INTERVIU - Radu Jude: Sunt mai degrabă regizor de publicitate care face filme

"Cea mai fericită fată din lume" spune povestea Deliei, o tânără care câştigă o maşină la o promoţie. Pentru a intra în posesia maşinii, Delia trebuie să joace într-un spot publicitar. În timpul filmărilor pentru spotul publicitar, se conturează conflictul dintre tânără şi părinţii săi (Vasile Muraru şi Violeta Haret-Popa). Delia doreşte să păstreze maşina, în timp ce părinţii săi vor să o vândă, pentru a începe o mică afacere.

Rolul Deliei este jucat de o actriţă neprofesionistă, elevă de liceu, Andreea Boşneag. Pelicula va avea premiera în cinematografele româneşti pe 15 mai.

Prezentăm integral interviul acordat MEDIAFAX de regizorul Radu Jude.

Reporter: Cât de greu a fost să o găseşti pe Andreea Boşneag? Ştiu că la casting au venit peste 1.000 de fete.

Radu Jude: A fost greu pentru că sunt eu prost. Ea a venit, de fapt, în primele 20-30 care au venit la probă. Nu mi-am dat seama că ea este cea potrivită, aşa că am căutat prosteşte prin licee, vreo trei-patru luni.

Rep.: Practic, ce voiai să găseşti la ea şi de ce ai ales o liceană, o actriţă neprofesionistă pentru a juca rolul principal în filmul tău?

R.J.: Căutam pe cineva care să arate normal, care să nu fie glamorous şi să aibă o anumită sensibilitate. Nu ştiu, e foarte greu să verbalizez. Nu căutam nimic special... Voiam să poată să joace, să exprime lucruri.

Rep.: A fost greu să lucrezi cu Andreea Boşneag, ea fiind neprofesionistă?

R.J.: A fost foarte uşor. Mi se pare că ea este foarte bună.

Rep.: Cât de mult din regizorul tiranic din film ai fost în relaţia cu ea?

R.J.: Nu foarte mult. A înţeles de prima dată ce voiam de la ea. A fost foarte bine. Eu nu sunt chiar atât de cretin precum personajul din film. Sunt cretin în alt fel.

Rep. În film este prezentată o succesiune agasantă de duble. Care este cel mai mare număr de duble de care ai avut tu nevoie?

R.J.: Nu am avut nevoie de foarte multe duble. Cred că zece a fost cel mai mare număr.

Rep.: Scenele în care Delia îşi înfruntă părinţii au fost grele pentru Andreea Boşneag?

R.J.: Nu, nu a fost greu. Totul a fost la fel, la dificultate redusă.

Rep.: Tu lucrezi foarte mult în publicitate. În "Cea mai fericită fată din lume" este vorba şi de modul în care se lucrează în acest domeniu. Cât de mult ai învăţat, ca regizor de film, din publicitate?

R.J.: Eu sunt foarte recunoscător acestei meserii de regizor de publicitate. Sunt mai degrabă un regizor de publicitate care face filme decât invers. Majoritatea timpului e ocupată de munca cu reclame. Sigur, într-un anumit sens, dacă nu aş fi lucrat în domeniul acesta, nu aş fi făcut acest film. În ceea ce priveşte partea stilistică, nu cred că sunt lucruri comune cu modul în care sunt făcute reclamele.

Rep.: "Cea mai fericită fată din lume" a avut premiera mondială la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, unde a luat şi un premiu (C.I.C.A.E - Confédération Internationale des Cinemas d'Art et d'Essai). Publicul cum a reacţionat la film?

R.J.: Mie mi s-a părut că bine, dar sunt subiectiv.

Rep.: Au existat păreri potrivit cărora subiectul filmului putea fi abordat, foarte bine, şi într-un scurtmetraj. Tu de ce ai ales să faci lungmetraj pe tema asta?

R.J.: Pentru că am altă părere despre treaba asta. Nu cred că există subiect de scurtmetraj şi subiect de lungmetraj, aşa cum nu există subiect pentru nuvelă sau subiect pentru roman. Cred că ţine de maniera de a aborda lucrurile. Mie mi s-a părut că durata ideală pentru povestea asta este de 100 de minute. Faptul că, din punct de vedere al conţinutului informaţional, nu apar lucruri noi este adevărat. Cred că la nivel emoţional lucrurile funcţionează puţin altfel.

Rep.: Ai spus într-un interviu că există o foarte mare doză de penibil în meseria de regizor. Tu ai filmat pentru "Cea mai fericită fată din lume" în "buricul târgului", unde orice trecător putea să intre în cadru. Cât de mare a fost doza de penibil la filmările de la "Cea mai fericită fată din lume"?

R.J.: Am aşa o jenă. Am impresia că fac o meserie neserioasă şi inutilă, dar m-am tăbăcit. M-am obişnuit când ies pe stradă să se uite lumea să zică "Uite-i şi pe proştii ăştia ce fac pe aici", dar, de obicei, acum, la filmare ignor ce e în jur.

Rep.: Ştii în ce ţări va fi distribuit filmul?

R.J.: Din câte ştiu eu, în Franţa şi Germania.

Rep.: Ai un nou proiect de lungmetraj, "Toată lumea din familia noastră". Ce poţi să îmi spui despre acest proiect?

R.J.: E în stadiul de scenariu. Avem nişte parteneri străini care sunt interesaţi, dar nu am obţinut banii de la CNC. Pe scurt, este o poveste despre un tată divorţat care îşi răpeşte fata.

Rep.: Acum îţi voi pune o întrebare folosită într-un vox-pop de pe site-ul dedicat filmului "Cea mai fericită fată din lume": Ce este pentru tine, ca om, ca regizor, fericirea?

R.J.: Nu există fericire pentru mine ca regizor. Există fericire pentru mine ca om şi nu mă mai agit foarte tare în direcţia asta şi poate că acesta este singurul mod de a fi liniştit.

Radu Jude a mai regizat, printre altele, două scurtmetraje foarte apreciate atât de critici, cât şi de public - "Lampa cu căciulă" (2006) şi "Alexandra" (2007).

"Lampa cu căciulă" a fost premiat la festivaluri prestigioase, precum cel de la Uppsala, Sundance, San Francisco, Los Angeles, Cottbus, în timp ce "Alexandra" a primit, anul acesta, premiul Gopo pentru cel mai bun scurtmetraj.

Interviu realizat de Oana Ghiţă, oana.ghiţă@mediafax.ro.