industria filmului se bazează pe un echilibru între artă şi comercial şi trebuie să găseşti acel echilibru.

Reporter: Vă gândiţi la interesul publicului atunci când alegeţi o poveste?

Peter Webber: Nu. Şi asta este o problemă. Poate ar trebui. Unii oamenii sunt foarte buni la asta. Eu aleg ceea ce mă interesează, ce mi se potriveşte. Cred că este foarte greu să îţi dai seama ce va găsi audienţa interesant. Nu cred că am fler atunci când vine vorba să aleg ceva care ar aduce foarte mulţi oameni la cinema. Aşadar, nu mă gândesc la asta prea mult. Sunt mai degrabă un regizor egoist când vine vorba de această chestiune.

Reporter: Ce vă aduce mai multe satisfacţii? Documentarul sau ficţiunea? Regia sau producţia?

P. W.: Cred că regia mai mult ca producţia, pentru că, la sfârşitul zilei, producţia are de-a face cu partea de business, iar, pentru mine, creativitatea şi partea artistică din ceea ce înseamnă realizarea unui film este mult mai interesantă ca partea de business, partea de business este realitatea cu care ai de-a face. Pe de altă parte, producţia te învaţă anumite lucruri, te ajută să înţelegi imaginea de ansamblu privind realizarea unui film. Iar, în termeni de dramă sau documentar: e doar un subiect pentru mine. Sunt fericit că am făcut multe documentare, am făcut drame. Nu este foarte important dacă e una sau alta. Cu drama, controlezi în întregime lumea. Tu decizi, tu alegi ce va fi prezentat în faţa camerei, alegi actorii, alegi costumele, tu împachetezi povestea. În ceea ce priveşte documentarul, eşti în lumea reală, dar documentarul te poate duce în locuri minunate, am fost în întreaga lume, am fost în jungla amazoniană, în vârful munţilor. Şi asta este interesant.

Reporter: Vorbind de călătorii. Aţi spus într-un interviu privind cel mai recent film realizat, "Emperor", că sunteţi fascinat de Japonia. De unde vine această fascinaţie?

Peter Webber: În tinereţe, m-am îndrăgostit de cinematografia japoneză. Începând de la cei clasici, precum Kurosawa (Akira Kurosawa, n.r.), dar şi recent au apărut mai mulţi regizori tineri care sunt la fel de interesanţi. Dar de aici a început totul. Am călătorit în Japonia pentru "Hanibal Rising" şi atunci a fost prima dată când am fost în Tokyo. Am avut şansa să fiu acolo şi să călătoresc în întreaga ţară şi mi-a plăcut extrordinar de mult.

Reporter: Vă place să variaţi în ceea ce priveşte genul de film. Aţi realizat dramă, documentar, film de război. Cât de important este pentru un regizor să experimenteze toate genurile de cinema?

Peter Webber: Este diferit de la regizor la regizor. Sunt regizori care fac "acelaşi film" sau lucrează cu un gen similar. Am o putere de concentrare limitată şi mă plictisesc foarte repede, aşadar, îmi place să încerc lucruri noi. Depinde de cine eşti. Dacă te uiţi la istoria cinematografiei, de exemplu, Hitchcock (Alfred Hitchcock, n.r.), care a lucrat într-un gen similar, dar apoi este Howard Hawks, care a realizat comedii, drame, thrillere, cred că depinde foarte mult de personalitatea regizorului. Sunt foarte schimbător (râde).

Reporter: Mulţi regizori au afirmat că totul se învârte în jurul Hollywoodului. Care este părerea dumneavoastră despre Hollywood?

Peter Webber: Cred că, mult timp, Hollywoodul a dominat partea comercială a industriei cinematografiei şi sunt filme foarte bune realizate la Hollywood, dar au tendinţa de a se concentra, în aceste zile, pe filme comerciale, nu cred că cinematografia de acolo este la fel de interesantă cum era în anii '60 şi '70 sau chiar în anii '40 şi '50. Cred că sunt câteva filme bune care au fost realizate, subiectele sunt limitate, nu mai fac drame, sunt nenumărate filme cu supereroi. Cred că nu este cel mai palpitant moment pentru Hollywood. Cred că cel mai important lucru este varietatea. Este foarte importantă cinematografia europeană, cinematografia independentă, nu vrem ca orice film pe care îl vedem să fie serios, dar nici nu vrem ca toate filmele să fie nonsensuri cu supereroi. Cred că lucrul cel mai important este că există un vast spectru de filme populare, comerciale, dar şi mai serioase, proiecte artistice.

Reporter: Hollywoodul înseamnă superproducţii, nume mari în distribuţie...

Peter Webber: Da, şi acestea sunt filme pe care lumea merge să le vadă în Anglia, în România... şi publicul iubeşte acele filme. Cred că este foarte important (în sensul negativ, n.r.) - pentru cinema şi pentru cultura cinematografică - că acestea sunt singurele filme care sunt realizate.

Reporter: Aţi lucrat cu Tommy Lee Jones (în filmul "Emperor", n.r.). Este un nume mare. A fost numele său cheia pentru a finanţa filmul?

Peter Webber: Da, industria cinematografică lucrează astfel de ceva vreme. Dacă vrei să ai un buget mare, atunci ai nevoie de o vedetă de cinema.

Reporter: Dar este important ca într-un film, oricare film, să existe nume mari?

P. W.: Este important să ai un nume important în distribuţie dacă ai nevoie de foarte mulţi bani pentru realizarea filmului. Şi există câteva filme extraordinare făcute cu amatori, nu neapărat cu actori adevăraţi sau sunt făcute cu actori adevăraţi, dar care nu au notorietate, de care nu a auzit nimeni şi acelea pot fi filme foarte bune. Dacă vrei 20 de milioane de dolari, ai nevoie de o vedetă de cinema.

Reporter: Cu filmul "Fata cu cercel de perlă" aţi avut parte de un debut reuşit. Cum a fost să lucraţi cu Scarlett Johansson? Este o actriţă flexibilă?

Peter Webber: Atunci, da, era o actriţă flexibilă, nu am mai văzut-o de zece ani, deci nu pot spune cum este acum. Era foarte tânără, avea 17 ani, şi-a sărbătorit împlinirea a 18 ani pe platouri şi cred că a fost minunată. A realizat un rol excelent. Dar cum este acum? Nu ştiu. Atunci era o actriţă muncitoare, dar nu era un star. A început să devină un star de cinema cu "Rătăciţi printre cuvinte/ Lost in Translation" şi "Girl with a Pearl Earring". Acum este o mare stea de cinema.

Reporter: Ce a adus ea rolului?

Peter Webber: Ea are charismă, are talent actoricesc, are frumuseţe. De asemenea, a fost vorba de vârsta pe care o avea. Acum este o femeie matură, dar atunci ea era o adolescentă, devenea o femeie şi cred că acest lucru a fost important pentru film, acel sentiment a fost important între personajul ei şi cel al lui Colin (Firth, n.r.), că ea experimenta pentru prima oară dragoste şi pasiune.

Reporter: A fost un film foarte apreciat, un film puternic emoţional. Unde vă găsiţi inspiraţia? (Steven) Spielberg şi (Martin) Scorsese au vorbit de-a lungul timpului de regizorii şi de filmele care i-au inspirat. Că "s-au întors" în istoria cinematografiei şi au revăzut anumite filme. Care sunt regizorii care v-au inspirat?

Peter Webber: Am petrecut mulţi ani uitându-mă la filme. Am început să văd filme mai serios când eram adolescent, când aveam 17 ani, am văzut "Pierrot nebunul/ Pierrot le Fou", de Jean-Luc Godard, a fost primul regizor din "noul val" de cineaşti francezi de care m-am îndrăgostit, dar, de atunci, am descoperit mulţi alţi regizori şi depinde de fiecare proiect la care lucrez. Pentru "Pearl Earring" ("Girl with a Pearl Earing", n.r.), am fost influenţat de Peter Weir, regizorul australian care a realizat "Picnic at Hanging Rock" şi de Ozu (Yasujirō Ozu, n.r.). "Hanibal Rising" a fost inspirat de Jean-Pierre Melville, era un film plin de pălării şi paltoane. Acest film recent ("Emperor", n.r.) a fost inspirat de Akira Kurosawa, un pic de Ozu, şi Carol Reed, care a regizat "Al Treilea om/ The Third Man". Fiecare scenariu, atunci când îl citesc, îmi aminteşte de ceva şi văd filmele, le studiez, ei sunt maeştri, au avut nişte idei foarte bune. Pot să le fur ideile.

Reporter: Acum lucraţi la "The Colour", dacă nu mă înşel...

Peter Webber: În acest moment, termin un documentar.

Reporter: "The Billions", nu?

Peter Webber: Exact. Acesta este în producţie. Mai devreme dădeam nişte e-mailuri. A intrat în postproducţie. Sunt destul de ocupat cu asta. "The Colour" este unul dintre proiectele care mă interesează, dar mai sunt alte trei sau patru. Sunt unele scenarii pe care le dezvolt, pe care trebuie să le analizez şi să văd dacă scenariul este destul de bun. Dacă scenariul este destul de bun să vedem ce actori ar merge, cum vor găsi finanţare. Este ca o cursă de cai. De proiectul "The Colours" sunt foarte interesat, dar, pentru moment, nu ştiu care va câştiga.

Reporter: Sunteţi pentru prima dată la Festivalul Internaţional de Film NexT. Ce ştiaţi despre România înainte să fiţi invitat la acest eveniment?

Peter Webber: Am mai fost în România înainte să fiu invitat la festival. Unul dintre producătorii cu care lucrez la un proiect este Raffaella De Laurentiis, fiica lui Dino De Laurentiis - am lucrat cu Dino la "Hannibal Rising" -, ea filma la Castel. Şi, pentru că lucram la un scenariu cu ea, am venit în România. Atunci am fost pentru prima dată în Bucureşti. Am fost foarte încântat că voi veni în România, pentru că bunica mea şi străbunicul meu sunt români. Străbunicul meu s-a născut în Piatra Neamţ şi familia mea a părăsit România în 1905, aşadar, sunt peste 100 de ani de când nimeni din familia mea nu a mai venit în această ţară şi am fost primul care a revenit. Am venit în noiembrie anul trecut, pentru o săptămână, şi apoi am mers în Transilvania şi apoi în Munţii Carpaţi. Am mers la Piatra Neamţ, am petrecut ceva timp acolo, nu foarte mult, câteva zile, am luat trenul şi m-am întors la Bucureşti, împreună cu găinile. Erau găini în tren. Noi nu avem găini în tren în Anglia (râde). Aşadar, am această conexiune de familie, am atins o anumită vârstă, acum sunt un bărbat la vârsta mijlocie, până acum nu am fost foarte interesat de rădăcinile familiei mele, dar acum sunt foarte interesat.

Reporter: Poate veţi realiza un film, un documentar despre asta...

Peter Webber: Poate (râde). Nu ştiu dacă oamenii vor să vadă un film privind originile mele, dar, din punct de vedere emoţional, a fost important pentru mine să vin, pentru că, bănuiesc, sunt un sfert român. Sunt jumătate scoţian, un sfert rus şi un sfert român.

Reporter: Rus?

Peter Webber: Poate ucrainean, nu ştiu exact, au venit de la graniţa Rusiei, graniţa s-a mai mutat (râde).

Reporter: Aţi văzut filme realizate de regizori români?

Peter Webber: Da, dar nu sunt foarte bun când vine vorba de reţinut titlurile filmelor. Dar filmul despre avort care a câştigat la Cannes...

Reporter: Cel al lui Cristian Mungiu ("4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile").

Peter Webber: Da. Şi am văzut foarte multe filme care au avut succes în festivaluri, un film pe care vreau neapărat să îl văd şi nu l-am văzut până acum este "California Dreamin' (nesfârşit)". Am văzut doar un trailer de 30 de secunde. Am să iau un DVD şi o să-l văd. Cunosc destul de bine această nouă generaţie de regizori tineri, pentru că am stat şi am văzut 12 filme româneşti şi 30 internaţionale (la Festivalul NexT, n.r.).

Reporter: Şi care este părerea dumneavoastră despre cinematografia românească?

Peter Webber: Cred că este într-o perioadă foarte bună. Ţara a trecut prin schimbări majore, de când a devenit o democraţie şi s-a deschis către Vest, către Uniunea Europeană. Cred că este o nouă generaţie şi văd lucrurile într-un mod diferit şi cred că, de cele mai multe ori, în astfel de locuri, cinematografia devine interesantă. Voci noi care au ceva nou de spus, exact ca şi cinematografia coreeană, care trece printr-o perioadă interesantă. Sunt tineri regizori care sunt foarte talentaţi, care vin din urmă.

Reporter: În zilele noastre, care este cea mai mare provocare pentru un regizor?

Peter Webber: Cred că, în întreaga lume, sunt mult mai puţini bani decât erau, nu ştiu unde s-au dus, dar s-au evaporat, iar, în timpul acestei crize financiare, banii au ajuns în buzunarele bancherilor, ei i-au furat şi nu i-au mai dat niciodată înapoi, dar asta nu ne afectează doar pe mine şi pe tine şi viaţa noastră de zi cu zi, afectează şi industria cinematografică. Bugetele au scăzut, timpul pentru filmări este mult mai scurt, este mult mai dificil să realizezi lucruri, dacă te uiţi la Hollywood, ei fac aceste filme mari, făceau şi filme medii, dar nu le mai fac. S-a mutat către televiziune. Cred că este un mediu dur, cred că un alt lucru este că industria se schimbă având în vedere echipamentele digitale. Am o cameră HD pe telefon, pot edita, pot filma ceva în această după-amiază. Distribuţia se schimbă. Oamenii au atât de multe posibilităţi de unde să aleagă. Internet, jocuri video, unele filme trebuie să se lupte pentru spaţiu într-un fel în care nu au făcut-o până acum. Provocarea este de a ţine pasul cu schimbările din zilele noastre.

Întrebat dacă se va întoarce în România, acesta a precizat că îşi doreşte să vină să filmeze în ţara noastră, acest lucru reprezentând pentru el, din punct de vedere sentimental, "o călătorie". "Străbunicul meu a trebuit să plece pentru a începe o nouă viaţă, iar eu mă întorc. Cred că este frumos", a mai spus acesta în interviul MEDIAFAX.

Peter Webber a declarat că proiectul pe care ar vrea să îl filmeze în România este despre un pictor faimos, din secolul al XIX-lea. "Sper ca, până la sfârşitul carierei mele, să realizez trei filme despre pictură. O trilogie", a mai spus acesta în interviul acordat MEDIAFAX.

Peter Webber, regizor, editor, producător şi scenarist britanic, a realizat filme precum "Fata cu cercel de perlă/ Girl with a Pearl Earring", cu Scarlett Johansson şi Colin Firth, nominalizat la trei premii Oscar şi zece premii BAFTA, "Hannibal: În spatele măştii/ Hannibal Rising" şi "Emperor", cu Matthew Fox, Colin Moy şi Tommy Lee Jones.

De asemenea, acesta a realizat o serie de documentare, în acest moment fiind în postproducţie "10 Billion", cea mai recentă peliculă de acest tip a cineastului.

Peter Webber a experimentat şi filmul de televiziune, cu producţii precum "The Temptation of Franz Schubert", "Underground" şi "The Stretford Wives".